Dacă ai răbdare să priveşti, din carcaletele zilnic al emisiunilor lui Dan Diaconescu poţi afla şi lucruri interesante. Din întâmplare, duminică seară, am schimbat canalul pe OTV şi am aflat despre politicienii noştri lucruri care te lasă perplex.
De exemplu, Crin Antonescu s-a cununat la Bruxelles şi a avut nunta la Roma. Mare patriot, cum să nu-l alegem preşedintele nostru?! Dar acesta-i un început de dezvăluiri. Naşul de cununie a fost Dinu Patriciu, care i-a dat pe masă o sută mii de euro de la o firmă a sa aflată într-un Paradis fiscal, firmă la care proaspăta soţie a lui Antonescu este angajată cu 8 mii euro pe lună. Consoarta nu ştie cine conduce firma şi cu ce se ocupă dar primeşte salarul lunar cu mare exactitate.
Crin Antonescu a avut o divergenţă de opinie cu Dinu Patriciu. Naşul s-a supărat şi i-a cerut înapoi darul dat pe masă, adică suta de mii de euro.
Consilierul şi sfătuitorul de taină al lui Crin Antonescu este Petrică Roman. Iar Petrică este finul lui Dinu Patriciu. Probabil că după ce-l consiliază pe Antonescu împotriva naşului Patriciu dă fuguţa la acesta şi-i sărută mâna, spunându-i ce pune finul Crin la cale, că doar este un fin politicos.
Una peste alta, Crin Antonescu şi nevasta sa au venituri lunare de 24 mii euro şi o avere estimată la aproape un milion de euro, din care aproape trei sute mii de euro în conturi bancare. Cu toate acestea Crin Antonescu se consideră sărac şi a anunţat că din cauza grevei parlamentare în care a intrat se va împrumuta de la vecini ca să aibe din ce trăi. Săracul Crin, nu cumva să moară de foame c ă ar fi o mare ruşine naţională pentru noi!
În tabăra PSD lucrurile stau la fel. Victor Ponta s-a căsători oficial la Ambasada română din China, în perioada când premierul României era Adrian Năstase. Şi el vrea să fie premierul României, că-i patriot până în vârful părului.
Ponta a fost cununat de Gabriel Oprea, actualul preşedinte al UNPR. Cu toate acestea, finul Victoraş nu se sfiieşte să strige pe stradă „Jos cu Oprea, jos cu UNPR!”
Şi acest amestec de putere şi opoziţie poate continua. Dan Şova, senatorul vehement al PSD are importante afaceri de consultanţă juridică cu companiile de stat conduse de oamenii PDL. Secretara Secretariatului General al Guvernului Daniela Andreescu, după ce-a fost demisă pentru afacerile de familie cu patrimoniul RA-PPS, a contestat demiterea în instanţă. Ca avocat l-a angajat pe numărul 6 în PSD (nu i-am reţinut numele) şi a câştigat procesul.
Sorin Oprescu, rămas social-democrat, l-a chemat în judecată pe Dan Diaconescu şi al săi OTV. Oprescu şi-a luat avocat un membru al Cabinetului de avocatură al ministrului PDL Cătălin Predoiu, de ieri prim-ministrul României.
Politicienii se scuipă între ei, strigă „Jos!” unii la alţii, chiar sar la bătaie, asta pentru nătăfleţii de români. Când sunt între ei, finul sărută mâna naşului iar naşul îl binecuvântează cu câte un post bine plătit şi iute aducător de comisioane şi alte peşcheşuri.
Sfatul meu este să mai trageţi cu ochiul şi pe la OTV. Dan Diaconescu joacă tare!
În timp ce social-democraţii se ceartă prin sediul PSD Botoşani pentru şefia partidului, deputatul lider al PNL Florin Ţurcanu umblă prin judeţ şi-i corceşte ca liberali pe unii social-democraţi.
Strategia lui Ţurcanu este una pregătitoare candidaturii sale la preşedinţia Consiliului Judeţean Botoşani, candidatură susţinută şi de PSD. Aparent, demersurile lui Ţurcanu de a-i corci pe unii social-democraţi cu liberalismul său original n-ar avea logică, de vreme ce PSD-ul, ca partener USL, îi va sprijini candidatura la preşedinţia CJ.
Numai că aparenţele mai şi înşeală. Mai ales când vine vorba de aparenţe politice. Dragostea aceasta nefirească dintre liberali şi social-democraţi cimentată sub sigla USL a cam început să dea semne de plictiseală. Luna de miere a trecut demultişor, iar acum tinerii căsătoriţi din interesul comun al accederii la putere au început să-şi vadă reciproc defectele.
Aşa stând lucrurile, tot mai dese sunt semnalele că acest mariaj politic , devenit o ruşine a istoriei, se va destrăma. Ţurcanu ştie bine acest lucru, motiv pentru care îşi ia măsurile necesare pentru a-şi proteja propriile interese.
Aşa se explică de ce Ţurcanu cutreieră judeţul şi-i adună pe unii social-democraţi sub cupola PNL. Nu adună ciurucuri, ci persoane care încă mai au de spus un cuvânt în politica locală.
De exemplu, la Darabani, Ţurcanu l-a abandonat pe actualul primar PNL Gheorghe Burlacu, considerându-l expirat. L-a adus în PNL pe Cornel Aroşoaie, fostul primar PSD de Darabani şi preşedinte al organizaţiei PSD din oraş. Cornel Aroşoaie este vărul drept al lui Mihai Aroşoaie, actual vicepreşedinte al CJ şi important lider PSD.
Pentru că PSD Botoşani l-a abandonat, Cornel Aroşoaie se consideră câştigătorul alegerilor viitoare la funcţia de primar , aşa că s-a pus bine cu Ţurcanu şi a devenit candidatul PNL.
La Suharău, actual primar Marcel Chelaru este unul dintre păstrătorii consecvenţi ai deprinderilor formate în regimul comunist. Dealtfel evenimentele din decembrie 1989 l-au surprins ca student la celebra Facultate „Ştefan Ghiorghiu”, urmând a deveni activist PCR de bază. N-a mai apucat să-şi vadă visul împlinit sub comunişti dar şi-a continuat cariera slujind cu credinţă regimul Iliescu.
În 2008, pentru că a simţit încotro bate vântul, numai pentru PSD nu, a candidat şi a ieşit primar independent. S-a pus bine cu PDL, a revenit la PSD iar acum s-a declarat liberal convins de Florin Ţurcanu. Marcel Chelaru nu prea are contracandidaţi prin comuna Suharău, că a avut grijă să-i elimine, să-i compromită. Corcit liberal, cu mentalitate şi apucături social-democrate, Chelaru îl va sluji cu aceeaşi „credinţă” şi pe Ţurcanu .
În fond., Ţurcanu nu vrea decât să se asigure că dacă se pronunţă divorţul politic al fragilei USL el va avea sprijinul necesar pentru candidatura la preşedinţia CJ.
Prin aducerea în PNL a lui Cornel Aroşoaie şi Marcel Chelaru, Ţurcanu a creat nemulţumiri printre liberalii din această parte a judeţului. Sunt mari şansele ca în loc să-şi fi asigurat voturi, cum crede, să-şi fi diminuat potenţialul acestora.
Gheorghe Burlacu se bucură de o anumită încredere a multor dărăbăneni. El va căuta să se răzbune pe Ţurcanu prin a-l sabota la voturi. La Suharău, Marcel Chelaru este într-un conflict deschis cu Mircea Calistru, vechi liberal şi cu influenţă în zonă. Nici Calistru nu va ierta gestul lui Ţurcanu de a-l jigni în propria casă.
Acesta-i numai însă începutul sfârşitului carierei politice a lui Ţurcanu. Adevăratele lovituri de imagine le va primi mai spre primăvară, când colţul ierbii sparge crusta pământului şi iese la soare.
După un an şi ceva de termene, Curtea de Apel Braşov s-a pronunţat în dosarul prin care DNA l-a trimis în judecată pe Constantin Conţac pentru incompatibilitate de funcţie, spălare de bani şi fals în declaraţii.
Nu faptul că lui Conţac i s-a întocmit de către DNA un dosar este important, ci modul în care a fost soluţionat dosarul. Puţini ştiu că de când Conţac s-a pricopsit cu acest dosar, cei de la UNPR l-au tot solicitat să li se alăture. Co0nţac a avut chiar şi discuţii la vârf cu liderii UNPR şi a fost convocat să participe la lucrările acestui partid organizate în diferite locaţii din ţară.
În ultima parte a anului 2011 chiar i s-a dat de înţeles că dacă nu se alătură UNPR s-ar putea să aibă unele probleme neplăcute.
Probleme a avut Conţac şi mai are cu Gheorghe Flutur de la Suceava. Conţac s-a înscris şi a câştigat la Suceava mai multe lucrări finanţate de CJ Suceava cu bani europeni, stricând şi încurcând unele aranjamente locale. Chiar dacă n-a fost declarat câştigătorul lucrărilor prin organizarea licitaţiei, Conţac a câştigat lucrările în urma contestaţiilor în instanţele de judecată.
La sfârşitul anului trecut, chiar în Ajunul Crăciunului, am avut o discuţie cu acesta. Îmi spunea atunci Conţac că are în intenţie să candideze la preşedinţia CJ, dar nu din partea vreunei formaţiuni politice, ci independent. Chiar îşi făcuse socoteala să angajeze oameni de încredere în fiecare comună şi oraş din judeţ pentru trei luni de zile, cu contract de muncă, să nu fie loc de interpretări.
În lunile decembrie şi ianurai8e, PDL a desfăşurat în judeţ un amplu sondaj de opinie. La preşedinţia CJ a ieşit pe locul I Mihai Ţâbuleac urmat îndeaproape de Conţac, fără ca acesta din urmă să-şi anunţe oficial candidatura. Locul III a revenit lui Mihai Baltă şi abia pe locul IV s-a situat Florin Ţurcvanu.
Faptul că prin sentinţa pronunţată cei de la Curtea de Apel i-au interzis lui Conţac şi dreptul de a alege sau a fi ales pe timp de doi ani, îmi dă de gândit. Este exact perioada cât durează alegerile locale şi parlamentare, adică a fost împiedicat să poată candida.
Eu cred că interzicerea exercitării drepturilor civile este pentru Conţac un semnal politic. Sunt convins că dacă se va înregimenta în UNPR, în recursul de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se poate menţine condamnarea, dar poate să dispară interzicerea exercitării drepturilor civile, ceea ce îi va permite să candideze.
Va fi interesant de urmărit evoluţia în plan politic a lui Constantin Conţac. În locul său, eu m-aş face frate cu dracul ca să pot trece puntea, după care voi mai vedea. În recurs, fiind vorba de recursul său, pedeapsa nu i se poate agrava, ci doar uşura.
După ce-am publicat comentariul intitulat ”O mişcare deşteaptă”, ieri am fost sunat de către două importante persoane. Mai întâi m-a sunat Mihai Baltă, care a văzut apelul meu şi care a citit şi comentariul. Baltă a ţinut să mă asigure că n-a fost contactat oficial de către nimeni din actuala conducere a PSD Botoşani şi că nu i s-a propus să preia interimatul preşedinţiei. Însă mi-a dat de înţeles că dacă i se va propune aşa ceva nu va refuza, fiind şi el conştient că în prezent PSD-ul suferă de o deteriorare gravă de imagine.
Cel de-al doilea telefon a aparţinut unui important membru al PSD care a ţinut să mă edifice corect cum stau lucrurile prin acest partid. Aşa am aflat că în momentul de faţă, în PSD, se luptă trei grupări, fiecare sperând să pună mâna pe conducerea partidului.
Cea mai puternică grupare o formează membrii mai vechi şi care îl vor preşedinte pe Mihai Baltă. Apoi există gruparea Macaleţi – Rotaru, susţinută de generaţia tânără, care l-ar vrea preşedinte le deputatul Costică Macaleţi.
Cea mai mică grupare şi cea mai firavă, formată din persoane oportuniste, continuă să-l susţină pe Gheorghe Marcu. În ce-l priveşte pe Marcu, acesta n-are de gând să demisioneze şi a strigat răspicat prin sediul PSDD că el nici mort nu va ceda preşedinţia partidului. Probabil că Marcu vrea să bată recordul de longevitate privind deţinerea preşedinţiei unui partid, de vreme ce crede că o va părăsi doar când vas fi aşezat pe năsălie. Şi Ceauşescu s-a crezut preşedintele României până va fi chemat în ceruri dar s-a dus nechemat la Târgovişte, unde a fost ciuruit.
Marcu nu va sfârşi ciuruit, că suntem oameni civilizaţi, de rang european dar poate fi scos din funcţia de preşedinte cu huiduieli şi să rămână în istoria politicii botoşănene cu o imagine nu tocmai plăcută.
Şi am mai aflat ceva ce mi se pare important. Deputatul Macaleţi are cabinetul în interiorul Prefecturii Botoşani. El obişnuieşte să intre în cabinet însoţit de fiul său din flori, după cum susţin cei care se dau cunoscători ai trecutului său, încuind uşa. Cei care îl caută sau sunt chemaţi bat la uşă după un semnal convenit, uşa li se deschie, iar ei se strecoară înăuntru.
Normal, cei care au asistat la astfel de scene se întreabă ce se pune la care în spatele uşii încuiate. Păi, ce să se pună decât un plan după care Macaleţi şi Rotaru să poată prelua conducerea partidului. Piedica cea mare a lui Macalkeţi ar putea veni din partea celor care-l vor preşedinte pe Mihai Baltă.
Există însă şi personaje importante care îl preferă pe Marcu ca preşedinte al PSD şi de acum înainte. Este vorba de liderii PDL, care de pe urma lui Marcu au avut numai de câştigat.
Şi prin PNL domneşte o anumită linişte de dinaintea furtunii. Şi prin acest partid se fac şi se desfac anumite jocuri. Voi reveni în curând cu informaţii şi din interiorul acestui partid.
Vineri seară şi în cursul zilei de sâmbătă s-a tot vehiculat prin culisele politicii botoşănene informaţia cum că senatorul Gheorghe Marcu ar sta cu demisia din funcţia de preşedinte al PSD pe masă. Totodată, preşedinţia interimară a PSD var fi preluată de ing. Mihai Baltă. L-am sunat pe Mihai Baltă dar n-am reuşit să iau legătura cu acesta pentru a verifica informaţia.
În condiţiile în care senatorul Marcu s-ar hotărî să demisioneze din fruntea PDSD, cred că ar fi cel mai mare serviciu pe care l-ar putea aduce acestui partid. De când se află la preşedinţia PSD, Marcu n-a reuşit să se remarce cu ceva deosebit şi n-a înregistrat nici un succes de răsunet.
Mai direct spus, n-a excelat nici ca senator şi nici ca preşedinte de partid. În schimb a adus mari prejudicii imaginii PSD Botoşani. Joaca sa de-a vicepreşedintele CJ i-a făcut pe botoşăneni să devină mai atenţi cu politica social-democraţilor. Când PSD-ul a ieşit cu Gabriel Oprişanu candidat la Primăria Botoşani a dezamăgit pe mulţi simpatizanţi ai PSD.
Blocarea de către PSD a votării în Consiliul Judeţean a comasării spitalelor cu cel Judeţean iarăşi a produs un dezgust botoşănenilor. Mai ales că, până la urmă, s-a dovedit că acest blocaj ascundea în spatele său interesele personale ale medicilor Gabriel Oprişanu şi Maria Olaru.
Retragerea candidaturii lui Oprişanu şi lansarea celei a lui Ovidiu Portariuc a stârnit zâmbete de compătimire. A fost înlocuit un compromis cu un necunoscut care n-a impresionat prin apariţiile sale publice. Cel puţin până acum.
Împărţirea bugetului judeţului pe criterii clientelare şi blocarea activităţii instituţiei de Drumuri şi Poduri, pe care USL a lăsat-o fără bani, iarăşi a atras dispreţul botoşănenilor pentru PSD.
Însă ieşirea la protest a bogaţilor PSD alături de oaia neagră numită Răzvan Rotaru chiar a pus capac. Astfel privită evoluţia PSD sub sceptrul de preşedinte al lui Marcu, o demisie a acestuia ar fi un gest de onoare care să-l salveze de la o demitere ruşinoasă.
Iar dacă preşedinţia PSAD va fi încredinţată lui Mihai Baltă., ar fi o mişcare deşteaptă, care ar încurca socotelile multor politicieni cu pretenţie. Rămâne de văzut care va fi deznodământul dezastrului care s-a instalat în rândurile social-democraţilor.
