Cu ceva timp în urmă, nu prea mult ca informaţia să fie rece dar nici prea scurt ca să fie fierbinte, într-un restaurant din Botoşani, un domn bine îmbrăcat vorbea la telefon. Discuţia sa a început într-un mod calm, apoi voce a început să-i devină nervoasă, căpătând acute înalte, piţigăiate. Cel de la capătul telefonului era un personaj comun domnului nostru cu telefonul dar şi liderului PNL Florin Ţurcanu.
Din crâmpeiele de discuţii s-a înţeles lesne că domnul elegant a fost jumulit de Ţurcanu de o sumă importantă de bani, iar acum domnului îi crişca măseaua după acea sumă.
Cum Ţurcanu nu-i mai răspundea la telefon, domnul nostru l-a sunat pe acel personaj misterios nouă, ce părea să fi fost intermediarului împrumutului de care a beneficiat Ţurcanu. S-a mai înţeles faptul că Ţurcanu ar vrea să achite suma, dar n-a găsit încă cumpărător pentru oii.
Aşadar, simpaticul nostru lider PNL şi pe jumătate al USL, căci cealaltă jumătate o întregeşte şi mai simpaticul senator social-democrat Gheorghe Marcu, se află la o mare ananghie din care numai oile de la stâna din Dracşani îl mai poate salva.
Aş putea da numele domnului elegant ce s-a enervat la telefon că Ţurcanu nu şi-a vândut încă oile, dar este persoană respectabilă şi l-aş face de ruşine că s-a lăsat tras pe sfoară de către oierul din Dracşani. În schimb, îl informez, fără pretenţia de a fi plătit pentru această consultaţie de specialitate, că oile nu se când în această perioadă. Este perioada când oile încep a făta, iar de pe leşul de miel şi pielicică se pot scoate bani frumoşi. Apoi, îndată dă colţul ierbii şi oile ies din stabulaţie la păscut. Mulsul lor aduce bani frumoşi de pe caş.
Şi mai apare oi problemă destul de importantă. Oile nu mai au căutare pe piaţa animalelor. Caprele s-au dovedit a fi mai ieftin de întreşţinut şi aduc venituri duble decât aduce o oaie. Aşa privite lucrurile, s-ar putea ca Ţurcanu să nu poată scăpa de oi, adică să nu găsească fraierul căruia să i le vândă iar creditorul nostru îmbrăcat la consum, cravată, pe cap cu pălărie cu boruri largi şi fumător de trabuc să nu-şi recupereze datoria.
Eu l-aş sfătuit pe drăguţul domn să-şi ducă la îndeplinire ameninţarea rostită la telefon. Adică să convoace o conferinţă de presă şi să facă publică toată tărăşenia. Eu i-am întins un deget, aşa că aş cam merita o exclusivitate în domeniu. Tot suntem noi buni cunoscători ai datoriilor pe care le are Ţurcanu, datorii care se numără în multe miliarde de lei vechi. Cei care-şi fac speranţe că Ţurcanu va fi ales preşedintele CJ şi le va achita datoriile să-şi mai pună pofta-n cui. Au de primit!
Ieri, cineva m-a atenţionat că o minte cam nesedimentată şi deplin rurală de prin USL s-a exprimat că „mai zburdă Rotundu până la toamnă, după care-l băgăm noi după gratii”.
Omul, aflat vioara a doua într-unul din cele două partide ce formează această ruşine a istoriei politicii româneşti numită USL, vorbeşte de funie în casa spânzuratului.
Nu eu am a mă teme că voi sta după gratii, ci cei care deja au primit o condamnare pentru matrapazlâcuri şi ilegalităţi şi care aşteaptă cu frica-n spate ca nu cumva după rostirea deciziei din recurs să fie încarceraţi. Nu eu îmi pregătesc nevasta pentru postul de primar, ci acei nerozi politici care lasă în urma lor, prin USL, parfum de sconcs amestecat cu arome de cretinism uman.
Despre faptul că mă vor băga după gratii cei din USL n-am frică pentru că vor mai trece ceva ani până voi ajunge la pensie, vor trece şi ceva decenii de pensie iar cei din USL tot nu vor ajunge la guvernare în forma lor politică actuală.
Nici nu întrezăresc cam ce soluţii ar putea găsi să mă oprească din a scrie ce am de scris. Cu scrijelirea numelui pe toacă au încercat preoţii şi n-a dat rezultate. Cu agheasmă am fost stropit în fel şi chip, prin exterior şi interior, şi tot n-am fost oprit să spun ce am de spus.
Cu magia neagră au încercat foştii salariaţi de la Comaliment, dar s-au întors blestemele asupra lor şi au rămas fără locuri de muncă. Marcel Georgescu a încercat cu „ochiul dracului” şi a constatat că arginţii lui Iuda nu sclipesc a ispită în faţa oricui.
Însă ce spune o zicală bătrânească, de ce te temi de aceea nu scapi, este cât se poate de adevărat. De ce se tem cei din USL, de aceea nu vor scăpa. Unii dintre ei, mai maşcaţi la funcţie, au primit deja semnale că le pregătesc nişte surprize de toată frumuseţea.
Numai să dea colţul ierbii, să sticlească soarele în roua dimineţii şi am să încep să arat botoşănenilor adevărata faţă a unora dintre ei. Mai ales a acelora care ne cer votul să se cocoţe în funcţii grabnice aducătoare de comisioane cu care să-i îndestuleze pe creditorii vechi şi noi.
Le-am pregătit „Surprize!… Surprize!…” că începând imediat după Paşti şi până toamna, când vor număra bobocii ieşiţi din urne, nu se vor plictisi deloc. Dimpotrivă, îşi vor aduce aminte de fiecare clipă fericită din viaţa lor trecută, transformată de mine în calvar al prezentului.
Bun venit în Lumea lu’ Rotundu, locul unde se ridică temple Virtuţii şi se sapă temniţe Viciului!
Grăbiţi-vă, tovarăşi, să-mi închideţi gura c-aveţi de ce!
Primarul comunei Mihai Eminescu, nu demult absolvent de Bac, semn că el nu aparţine actualei generaţii de rataţi ai Bacului, se distinge şi prin alte calităţi demne de consemnat pentru cei din viitor.
În urmă cu vreo zece ani, după ce i-a turnat doi copii, Verginel a constatat că nevastă-sa nu se prea pricepe la pat.
Asta după ce-a comparat-o cu Ana, femeia visului său, descoperită printr-o coşmelie de prin Botoşani. Ana, meşteră mare în a-i ridica pe bărbaţi spre al nouălea cer, i-a plăcut de Verginel, aşa că şi-au unit destinele.
N-a venit la Veginel cu mâna goală, i-a adus cei doi copii ai săi. Această întorlocare de destine a avut la bază „copii mei” şi „copii tăi”, lipsind precum se poate constata „copii noştri”.
Ambiţios din fire şi cu noua nevastă pricepută în dragoste, Verginel şi-a propus să ajungă primarul comunei. Şi a ajuns!
Ca primar, dacă nu curge picură şi tot se adună câte ceva. Numai că o casă cu patru copii şi o nevastă focoasă nu se ţine cu leafa de primar. Aşa că Verginel a mai pârlăcit câte ceva pe seama pământului cuvenit unor moştenitori de drept sau pe nedrept. L-au zăpsit cei de la DNA şi i-au încropit un dosar de toată frumuseţea.
Cu tinicheaua legată de coadă de către cei de la DNA, Verginel şi-a pus maree speranţă în penalistul de la Cluj, prof. Mateuţ. A strămutat şi dosarul pe la Baia Mare, ca să-i vină profesorului mai la îndemână. Ceva, ceva tot l-a avantajat. Aflând că-i primar de Opoziţie şi nu Putere, judecătorii l-au pricopsit, din milă, cu o condamnare de doi ani închisoare cu suspendare.
Verginel a mirosit că-i rostul de ceva puşcărie, aşa că n-a stat cu mâinile în sân să aştepte verdictul magistraţilor. Şi-a luat o serie de contramăsuri. A început să-şi consolideze poziţia în primărie. Aşa că şi-a angajat cei doi nepoţi, care să-l ţină la curent cu vreun eventual boicot la scaunul său.
Apoi şi-a adus şi nevasta cea focoasă, meşteră la pat, după cum singur s-a lăudat. După ce şi-a văzut nevasta angajată la primărie, Verginel a răsuflat uşurat. Iar când judecătorii l-au condamnat, el le-a dat cu tifla şi a declarat că viitorul primar al comunei lui Eminescu va fi nevastă-sa „Tant’ Ana”. Acest nume vine de la faptul că unui din cei patru copii din noua familie nu-i zicea „mama Ana” ci „Tant’Ana”, după alţii, răuvoitori, „TaontAna”.
Să recapitulăm. Verginel, tractorist fruntaş al comunei Eminescu, a descoperit-o pe Ana cea focoasă, cu care şi-a întemeiat o nouă familie. După ce-a ajuns primar, ca să moară duşmanii de ciudă, şi-a luat şi Bacul. S-a pus bine cu şeful său politic de la Botoşani, proaspătul licenţiat în drept Florin Ţurcanu, şi s-a rostuit cu funcţia de vicepreşedinte PNL. Mai nou şi-a băgat şi nevasta în politică, vicepreşedintă la organizaţia de femei. Şi-a angajat în primărie doi nepoţi şi nevasta, pe care a anunţat că o va face primar în locul său.
Pentru matrapazlâcurile făcute prin primărie, dacă Verginel era primar PDL, era acum după graztii. Fiind numai primar USL, a fost condamnat cu suspendare şi cu dreptul de a-şi face nevasta primar, ca să rămână postul în familie.
Să mai luăm act că Veginel şi toţi cei din USL vor la Putere. Să nu uite aceşti pui de lele că nemulţumitului i se ia darul. Adică condamnarea cu suspendare poate deveni şi cu încarcerare. După judecarea recursului!
Editura Agata Botoşani, prin directorul Ioan istrati, a organizat sâmbătă, la Galeriile de arte Botoşani, lansarea a doiuă cărţi despre şah. Unul dintre autorii acestor două volume a fost şi Silvia Diaconu, soţia maestrului în şah Mihai Diaconu.
Fiind vicepreşedinte al Organizaţiei de femei a PSD Botoşani, Silvia Diaconu, în mod firesc, şi-a invitat la eveniment şi şefii politici, inclusiv partenerii USL, adică liderii liberali.
Aşa s-a făcut că în sala Galeriilor şi-au făcut prezenţa personaje politice care n-au nimic în comun cu jocul de şah, doar mânaţi de dorinţa de a se face remarcaţi. Cele două cărţi de şah nu numai că promovează sportul minţii dar au şi un accentuat rol cultural. Iar politicienii n-au prea multe puncte comune cu cultura, decât doar că o pângăresc din când în când cu prezenţa lor.
Liderii PSD au intrat în grup, conduşi de Gheorghe Marcu urmat de Costică Macaleţi şi Gheorghe Vâzdoagă. Niciunul dintre cei trei n-au ceva comun cu sportul minţii, în politică baza constituind-o şarlatania şi nicidecum raţiunea şi logica.
De la liberali au venit Florin Ţurcanu însoţit de Roxana cea dornică de dragoste mioritică, Grigoraş patronul societăţii RVG şi alţi membri mai mici în rang. Ţurcanu avea capul acoperit cu o imensă pălărie. Cineva, hâtru la vorbă, s-a străduit să descopere dacă are ceva sub pălărie. S-a lăsat păgubaş, neputând observa ceva ce s-ar potrivi cu jocul de şah.
Totul părea să se desfăşoare în deplină armonie, când în sală şi-a făcut prezenţa Mihai Baltă, cel invitat de Silvia Diaconu să recenzeze cele două volume.
La vederea lui Bală, staff-ul PSD a făcut feţe, feţe. Imediat şi-au adus aminte că au o şedinţă urgentă. Aşa că Marcu, Macaleţi şi cu Vâzdoagă în coadă au plecat valo-vârtej. Aşa de grăbiţi au fost că nu şi-au mai luat la revedere de la autori, n-au cumpărat nici cărţile şi nici nu l-au salutat pe Mihai Baltă, cum s-ar fi cuvenit, mai ales că le-a fost şef politic.
Acelaşi personaj hâtru a remarcat că spaima care i-a cuprins pe liderii PSD nu le va trece decât numai dacă vor fi afumaţi cu un fir de păr din capul lui Baltă.
De ce s-au speriat în aşa hal liderii PSD am să comentez într-un articol separat. Cert este că lansarea celor două volume de spre jocul de şah nu se putea face fără ca Mihai Baltă să fie invitat. Inginerul Baltă este membru al Comitetului Director al Federaţiei Române de Şah, este căpitanul echipei naţionale a României de şah pe Internet, este membru al Lotului olimpic de şah al României, este câştigătorul Cupei de şah a Clubului de şah Belfort din Franţa.
Cu o astfel de zestre care-i recunoaşte capacitatea de a stăpâni la cel mai înalt nivel jocul minţii umane, cum să nu se sperie liderii PSD. Personajul hâtru n-a ratat prilejul de a constata că Florin Ţurcanu a rămas. Zicea hâtrul nostru c-ar fi fost păcat de pălărie, dacă ar fi plecat. . Iar dacă avem în vedere că odată cu pălăria ar fi plecat şi Roxana, atunci chiar că evenimentul n-ar mai fi avut farmec telectual.
Pamflet pentru femeile cinstite şi tari din fire
Azi, dacă nu-şi bagă codiţa cel smolit, femeile liberale se vor aduna să-şi aleagă şefa. Potrivit bârfelor, iar femeile sunt cele mai pricepute la acest capitol, actuala şefă interimară Cătălina Lupaşcu, dezmierdată şi „Gogoşica parfumată” (probabil de la zahărul vanilat cu care a fost presărată!) nu va fi titularizată.
O altă liberală, mult mai focoasă în fapte, aspiră la şefia liberalilor cu fustă. Este vorba de Marilena Mardare, directoarea de liceu care nu s-a lăsat schimbată din funcţie nici dacă ar fi fost surghiunită precum pe vremuri femeile uşoare. Iar pe vremuri femeile rele de muscă erau aduse în piaţa publică îmbrăcate în costumul Evei, tăvălite prin ceva dohot, trecute apoi printr-o ploaie de pene şi fugărite peste deal de sat.
Nesurghuiunită din funcţia de director, dovadă că doctoriţa noastră în chimie pusă şefă la Inspectoratul Şcolar Botoşani nu se pricepe nici măcar să folosească hârtia de turnesol pentru a deosebi baza de acid, în cazul de faţă neghina de grâul dăscălimii, Marilena este în schimb mult apreciată de actuala conducere a PNL, motiv pentru care ea candidează la şefia femeilor liberale de una singură. Probabil ca să se evite vreo surpriză neplăcută şi ce n-a făcut Ada Macovei să fi înfăptuit femeile liberale, adică mazilirea Marilenei, liderii PNL nu i-au pus contracandidate.
Cu ceva ani în urmă, încă mahmur de la cheful de cu seară pus la cale într-un restaurant din Poiana Braşiov, liberalul Ludovic Orban rostea cu adâncă sinceritate, referindu-se la botoşăneanca noastră Raluca Turcan, fostă Tatarcan, că în PNL femeile promovează trecând prin patul liderilor.
Pe mine altceva mă frământă! Cele care promovează, după ce-au demonstrat că ştiu cum să facă patul şefului, de ce sunt apoi abandonate? Un răspuns ar fi că şefului îi place să schimbe cam des salteaua. Un alt răspuns ar fi că menajera care aspiră la promovare, se dovedeşte ulterior lipsită de fantezie şi face patul în acelaşi fel, plictisindu-l repede pe şef.
Dar să revenim las oile noastre, adică la liberalele noastre botoşănene. Ştim cu toţii că orice urcuş în viaţă începe de la munca de jos. În cazul PNL, aşa cum a grăit şi Ludovic, urcuşul începe de la un pătuţ mai mic, adică de provincie, după care, din treaptă în treaptă, adică din pat în pat se poate ajunge şi la Bucureşti. Raluca cum a ajuns!?
