Jun 07

Ieri, la ordinul părintelui protopop Lucian Leonte, preoţii de la bisericile din Botoşani au pus de-o paradă a credinţei menită să-i impresioneze pe cei care au pus cartea pe oala cu smântână fără a o mai deschide să afte că lumea este mult mai grandioasă şi mai înţeleaptă decât este prezentată de preoţi slujbele din  biserică.
Adunaţi de prin toate colţurile oraşului, câteva sute (şi nu mii cum au scris unii care au învăţat la şcoală să numere din 10 în 10)  de feţe obosite, scofâlcite, stafidite, în majoritate înscrise pe listele de medicamente gratuite şi compensate, altele pline de invidie,  de răutate şi frustrări ale vieţii s-au strecurat spre mănăstirea Popăuţi. Aici, îmbrăcaţi în veşminte scumpe, preoţii au pus de-o slujbă menită să aducă ploaia care, din nefericire, cam întârzie să cadă ceva mai generos peste plaiurile botoşănene.
Este lesne de înţeles pentru omul întreg la minte că o defilare cu icoane şi odoare bisericeşti completate de o slujbă care n-are nimic comun cu legile naturii nu are cum să aducă ploaia.
Povestea că nu plouă pentru că oamenii sunt păcătoşi şi s-au îndepărtat de credinţă şi că numai prin rugăciune şi prezenţă la biserică, unde trebuie să lase pitacul, poate fi îmbunat Dumnezeu este iar o idioţenie care-şi face efectul doar asupra celor lipsiţi de o minimă educaţie despre ce este credinţa şi cât de nocivă poate deveni religia atunci când urmăreşte doar manipularea conştiinţei umane în scopuri de foloase materiale şi financiare.
Şi invocarea păcatului este iarăşi o capcană a preoţilor prin care să-l înspăimânte pe credincios şi să-l ţină sub control. Nu există păcat. Există abateri de la etica şi morala socială, de la valorile recunoscute de societate ca repere de conduită umană. Încălcarea acestor valori sunt de fapt acte de imoralitate. Biserica a preluat repede aceste valori etice şi morale, punându-le la baza moralei creştine ca apoi actele de imoralitate să le numească păcate faţă de credinţa în Dumnezeu. Avea nevoie Biserica de inventarea păcatului ca formă de represiune morală asupra omului slab de minte pentru a putea domina.
Acceptând păcatul în sensul definit de biserică, n-are nimic aceste încălcări de reguli morale cu fenomenul natural numit ploaie. Ploaia este un efect al legilor naturale, iar legile naturale sunt rezultatul raţiunii divine, pentru creştini ortodocşi, ale lui Dumnezeu, care guvernează întreg universul. Dumnezeu nu este un moşneguţ cu barbă albă şi plin de înţelepciune cum şi-l închipuie unii credincioşi sau cum îl descriu unii preoţi de modă veche.
Dumnezeu este informaţia inteligenţă primară răspândită în întreg universul pe care-l guvernează. Nu ştiu ce grad de cunoaştere şi înţelegere a universului au acut anticii care au scris Evanghelia după Ioan, dar în versetul I „La început a fost cuvântul şi cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era cuvântul” s-a explicat întregul adevăr absolut al existenţei universale iar ştiinţa modernă îl confirmă cu cu fiecare nouă descoperire.
Credinţa este reală când este percepută de gândirea umană ca o recunoaştere a forţei universale dominante şi devine speculativă când este folosită în scop religios, în cazul de faţă religia creştin-ortodoxă.
Adunarea de ieri de la mănăstirea Popăuţi a fost doar o demonstraţie de forţă a bisericii, a preoţilor, pentru a crea oamenilor falsa impresie că ei, preoţii,  deţin o parte din puterile lui Dumnezeu, că ei pot dialoga cu Domnul care le ascultă şi le îndeplineşte dorinţele. Curată şarlatanie bine împachetată cu vorbe neînţelese pentru că n-au logică, cu veşminte strălucitoare menite să impresioneze, cu cântări pe care vocile talentate le pot ridica la rang de artă, creând stări emoţionale greu de atins prin alte mijloace artistice, prin ritualuri perfecţionate de aproape două mii de ani care îl pun pe om în inferioritate, îl umilesc, îi înfrâng orice rezistenţă de voinţă şi glas al raţiunii.
Am privit cu milă la cele câteva sute de creştini care au părăsit spre seară incinta mănăstirii. În majoritatea lor epave umane dar dresate să asculte fără crâcneală cuvântul preotului pe care-l consideră cuvântul lui Dumnezeu. Iarăşi o confuzie de înţelegere bine alimentată de preoţi.
După slujba de aseară astăzi nu va ploua. Administraţia Naţională de Meteorologie anunţă ploaie pe marţi după amiază dar nu dă nicio garanţie preoţilor botoşăneni că va ploua şi peste oraş sau în judeţ.
Câţi din cei prezenţi eiri la Popăuţi ştiu că slujba ţinută este de fapt o un furt laic al a Bisericii, confiscarea unei divinităţi româneşti foarte veche, poate preromană, numită Paparudă. Era o manifestare populară când pe timp de secetă când grupuri de femei desfăşurau un ritual menită să aducă ploaia. Puţini vor fi ştiut acest lucru dar l-au ignorat fiind cuprinşi în mrejele unei şi mai fastuoase şarlatanii.
Păstrând tiparele ameninţărilor preoţeşti cu păcatul, dacă nu plouă astăzi înseamnă că întreaga adunare de la Popăuţi a fost formată din păcătoşi iar Dumnezeu ne-a pedepsit pe toţi pentru păcatele lor. Toţi pentru unul, unul pentru toţi! Iar cel mai păcătos dintre toţi cei prezenţi va rămâne organizatorul: protopopul Lucian Leonte.

written by Ioan Rotundu

May 25

Recent, media naţională a promovat faptul că IPS Calinic, arhiepiscopul Agreşului şi Muscelului are puterea de a simţi cutremurele înaintea producerii lor. Am auzit şi chiar mi-am dat seama privind căţeluşa pe care o am de peste 10 ani că animalele presimt cutremurul cu ceva timp înaintea producerii lui numai că ele n-au cum să-şi înştiinţeze stăpânii despre iminentul pericol neştiind graiul omenesc.
Ciudată declaraţia prelatului ortodox. El a afirmat că în timp ce vorbea despre cutremure s-a produs şi cutremurul din 1977, 1986 şi 1990.  Părintele n-a afirmat că a simţit cutremurele înaintea producerii lor ci acestea s-au declanşat în timp ce el vorbea despre cutremure, ceea ce este cu totul altceva.
Numai că de dragul senzaţiei, media a preluat şi răstălmăcit spusele părintelui şi l-au declarat prezicător de cutremure. Multă vreme am dat vina pe preoţi că inventează fel de fel de capcane de tip minune pentru a-şi atrage pe credincioşii lipsiţi de o anumită educaţie şi a le lua bruma de bani de care mai dispun.
Dar toate aceste minuni inventate de preoţi n-ar avea nici un efect dacă cretinii din presă n-au umfla realitatea şi n-ar face din ţânţar armăsar. Să ne amintim de câteva „minuni” mediatizare îndelung de presă. După 1990, pe lângă Buzău, apa dintr-o fântână a fost considerată că vindecă orice boală. Credulii au făcut rând, dormind sub cerul liber şi donând sume importante de bani preotului paroh care a pus stăpânire pe fântână, numai pentru a primi o sticlă cu apa chioară. Când presa s-a plictisit să mai scrie, nici apa din fântână n-a mai făcut minuni.
Nu mai ştiu pe unde, ştire recentă, o icoană începuse a plânge. Iarăşi creştinii religioşi au dat năvală s-o atingă pentru a se lecui. Ce nu ştiu aceşti bigoţi lipsiţi de educaţie este că prostia n-o vindecă puterile miraculoase ale unei icoane preparată de nişte şarlatani să plângă. Prostia se poate lecui numai dacă deschizi ochii minţii şi nu te mai laşi păcălit de escroci.
Dar să dau şi un exemplu de la noi din judeţ. După 1990, presa locală şi apoi cea centrală scris de zor că la Horodiştea există o piatră pe care dacă o atingi te vindeci de orice boală. Veneau fraierii din mai toate colţurile de ţară să atingă piatra iar localnicii din Horodiştea şi Crăiniceni se mirau de ce vin nişte domni bine îmbrăcaţi să mângâie o piatră pe care ei din generaţii n-au luat-o în seamă.
Dar şi de această dată s-a găsit o minte popească să susţină că piatra ar avea legătură cu puterile miraculoase ale sfântului Ioan Iacob Hozevitul.  Când ştirea cu piatra vindecătoare  a dispărut, au dispărut şi pelerinii.
Revenind la arhiepiscopul de Argeş, dacă este aşa de bun vizionar al cutremurelor de ce n-a anunţat creştinii din timp ca să nu le pice casa în cap? De ce nu şi-a anunţat subalternii să consolideze bisericile ca să nu se dărâme?
Şi mai am o nedumerire. Probabil părintele simte numai cutremurele care se declanşează în limba română că pe cele din alte limbi, cum este cea nepaleză, nu le poate anticipa.
Cred că boala asta a cretinismului religios ar trebui tratată începându-se cu cei din media care preiau astfel de năstruşnicii ce înfloresc precum salcâmii în mai şi le prezintă drept adevăruri şi nu şarlatanisme ale unor profitori de ignoranţa celor lipsiţi de educaţie.

written by Ioan Rotundu

Mar 02

Patriarhul Daniel a recurs la o campanie de amploare pentru a lămuri părinţii să-şi dea copii la ora de Religie. Recunoscut ca fiind un manager de excepţie pentru a conduce afacerile BOR, ridicând aceste afaceri la un rang de prosperitate de invidiat şi de către cei mai buni manageri de la companiile multinaţionale. Patriarhul Daniel, ca să-i convingă pe părinţi să-şi înscrie elevii de ora de Religie a angajat o întreagă echipă de vedere din diverse domenii. Nume ca Dan Puric, Ana Blandiana, Sofia Vicoveanca,  Daniel Buzdugan etc., apar în spoturi publicitare rostind texte menite să-i înduplece pe părinţi să nu-şi retragă copii de la ora de Religie.
Dacă Dan Puric şi Sofia Vicoveanca sunt percepute ca personalităţi cu manifestări religioase, prezenţa lui Daniel Buzdugan, cunoscut şi simpatizat pentru umorul său din perioada de glorie a Grupului „Divertis” dă spotului publicitar o cu totul altă conotaţie decât de tentă religioasă.
Şi despre Ana Blandiana am rezerve că va convinge prea mulţi părinţi să-şi oblige copilul să stea smirnă la ora de Religie ca să-l înspăimânte preotul cu poveşti despre Iad. Pe vremea când Ana Blandiana umbla prin ţară, a poposit de câteva ori şi la Botoşani. Invitată la emisiunile de pe Somax, Blandiana n-a intrat în direct decât numai după ce a băut 200 ml de Whisky. Primul a avut-o invitată Traian Apetrei, la acea vreme redactor şef. Bietul Traian cu o jumătate de oră înainte de emisiune umbla nebun să găsească o sticlă de whisky. Când a fost rândul meu s-o am invitată, ştiam de acum dorinţa Anei Blandiana şi eram pregătit.
Revenind la campania publicitară, să încercăm să deducem motivele pentru care Patriarhia a declanşat-o. Motivele sunt mai multe şi de ordin comercial, unul singur, mai pe la coada priorităţilor, fiind de natura credinţei.
Orele de Religie sunt ţinute de către preoţi. Când Patriarhia a simţit că la catedrele de Religie au început să intre profesori de filozofie sau istorie, au tratat cu premierul Ponta şi ministrul Educaţiei şi a obţinut acel celebru Ordin al ministrului Educaţiei prin care profesorul de Religie nu putea ajunge la catedră dacă nu avea aprobarea de la preotul paroh. Cum să dea preotul o astfel de aprobare când el era cel care ţinea astfel de ore?!
Preoţii care ţin ore de Religie sunt plătiţi din fondul ministerului Educaţiei. În schimb, ei nu mai beneficiază de normă întreagă la biserică. Aici este marea pierdere a BOR. Preoţii pierzând catedra de Religie prin lipsă de elevi, pierd o parte substanţială de venituri salariale care ar trebui compensate de Patriarhie. În momentul de faţă Patriarhia face economii serioase din banii primiţi de la bugetul de stat cu titlu de salarii pentru angajaţii Bisericii.
Numai că orele de Religie ţinute de preoţi, cel puţin până în momentul de faă, n-a fost decât o caricatură de orar. În zilele de sărbătoare, când avea înmormântări sau alte evenimente la biserică, preotul nu venea la ore. Ori era suplinit de un alt profesor, ori elevii erau lăsaţi de izbelişte şi făceau gălăgie de nu se puteau desfăşura celelalte ore.
Îmi aduc aminte că în urmă cu puţini ani, pe când era profesor la Şcoala Bajura, Constantin Moroşanu, pentru că preotul Buhăianu avea înmormântare şi n-a venit la oră iar copii făceau o gălăgie infernală, a ieşit de la clasa unde avea oră şi le-a spus elevilor din clasa a IV-a să se ducă la „Cabinetul de Religie”. Elevii au întrebat unde este cabinetul, iar profesorul le-a spus că la biserică. Elevii l-au ascultat, s-au dus la biserică, dar era totul încuiat pentru că preotul ducea mortul la groapă. Aşa că elevii s-au apucat de scris pe gardul bisericii cu cretă fel de fel de dorinţe: „Vrem, colaci!”, „Vrem colivă!” şi alte dorinţe mai „speciale”. Când a venit preotul şi-a pus mâinile în cap văzând ce stă scris pe gardul bisericii.
În fond, Patriarhul Daniel nu pentru a-i îndoctrina religios pe copii, pentru a-i forma în spiritul credinţei ortodoxe  se luptă cu părinţii ci pentru as-şi da copii las ora de Religie, ci pentru a apăra interesele financiare ale Patriarhiei şi ale preoţilor, venituri generate de existenţa orelor de Religie.
Copiii din familiile ce aparţin altor culte, până acum au adus la şcoală adeverinţă de la pastorul lor cu nota care urma a fi trecută în catalog. Pastorii cultelor n-au primit în şcoli ore plătite pentru că n-au încăput de preoţii ortodocşi. De când ora de Religie a devenit opţională, copii celor care sunt adepţii altor culte sunt educaţi la biserica lor şi fără a fi plătiţi de la buget. Şi preoţii ortodocşi să-i atragă pe copii la biserică şi să le insufle credinţa în Dumnezeu, fără a primi vreun ban de la buget. N-o vor face pentru că interesul lor este comercialo-financiar şi mai pe la urmă cel al actului de credinţă.
Mă gândesc că echipa publicitară, ca să aibă şi mai mare efect, să fie completată cu unul dintre actorii de la Vacanţa Mare, că tot se bucură ei de succes la nivelul acelor părinţi pe care-i vânează şi Patriarhia să-i convingă să-şi înscrie odraslele la ora de Religie. Axinte din „Leana şi Costel” este mult mai popular la nivel de ţară decât Sofia Vicoveanca, o cântăreaţă de succes zonal.

written by Ioan Rotundu

Mar 01

După ce am scris comentariul „Părinte protopop, pentru ce rudă-i menită?” întrebând retoric pentru cine vrea protopopul Lucian Leonte să ridice biserică în Parcul Tineretului pe locul unde a funcţionat Grădiniţa nr. 8, ştiind că şi-a ogoit pe la casele lor şi în funcţii bisericeşti toţi feciorii şi ginerii, un comentator a ţinut să-mi atragă atenţia că Biserica a cheltuit anul trecut 88 milioane lei pentru ajutorarea persoanelor nevoiaşe.
O fi cheltuit, dar nu din visteria proprie ci tot din banii adunaţi de la credincioşi. Că este aşa, ofer ca exemplu chiar modul în care protopopul Lucian Leonte gospodăreşte cantina socială cu care se tot laudă că el îi ajută pe săraci. Dacă faci greşeala să te duci la slujbă la biserica „Sf. ilie, unde slujeşte părintele protopop, şi duci colaci ori colivă, nu vei putea lua nimic înapoi să duci la copii de acasă ceva sfinţit la biserică sau chiar să oferi cu mâna ta celor săraci un colac sau un pahar cu colivă.
În biserică părintele protopop a pus afiş că nimic din ce se aduce la slujbă nu este voie să se ia înapoi, totul, susţine părintele, urmând a fi dat la bucătăria cantinei.
Şi mai are părintele un obicei care ar trebui să-i îngrijoreze pe cei de la Sanepid. Vinul care se aduce trebuie turnat într-o găleată, la hurtă, iar din găleată părintele îl depozitează pentru a fi împărţit la creştini în cadrul evenimentelor publice organizate la biserică. Este total contraindicat din punct de vedere al sănătăţii să aduni poşirca primită de la diferite persoane, amestecând-o, ca s-o împarţi apoi creştinilor s-o bea. Dacă unul din rea voinţă pune în vin o substanţă care să provoace diaree, numai aşa, de-al dracului, sau din greşeală pune vinul într-o sticlă în care a fost o substanţă toxică nenorocirea este gata.
Legat de vin, părintele vinde vin liturgic, cel puţin aşa susţine că ar fi, la preţul de 17 lei litrul. Cunoscătorii susţin că de fapt vinul este din via sa de la vila din Ipoteşti. La crama de lângă Mall, nu departe de biserică, litrul de vin soi costă doar 5 lei. Iată, dar, cum părintele adună un ban grămadă.
De două ori pe săptămână părintele ţine slujbă de Sfîntul Maslu, împreună cu un alt preot. Imediat ce se sfârşeşte slujba, prima grijă a părintelui este să preia şi să ducă în altar cutia milei pentru a număra încasările.  A devenit o practică să fie folosit Sfântul Maslu în scop financiar, adunându-se la biserici câte şapte preoţi care stau cu ochii pe pomelnice pentru a vedea cîţi bani s-au pus.
La poarta bisericii este un magazin de odoare bisericeşti despre care am mai scris. Aici sunt cele mai mari preţuri, inclusiv pentru cărţile sfinte, pe motiv că o parte din bani merg la cantina socială.  Iată, dar, că asistenţa socială cu care se laudă preoţii nu este suportată din câştigurile de pe urma slujbelor la biserică ci din „confiscarea” alimentelor, donaţii şi sponsorizări.
N-am habar ce săraci ajută părintele protopop dar am văzut în repetate rânduri cum nu sunt primiţi în curtea bisericii săracii străzii, aşa cum stau pe la uşa altor biserici, chiar peste drum, la capela militară.
Ca să nu mai fie atâtea discuţii legate de veniturile preoţilor, cortect ar fi ca şi la biserici să se introducă case de marcat şi să se elibereze bon pentru sumele încasate la botezuri, cununii, înmormântări şpi alte servicii religioase, banii din cutia milei, nu pentru a fi impozitaţi ci pentru a şti şi noi ce încasări au. Prea se plâng în ultima vreme preoţii de sărăcie, deşi au lefuri de la stat iar averea lor personală creşte ca din apă.
De vreme ce sunt plătiţi de la buget, din impozitele şi taxele plătite şi de românii atei sau de alte religii, ar fi corect să ştim şi ce venituri oficiale au lunar că dacă luăm de bune declaraţiile lor, mor de foame săracii.

written by Ioan Rotundu

Feb 25

După cenl-a convins pe primarul Ovidiu Portariuc să aloce bisericilor din municipiul Botoşani în beneficiul Protopopiatului său câteva miliarde de lei din bugetul public, acum părintele protopop Lucian Leonte vrea terenul şi clădirea fostei Grădiniţe nr. 8 din Parcul Tineretului ca să ridice o biserică.
Susţine părintele protopop că sunt în această zonă a oraşului vreo 900 de familii care vor musai biserică şi musai biserica să fie ridicată pe terenul grădiniţei.
În Parcul Tineretului mai sunt două biserici la distanţă de 100 metri una de alta. Una construită chiar pe terenul din parcul public. Spun cei din zonă că atunci când biserica ridicată de părintele Alupoaie a luat foc şi a ars întreg acoperişul, incendiul ar fi fost comandat de un alt preot care şi-a văzut teritoriul păstorit în pericol de a-i fi mutilat.
Dar, revenind la cererea părintelui protopop, este greu de crezut că cele aproape 900 de familii din cartier l-au luat cu asalt ca să le ridice biserică. Colind mereu zona coborând pe strada Împăratul Traian şi urcând pe cea a Săvenilor sau invers. Oamenii mă cunosc de la televizor, mă opresc şi îmi spun necazurile lor legate de activitatea celor din Primărie. Au oamenii suficiente necazuri din partea primarului, a societăţii Nova Apaserv, a Modern Calorului, a Urban Serv-ului dar niciunul, absolut niciunul, nu s-a plâns că n-ar avea biserică în cartier.
Dimpotrivă, când se umbla cu Ajunul Bobotezei, trecând prin zonă şi preotul o luase la picior cu „chiralesa” după el, mulţi făceau haz de necaz cum că părintele pentru Crăciun şi Bobotează şi-şa comandat sutană cu buzunare mai adânci.
Tupeul părintelui protopop de a ridica o biserică pe locul care ar fi trebuit să fi rămas în stăpânirea copiilor din cartier nu trebuie să ne surprindă. Preoţii au devenit atât de insensibili la nevoile sociale ale oamenilor şi atât de sensibili cu buzunarul lor, mai ales când nu le intră firfiricul după socoata făcută, că viciul lăcomiei după ban a fost transformat în virtute creştin-ortodoxă.
În Parcul Tineretului sunt cei mai săraci locuitori ai municipiului, cu cele mai multe probleme sociale, cu cele mai mari carenţe în educaţie iar recuperarea lor în cadrul societăţii civilizate de tip european nu se va realiza cu ridicarea unei biserici. Singurul lucru care se va împlini cu prisosinţă va fi apariţia unui nou bir pe capul acestor nefericiţi, bir care va asigura prosperitatea unui preot care acum nu are parohie. Este o formă de exploatare financiară pe fondul unei speculaţii psihice a celor aflaţi în dificultate cu viaţa, numele lui Dumnezeu urmând a fi folosit în acest scop.
Apropo, părinte protopop, pentru cine-i menită viitoarea biserică? Din câte se vorbeşte prin tagma preoţilor nu prea mai aveţi gineri, veri, nepoţi care să nu fi primit de la unchiul protopop câte o parohie prosperă.
Tupeul şi dorinţa de înavuţire a înlocuit în rândul slujitorilor Bisericii ruşinea şi bunul simţ, valorile moralei creştine au fost transformate în mijloace de obţinere a unor avantaje financiare iar spiritul credinţei as fost profanat, violat, siluit de către transformarea religiei creştin-ortodoxă în mijloc de înavuţire a Bisericii şi slujitorilor ei pe orice cale.
Nu de puţine ori discut cu preoţii care şi-au dedicat viaţa credinţei şi care recunosc că sunt nevoiţi să păcătuiască forţând credinciosul să scoată banul pentru că au fixate taxe foarte mari de achitat către protopopiate şi Mitropolie. Nu de puţine ori aceşti preoţi care îl situează pe Dumnezeu deasupra intereselor meschine ale Bisericii sunt umiliţi la întrunirile de analiză şi instruire. Îşi fac cruce cu limba ascultând sfaturile ierarhilor de cum trebuie să procedeze ca să-l facă pe creştin să dea bani la biserică.
Priviţi prin Botoşani şi veţi constata că sunt cel puţin alte zece biserici aflate în diferite faze de construcţie. Ca să-şi prindă parohia, unii preoţi au improvizat lăcaşuri în tramvai, magazuii de lemn sau subsol de viitoare biserică.
Nu-i de condamnat acest procedeu pentru că îţi poţi manifesta credinţa şi acasă, în faţa icoanei, şi pe stradă în gând, şi la locul de muncă. De condamnat este scopul urmărit care în aceste situaţii nu este credinţa ci veniturile financiare.
Biserica a pierdut lupta cu şcoala iar religia va dispărea din orarul şcolar. La biserică, duminicile, vin câteva babe scofâlcite care fac cruce şi bat mătănii cu speranţa că vor fi fericite în Rai, simţind că Moartea le dă târcoale. Iar printre două cruci strecoară trei bârfe la adresa cuiva din biserică sau de aiurea. Mai trec pe la biserică cei necăjiţi, dezamăgiţi de viaţa pe care o duc împovăraţi de greutăţi, care rup pâinea de la gura copiilor pentru a cumpăra o lumânare ce se vinde la un preţ de 10 ori mai mare, sperând că Dumnezeu îi va ajuta să scape de necazuri.
În rest, 96% din locuitorii unui cartier, nu sunt credincioşi practicanţi, adică nu dau pe la biserică. Şi, atunci, la ce o nouă biserică pe lângă cele două deja existente când locuitorii din  Parcul Tineretului se confruntă cu alte probleme, de altă natură decât de nevoia unei biserici.
Până la urmă părintele protopop luptă pentru prosperitatea tagmei bisericeşti. Servili lui şi ipocriţi cu noi vor fi consilierii municipali care vor aproba alocarea gratuită a terenului grădiniţei către Protopopiat, fără să le pese de copii celor necăjiţi de aici. De ce să investească într-un lăcaş de educaţie când se pot lepăda de orice obligaţie, primind pe deasupra şi binecuvântarea unui preot de rang înalt. O binecuvântare care nu le va fi de nici un folos. Prostia este lipsa educaţiei şi nu se vindecă cu binecuvântări popeşti!

written by Ioan Rotundu

Feb 04

Cu preotul Constantin Cezar Leonte de la Parohia din satul Buhăceni, comuna Truşeşti, n-am finalizat  ancheta începută cu reportajul televizat şi difuzat în cadrul emisiunii Lumea lu’ Rotundu. N-am terminat investigaţiile la care m-au determinat să recurg semnatarii unui drept la replică redactat în interiorul Protopopiatului Botoşani sub directa îndrumare a părintelui protopop Lucian Leonte.
Am aflat ulterior că protopopul Lucian Leonte (nu este rudă cu preotul ci doar coincidenţă de nume) a încercat pe diverse căi să oprească difuzarea reportajului. A sunat chiar şi la un politician cu mare influenţă asupra postului tele’M şi l-a rugat să dea dispoziţie ca reportajul să nu fie difuzat.
Aflând de toate aceste demersuri ale protopopului Leonte m-am întrebat de ce atâta zarvă pentru un amărât de preot paroh de la o parohie rurală care n-a făcut altceva decât să deturneze nişte bani publici, guvernamentali, de la biserică către vila sa personală, faptă obişnuită în breasla sa.
Când am primit dreptul la replică remis de Protopopiatul Botoşani am descoperit că cel puţin două chitanţe de încasare de bani în numele parohiei Buhăceni, în valoare de 5000 lei erau false. Am demonstrat falsificarea acestora dar mai exista anexat la dreptul la replică şi o factură fiscală emisă de o cunoscută firmă de construcţii din Botoşani. Acea factură mi-a atras atenţia asupra datei de emitere, dată care nu se potrivea cu o anumită operaţiune bancară consemnată într-un extras de cont ce aparţine Parohiei Buhăceni.
Mi-am dat seama că sunt pe cale să descopăr cum sunt spălaţi de către preoţi banii guvernamentali sau de la primării alocaţi parohiilor şi folosiţi în interesul lor personal. Cu câţiva ani n urmă, pe vremea când nu mai era preşedintele Consiliului Judeţean botoşani, Constantin Conţac mi-a explicat cum se spală sume importante de bani prin bisericile aflate în construcţie. N-am prea înţeles eu atunci mecanismul, deşi Conţac mi-a explicat cu nume concret de firmă care spăla astfel de bani, firmă care pare că îşi păstrează obiceiul şi în prezent.
Acum ştiu şi de ce părintele Cezar Leonte a fugit din faţa camerei de filmat şi n-a dorit să stea de vorbă cu mine. I-am găsit constructorii care au lucrat la vila sa personală şi am date noi atât despre cum şi-a finanţat vila cât şi despre temelia turnată în curtea bisericii în toamna anului trecut.
Dar problema importantă rămâne modul în care preoţii care primesc bani guvernamentali şi de la primării reuşesc că-i folosească în interes personal fără a da socoteală asupra acestei deturnări de fonduri. În curând voi veni cu mult mai multe dovezi cu care să demonstrez această acuzaţie.
În general, la construcţia noilor biserici lucrează cam aceleaşi firme. Avem prin oraşul Botoşani dar şi prin judeţ mai multe biserici în construcţie. N-o să vedeţi în perimetrul acestora cunoscutul şi obligatoriul panou care să anunţe public cine lucrează la biserica respectivă, care este termenul de execuţie potrivit autorizaţiei eliberată de primărie şi nici care sunt sursele de finanţare. Nu întâmplător lipsesc aceste panouri publice.

written by Ioan Rotundu

Jan 25

Un grup de bigoţi, ca să nu-i numesc într-un fel mai dur deşi o merită cu prisosinţă, contestă introducerea cardului de sănătate pe motiv de unealtă a diavolului. În puţintica lor minte care l-ea mai lăsat-o religia ce le-a orbit raţiunea, au descoperit ei că în structura cardului stă ascunsă cifra „666”, simbolul puterii diavoleşti.  Însă mult hulita cifră malefică a început să piardă teren în faţa unei alte descoperiri epocale a grupului de bigoţi. Cuvântul „card” este de fapt „drac”, numai că diavolul şi-a sucit numele ca să nu fie descoperit când va pătrunde în cadrul de sănătate. Spre neputinţa diavolului, că şi ei au puterile limitate, puterea de credinţă a bigoţilor s-a dovedit mai puternică decât forţele lor malefice şi, astfel, au fost descoperiţi pitiţi, ascunşi, mascaţi sub denumirea de „card”.
Trecând peste ironia de faţă, problema acestui grup de bigoţi format din slujbaşi ai bisericii a căror minte a cam luat-o razna, format din credincioşi a căror putere de pricepere nu depăşeşte puterea de înţelegere a slujbaşilor bisericii retardaţi mintal în privinţa unui minim de cunoştinţe referitoare la cultura şi civilizaţia lumii, devine periculoasă pentru sănătatea publică a cetăţenilor.
Câtă vreme aceşti bigoţi se adună prin biserici şi case de rugăciuni şi-şi storc puţina minte ca să se roage unui Dumnezeu despre care nu cunosc nimic, manifestările lor religioase nu produc rău societăţii decât într-o măsură nesemnificativă.
Dar când acest grup protestează public şi încearcă să compromită o măsură administrativă a statului ce se vrea să producă o reformă a sistemului public de sănătate, o măsură care ne priveşte şi ne avantajează pe toţi cetăţenii acestei ţări, atunci amestecul lor devine periculos şi trebuie contracarat.
În fond cine sunt reprezentanţii acestei grupă idioate, cretine, care duc adevărata credinţă şi religie în derizoriu? Îi întâlnim şi la ortodocşi, şi la pocăiţi, şi la catolici sau alte culte despre care marea majoritate a românilor nici n-a auzit. În sânul Bisericii Ortodoxe Române avem mai multe exemple de grupări ale slujbaşilor bisericii care au recurs la manifestaţii publice, nu de puţine ori chiar împotriva ierarhilor Bisericii.
Să ne aducem aminte de acel grup de măicuţe care-l urmăreau prin ţară pe Patriarhul Teoctist. De acele manifestări bigote, de tip medieval, de la mănăstirea vasluiană Tanacu unde preotul Daniel Corogeanu practica forme religioase ce numai în obscuritatea Evului Mediu se mai puteau întâlni.
Din păcate pentru BOR, pentru că a dat drumul la porţile Seminarului la toţi neaveniţii care au absolvit studiile pe banii şi porcul de acasă al părinţilor, pentru că a admis la Facultatea de teologie pe toţi absolvenţii de Seminar rămaşi la stadiul de semianalfabeţi, acum suportă ruşinea de a convoca Sfântul Sinod pentru a legifera religios ceea ce chiar unii preoţi contestă pe motive diavoleşti.
Sfântul Sinod a dat semnalul către preoţi să-şi vadă de cele sfinte şi să lase cardul de sănătate pe seama oficialităţilor statului. Însă problema care se pune, şi nu pentru prima dată, cu ce drept se amestecă reprezentanţii Bisericii în treburile statului de vreme ce Biserica este o instituţie separată de cele ale statului?
Problema cardului de sănătate este o problemă de ordin virtual pentru majoritatea dintre noi, mai ales dacă avem antecedente medicale. Va fi spre binele nostru, spre salvarea noastră din ghearele morţii,  având istoricul nostru medical pe un card ce poate fi repede citit de medicul de la Urgenţă.
Dacă bigoţii vor să dea ortul popii, aşteptând minunile lui Dumnezeu, este problema lor. Dar când ei încearcă să mă alinieze şi pe mine la cretinismul şi idioţenia lor, de acum totul devine o problemă de ordin social şi naţional totodată. Iar măsurile care se iau pentru a contracara efectul negativ al acestei grupări ne costă pe noi toţi. Cu aceşti bani s-ar putea salva vieţi omeneşti dar îi risipim pentru a ne salva de ignoranţa şi prostia celor duşi cu sorcova…

written by Ioan Rotundu

Nov 17

Spuneam într-un comentariu anterior că înalţii reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Române vor trebui ca după alegerile de duminică, 16 noiembrie, să-şi asume responsabilitatea pentru dezastrul politic, economic şi social în care au fost aruncaţi românii de către premierul Victor Ponta, sprijinit pe faţă de preoţime ca să ajungă preşedintele României.
Duminică după amiază, când deja apăruseră semne clare că Iohannes Klaus va câştiga alegerile, patriarhul Daniel a ieşit cu o predică prin care a lăsat să se înţeleagă că şi străinii pot face bine românilor. Chiar a dat exemplu înfăptuirea actului Unirii de la 1 Decembrie 1918 prin contribuţia covârşitoare a regelui Carol I şi Ferdinant I ai României, nemţi sadea la origine.
După felul în care predica, parcă nu mai era acelaşi patriarh Daniel care la Paşti stătea la aceeaşi masă cu Victor Ponta, Liviu Dragnea şi Mugur Isărescu, punând la care sprijinul Bisericii pentru a-l scoate pe Ponta preşedintele ţării.
După cum perora despre pilda samariteanului milostiv care, deşi în vrăjmăşie cu evreii, n-a pregetat să-l ajute pe un evreu jefuit şi bătut, părăsit prăbuşit la pământ şi pe lângă care trecute un preot şi un levit fără să-i acorde un prim ajutor. Samariteanul îl va ajuta şi salva de la moarte, iar prin această pildă patriarhul Daniel voia să ne sugereze că Iohannis poate fi samariteanul care-i va salva pe români de nenorocirile Guvernului Ponta.
Practic, după ce a stat la masă cu cei trei, ieri patriarhul s-a lepădat de ei ca de satana şi i-a trădat românilor precum Iuda pe Iisus Hristos romanilor. Nu trebuie să ne fie de mirare trădarea patriarhului pentru că-l caracterizează şi n-o face pentru prima dată. Să ne amintim de anii anteriori când era urmărit prin ţară de un grup de călugăriţe şi contestat ca patriarh tocmai pentru imoralitatea sa creştină, să ne amintim de fratele său din judeţul Timiş cu care s-a judecat pentru averea moştenită de la părinţi.
Bun, patriarhul s-a lepădat de ceu trei nefericiţi dar cum rămâne cu implicarea preoţilor în campania electorală de partea lui Victor Ponta? Încălcându-şi statutul de părinte spiritual al credincioşilor, preoţii au cerut ortodocşilor să nu voteze un străin, mai ales că este şi protestant. Iar mulţi creştini le-au urmat sfaturile.
Acei preoţi care au dat dovadă de exces de zel în susţinerea lui Ponta cu toate mijloacele ce le stau la dispoziţie cu ce autoritate morală şi spirituală se întâlnesc acum în biserică cu credincioşii? Cum îi vor privi ei în ochi pe credincioşii care muncesc acum în străinătate şi vor veni acasă de Crăciun şi pe care i-au condamnat la slujbele din biserică că nu mai sunt buni români, buni ortodocşi şi că s-au îndepărtat de ortodoxie iar acum vor să voteze conducător un revoltat asupra credinţei care se numeşte Klaus Iohannes.?
Parcă spunea patriarhul Daniel că toţi aceşti preoţi care s-au implicat politic de partea lui Ponta vor fi judecaţi şi pedepsiţi. Ei, aş?! Nu este prima dată când patriarhul îi minte pe credincioşi precum premierul Ponta pe români. Nu va fi judecat şi pedepsit niciun preot pentru că tot ce-au făcut ei a fost cu binecuvântarea patriarhului.
Sunt creştin ortodox dar laic agnostic. Cum să mă duc să mă spovedesc la un astfel de preot când el este altarul moral pe care minciuna, ipocrizia şi vicleşugul sunt viciile care se simt acasă la ele? Cum să-i încredinţez păcatele mele ştiute şi neştiute când el le poate folosi în beneficiul său ca armă de şantaj material şi financiar?
Adevăraţii preoţi îi mai putem găsi pe la schituri şi mănăstiri dar şi aici sunt tot mai puţini.

written by Ioan Rotundu

Oct 27

La editorialul din ediţia de ieri, 27 octombrie, intitulat „Crucea” părintelui bucecean Vasile Cojocaru a fost postat un comentariu veninos la adresa preotului cărturar Ioan Canciuc. Ca să înţeleagă mai bine cititorii încotro bat şaua să priceapă iapa, redau integral acest comentariul postat: „Renumitul preot si \”arturar\” Ioan Canciuc, de la Dangeni, (preot cu Seminarul, trecut apoi pe la catedra pana cand s-a descoperit ca nu are studii in domeniu, apoi ca activist de partid-o fi fost si ceva informator si hirotonisit dupa Revolutie- o greseala a Mitropoliei). D-le Rotundu aveti unele sabloane in ce priveste relatia cu religia in general. Este pacat ca nu studiati mai bine istoria. De pilda este usor de aflat ca aveti dreptate in parte la afirmatia cu anul 1054. In Bizant (Imperiul Romeilor), cultura religioasa a poporului era mult mai dezvoltata decat in ziua de azi si intr-adevar in Occident se termina perioada neagra a istoriei.”
Comentariul este vădit duşmănos, plin de invidie profesională şi aparţine unei persoane frustrate. Dealtfel, de la IP 92.84.173.48 sunt frecvent postate comentarii prin care se încearcă deformarea realităţii în favoarea religiei creştin-ortodoxă. Ştim de la alţi cititori comentatori că acest IP aparţine unui cunoscut preot şi am rămas surprins să iau act de atacul acestuia la adresa cucernicului său frate Canciuc.
Preotul Ioan Canciuc este dublu licenţiat, respectiv în filologie şi teologie, fapt confirmat şi de către istoricul Gheorghe Median din cadrul secţiei de memorialistică a Muzeului Judeţean Botoşani prin articolul intitulat „Preot Ioan Canciuc: „Protopopiatul Dorohoi – Contribuţii monografice asupra aşezărilor, bisericii şi învăţământului” publicat la 10.10.2013 în revista botoşăneană de cultură Luceafărul.net şi din care cităm: „Acest fapt nu este însă întâmplător, dacă avem în vedere că autorul, licenţiat în filologie şi teologie, este un reputat cercetător ştiinţific, autor a numeroase lucrări cu caracter istoric, numele său figurând printre autorii Dicţionarului toponimic al României – seria Moldova, elaborat de Institutul de Filologie „Al. Philippide” al Academiei Române, din Iaşi.”
Este incontestabil faptul că preotul Canciuc este deja o personalitate recunoscută în lumea ştiinţifică a cercetărilor cu caracter istoric.  Intenţionat autorul comentariului insinuează că preotul, înainte de decembrie 1989 ar fi lucrat la catedră, fără a avea studii corespunzătoare, apoi activist de partid şi chiar informator al Securităţii. Da, am convingerea autorul acestui comentariu a fost informatorul Securităţii şi că şi-a turnat creştinii veniţi la spovedanie dar nu am aceeaşi convingere şi pentru părintele Canciuc.
Fariseic, comentatorul susţine că hirotonisirea lui Canciuc a avut loc după Revoluţie şi dintr-o greşeală a Mitropoliei. Canciuc a fost hirotonisit înainte de 1989, Revoluţia prinzându-l slujind la biserica din Dângeni. Acum este preot la parohia satului Strahotin şi a ridicat o mândreţe de biserică cum rar se poate vedea prin judeţul Botoşani.
În ce priveşte munca sa de cercetare ştiinţifică în domeniul istoriei, prin lucrările realizate a fost recunoscut ca fiind un medievalist de primă mână. Ca cercetător istoric a efectuat cercetări şi în domeniul istoriei creştinismului ortodox, sub semnătura sa fiind editate trei monografii extrem de valoroase privind istoricul bisericilor din protopopiatele Săveni, Darabani şi Dorohoi. Părintele a declarat clar că nu va scrie niciodată o monografie a bisericilor din Protopopiatul Botoşani pentru că nu poate colabora cu părintele protopop Lucian Leonte.
Personalitatea preotului cărturar (eu l-am etichetat pentru prima oară „preot cărturar” şi mă mândresc că am folosit acest epitet) este extrem de puternică iar meritele sale ştiinţifice atât de evidente că veninul pe care ar încerca să-l împroaşte asupra sa comentatorul nu-i poate umbri meritele. Regretabil este că un slujitor al bisericii nu şi-a putut înfrâna invidia şi l-a atacat absolut nemeritat pe cel care ar fi trebuit să-l respecte şi să-i poarte recunoştinţă pentru modul în care promovează credinţa ortodoxă.

written by Ioan Rotundu

Sep 08

Despre senatorul PP-DD Cornel Popescu botoşănenii nu mai au veşti. Omul s-a văzut cu mandatul de senator în buzunar şi a dispărut în neantul indiferenţei faţă de alegători, Probabil că va ieşi din acest neant în 2016 la următoarele alegeri parlamentare pentru a încerca să mai trişeze odată şi să mai taie frunza la câini patru ani prin Parlament, pe banii fraierilor de alegători.
Duminică după amiază, aşa cum s-a anunţat prin presa locală, la Schitul Maici din comuna Cristeşti s-a sfinţit o troiţă şi Casa de oaspeţi cu ocazia comemorării a 400 de ani de existenţă a schitului. Multă lume s-a adunat pentru a asista la slujba de sfinţire la care a participat şi I.P.S.Teofan, mitropolitul Moldovei.
La sfârşitul slujbei, preotul paroh a împărţit diplome de vrednicie celor care au participat cu bani sau ajutoare materiale la ridicarea troiţei. A urcat pe scenă inginerul Ovidiu Daniliuc, cunoscut constructor botoşănean, fost asociat la firma DOC – DOVA dar şi omul de afaceri Gheorghe Ciubotaru de la Electroalfa.
Aflat în public, senatorul Cornel Popescu s-a bucurat de un anonimat deplin, el nefiind poftit de preot să ocupe un loc de cinste în timpul slujbei şi nici nu i-a făcut remarcată prezenţa. La sfârşitul slujbei credincioşii s-au rugat la moaştele Sf. Sila, un pustnic care s-a nevoit prin zonă, apoi a fost stareţ la Sihăstria Putna şi pe care Biserica Ortodoxă l-a canonizat.
Solicitat de soţie să plece spre casă, Cornel Popescu, cu o voce  înţepată. I-a răspuns că mai întâi vrea să se roage şi el la moaştele Sf. Sila.
Faptul că a vorbit cu soţia pe un ton ceva mai ridicat a atras atenţia celor din jur care, cum se obişnuieşte pe la ţară, au început să întrebe cine-i bărbosul. Cineva a răspuns curioşilor că este senatorul Cornel Popescu, ceea ce a cam dezamăgit, curioşii aşteptându-se să fie vorba de o persoană mai importantă.
Aşa se întâmplă celor care umblă cu nasul pe sus şi nu-i mai văd pe cei din preajmă. Iar faptul că Popescu este senator nu mai impresionează. S-au convins şi botoşănenii că actualul Parlament  poate fi interesant doar prin numărul parlamentarilor infractori şi alţi profitori, adică acei ticăloşi care formează actuala clasă politică. Ne vom reîntâlni cu o parte dintre ei şi la alegerile din 2016, dacă până atunci nu-i va culege DNA-ul.

written by Ioan Rotundu