Unul dintre marii escroci ai actualei conduceri BOR este arhiepiscopul Pimen al Sucevei şi Bucovinei. Omul în sutană a demonstrat că nu are pic de respect pentru credinţa istorică a poporului român, punând interesele financiare personale şi de grup întotdeauna deasupra moralei creştine.
Dovedit turnător la Securitate, poate cea mai gravă faptă a unui preot comisă atunci când divulgă taina împărtăşaniei, Pimen n-a considerat firesc să se retragă într-o mănăstire izolată pentru a-şi ispăşi păcatele. Dimpotrivă, el a considerat de datoria sa de preacinstită faţă bisericească să stea în fruntea Arhiepiscopiei şi din acest post să continue activitatea sa imorală şi păcătoasă, spurcând în continuare adevărata credinţă în Dumnezeu.
Pimen s-a luptat şi a obţinut de la Guvernul Năstase o suprafaţă uriaşă de pădure în zona Obcinilor Bucovinei, Mestecănişului şi Freredeului. Imediat ce a intrat în posesia acestor suprafeţe de pădure a trecut la o exploatare nemiloasă. Munţi întregi au fost goliţi de pădurile de brazi, totul spre folosul Bisericii şi a preoţilor. Astăzi, în locul mândrelor şi răcoroaselor păduri bucovinene de brazi se poate vedea piatra goală a muntelui. Localnicii şiu-au făcut cruce şi nu le-a venit a crede că ce n-au făcut comuniştii fac acum preoţii.
Implicat în mai multe cercetări penale pentru exploatări forestiere ilegale, Pimenj a scăpat de fiecare dată basma curată. Iată că din nou se află în centrul unui imens scandal de fraudă asupra fondurilor europene. Arhiepiscopului Pimen nu i-a fost nici jenă şi nici frică de Dumnezeu să pună mănăstirile şi bisericile să declare ferme zootehnice fictive şi să beneficieze de subvenţie europeană..
În concubinaj de hoţie cu medici veterinari dar şi conducerea APIA de la Suceava şi Centrală, Pimen a pus la cale marele jaf. Acum avem şi explicaţia de ce a fost invitat ministrul Agriculturii, împreună cu Ponta şi Dragnea, imediat după Paşti, la masă împărătescă la Patriarhia Română. Acolo s-a legitimat jaful asupra fondurilor europene, fără ca actualului Guvern Ponta să-şi pese de faptul că de la nivelul Comisiei Europene s-ar putea suspenda acordarea de subvenţii fermierilor din România.
Probabil că suferinţa românului de rând nu poate conta în faţa lăcomiei popeşti a capilor BOR.
Bietul ţăran este pus să umble zile la rând, să se umilească la cozile de la APIA şi să rabde batjocura funcţionarilor numai să poată căpăta amărâta de subvenţie la care are dreptul prin lege. Pentru subvenţia pe ferme fictive la biserici şi mănăstiri n-a trebuit să se umilească nimeni. Banii au ajuns în conturile lăcaşurilor fără traseul complicat pe care trebuie să-l parcurgă ţăranul fermier.
Preoţi cu funcţii înalte, medici veterinari şi funcţionari ai statului bine plătiţi şi-au dat mâna şi s-au pus pe furat fără niciun fel de jenă sau teamă, dacă nu faţă de lege, măcar faţă de Dumnezeu.
Iar turnătorul Pimen a avut curajul să iasă public şi să spună că s-a pus la cale o mare acţiune de compromitere a Bisericii. Se oare că de data aceasta este prea groasă şi Pimen a simţit cum procurorii îi dau târcoale. Personal cred că arestarea şi încarcerarea escrocului Pimen ar fi un mare act de dreptate pe care şi Dumnezeu l-ar binecuvânta.
written by Ioan Rotundu
De când premierul Victor Ponta, vicepremierul Liviu Dragnea şi guvernatorul BNR Mugur Isărescu au luat masa de Paşti la Patriarhia Română împreună cu patriarhul Daniel, Biserica Ortodoxă Română a devenit rot mai insolentă cu creştinii, tot mai incisivă asupra buzunarelor acestora şi tot mai represivă cu adepţii celorlalte culte, folosind fel de fel de mijloace pentru a le îngrădi libertăţile religioase.
Să trecem în revistă doar câteva dintre măsurile financiare luate de conducerea BOR asupra creştinilor şi mai ales asupra celor care nu prea se înghesuie prin biserici. La Bacău, arhiepiscopul de Roman a impus preoţilor parohi vânzarea obligatorie a unor cantităţi de lumânări la un preţ de zece ori mai ridicat decât cel de cost.
Prin alte parohii, precum în judeţul Vaslui, arhiepiscopul a introdus taxă anuală obligatorie pentru fiecare locuinţă de creştin şi aceasta pe lângă deja cunoscuta taxă anuală pentru parohie şi cimitir. Când presa s-a scandalizat, Patriarhia a anunţat că taxa nu este obligatorie, ci benevolă. Curată atitudine de milă creştină?!
Toate parohiile au de achitat o taxă anuală către Mitropolii şi Patriarhie, indiferent dacă preotul are resursa financiară necesară din partea credincioşilor. Iar preoţii sunt nevoişi să aplice şi ei fel de fel de taxe, să majoreze la nesuportat taxele pentru servicii de botez, cununii, înmormântări etc.
Preoţii au devenit un fel de oameni de afaceri, Vând lumânări la suprapreţ, vând sicrie şi şi-au deschis magazine de servicii şi pompe funebre, obligându-i pe creştini să facă cumpărăturile necesare numai de la magazinele lor şi la preţuri mult superioare celor ale pieţei obişnuite.
Mai nou, aşa cum presa a dezvăluit, BOR a declanşat o ofensivă puternică asupra adepţilor celorlalte culte. La Gorj, prin Inspectoratul Şcolar, Biserica adună informaţii despre elevii şi părinţii acestora care aparţin altor culte. De ce are nevoie Biserica de astfel de informaţii? Astfel de date sunt interzise le lege să fie colectate. Der ce Ministerul Educaţiei n-a declanşat o anchetă şi să-l demită pe inspectorul şcolar general de la Gorj? Ştiţi de ce? Pentru că totul s-a făcut cu acceptul ministerului, al ministrului în special.
Un Protocol semnat între Ministerul Educaţiei şi BOIR dă dreptul preoţilor de a dispune după cum le este vrerea şi interesul de profesorii de religie. Dacă profesorul nu are binecuvântarea preotului nu poate preda orele de Religie. Nici că se putea umilinţă mai mare pentru profesorii de filozofie sau istorie care au capacitatea de a preda o astfel de disciplină. Dacă preotul îi retrage binecuvântarea profesorul îşi pierde locul de muncă.
Prin Constituţie suntem un stat laic. Ce caută Biserica în actul de educaţie a copiilor noştri? A devenit Religia în şcoală una Ortodoxă sau se predă noţiuni despre toate formele de credinţă religioasă, pentru a nu îngrădi libertăţile adepţilor celorlalte culte? Iată că învăţământul a fost subjugat Bisericii. Ne întoarcem în Veacul Întunecat al Eeuropei când Inchiziţia a ars pe rug sute de mii de cetăţeni numai pentru simplul fapt că erau bănuiţi de necredinţă sau că ar gândi şi altfel decât le impun preoţii.
Pretindem că suntem un stat european care respectă statul de drept şi libertăţile fundamentale ale cetăţen8ilor dar faptele Guvernului Ponta sunt cu totul invers. Şi faptele lui Ponta nu vor rămâne nesancţionate de către organismele internaţionale. Numai că de suferit vom suferi tot noi.
written by Ioan Rotundu
Premierul Victor Ponta a ţinut să-şi promoveze ticăloşiile chiar şi în ultimele zile ale anului. Fără a declara ceva, deşi tocmai se desfăşurase o campanie publică împotriva alocării de bani de la buget către Biserică, el a emis o Hotărâre de Guvern prin care a alocat Departamentului Cultelor din cadrul Ministerului Culturii, cu destinaţie pentru bisericile de cartier, suma de 10 milioane de lei.
Românii nu mai vor ca să muncească pe brânci şi să plătească statului impozite şi taxe tot mai mari, ca banii lor să ajungă sursă de îmbogăţire a preoţilor. Premierului Ponta i s-a transmis public un protest a câtorva zeci de organizaţii neguvernamentale care îi cereau să nu mai aloce bani Bisericii, dimpotrivă, să se studieze posibilitatea impozitării activităţilor de producţie, turistice şi comerciale ale acestei instituţii.
Sfidând reprezentanţii societăţii civile, opinia majoritară a românilor, Ponta a tăcut şi a alocat bani Bisericii. S-a aflat de isprava sa după ce HG a fost publicată în Monitorul Oficial. Este limpede şi la mintea oricărui copil că Ponta a alocat aceşti bani Bisericii pentru a o avea ca sprijin în campaniile electorale din 2014: alegerile europarlamentare şi prezidenţiale. Altfel spus, Ponta pe banii publici, şi-a aranjat susţinători electorali în rândul slujitorilor Bisericii.
Nu sunt bani la Sănătate, s-a redus lista cu medicamente gratuite şi subvenţionate, s-au restricţionat internările în spital, s-au limitat consultaţiile gratuite la medicii de familie, nu s-au decontat cheltuielile de transport pentru elevi şi profesori, nu sunt bani pentru căminele sociale şi Protecţia copilului dar au fost bani pentru Biserică.
Cu cele 10 milioane de lei se puteau cumpăra microbuzele şcolare necesare pentru ca elevii de şcoală primară şi gimnazială să nu mai meargă pe jos kilometri întregi la vreme de iarnă, pe ploaie şi vânt. Omul acesta, ajuns premier prin fraudă de imagine socială, prin compromiterea carierei profesionale plagiind cu nesimţire din munca altora, se crede mai ceva ca marii dictatori ai lumii. Ceauşescu a fost un dictator modest, Ponta este un dictator impertinent, insolent şi care aspiră la statutul de conducător al acestui popor.
Ceauşescu a mierlit-o în prima zi de crăciun. Ponta să nu uite că şi în decembrie 2014 va mai fi un Crăciun.
Celebrul pictor spaniol Francisco de Goya a fost şi un profund gânditor. El a lăsat moştenire Europei şi lumii fraza „Somnul raţiunii naşte monştri” Românii dorm, iar monştrii precum Ponta îşi fac de cap. Dar va veni şi vremea când acest popor se va trezi la realitate. Şi nu-i departe acea vreme, mai ales că Ponta face tot ce-i stă-n putinţă s-o apropie de clipa deşteptării.
Şi ca temă de gândire pentru cei care continuă să doarmă le aduc aminte că preoţii au umblat cu Ajunul Crăciunului şi vor umbla şi cu Boboteaza. La cele peste 5 milioane de locuinţe pe care le vor vizita vor aduna cel puţin 100 milioane lei. De zece ori mai mult decât le-a dăruit Ponta. În buzunarul cui intră aceşti bani?
written by Ioan Rotundu
Liviu Dragnea a declarat duminică, la emisiunea “După 20 de ani” de la ProTV, că nu poate fi de acord cu impozitarea activităţilor Bisericii. Dragnea a afirmat că nu ştie ca Biserica să desfăşoare activităţi aducătoare de venituri care să fie neimpozitate, nu cunoaşte că ar desfăşura şi alte activităţi în afara celor dedicate credinţei. Nici cu impozitarea bunurilor Bisericii, Dragnea nu s-a arătat a fi de acord, pentru că ele sunt folosite în scopul credinţei.
Când moderatorul i-a spus că urmând logica sa ar trebui ca nici medicamentele şi bunurile spitalelor să nu fie impozitate pentru că sunt destinate sănătăţii omului, Dragnea s-a aflat în mare încurcătură şi cu jumătate de voce a declarat că aşa ar trebui dar că acum nu se poate aplica o astfel de măsură şi pentru Sănătate. Adică se poate scuti Biserica de orice formă de impozitare, pentru că se ocupă de sufletul omului, dar Sănătatea care se ocupă de starea fizică a corpului uman trebuie impozitată. Ciudată logică de politician.
Dar să pătrundem dincolo de vorbele lui Dragnea şi să vedem cum stau lucrurile în realitate. În toate campaniile alegerilor electorale post decembriste slujitorii Bisericii s-au situat de partea PSD-ului. Ciudată această alegere a Bisericii, de vreme ce PSD-ul este nepotul fostului PCR, partid care a limitat drastic credinţa şi activităţile Bisericii.
Să ne amintim de acea imagine televizată la Iaşi, când premierul Ponta făcea campanie în alegerile locale iar preotul Chirilă, reprezentant al Mitropoliei Iaşi, aflat la dreapta lui Ponta, îi explica acestuia cum susţine Biserica campania USL.
Nu mai departe în Botoşani, campaniile alegerilor locale din vara şi toamna anului trecut au fost susţinute la greu de preoţii din parohii, unii primind bani de la Guvernul Ponta, alţii în speranţa că vor primi astfel de fonduri.
Mai mult, unii preoţi, lipsiţi de orice scrupule şi fără neruşinare au luat bani de la mai multe partide, chipurile pentru a ale face campanie la slujbe. N-am să uit niciodată gestul protopopului Lucian Leonte care în vara lui 2000 i-a jurat credinţă lui Simionovici, atunci prefect. Jurământul i-a fost oferit în biroului medicului Cornel Enache, atunci manager al Spitalului judeţean Botoşani, loc unde Simionovici a ţinut o întrunire cu apropiaţii săi pentru a se stabili strategia campaniei pentru alegerile locale. După ce i-a jurat credinţă lui Simionovici, Leonte a făcut acelaşi lucru şi faţă de PSD-ul care a şi câştigat alegerile. Mai vreţi o altă dovadă de ipocrizie popească?!
Dar să revenim la impozitarea averilor Bisericii. Un astfel de impozit nu ar fi pus pe credinţă. Impozitul pe credinţă există deja şi este pus de Biserică prin preoţii săi.
Din moment ce la spovedanie, împărtăşanie, pomenire, praznic, botez, cununie, înmormântare unii preoţi îţi impun tarif şi nu abdică de la suma cerută nici în ruptul capului, toate aceste sume sunt în realitate impozit pe credinţă. Să mai precizăm că aceste sume nu sunt impozitate de stat, deşi statul plăteşte de la bugetul public salariile angajaţilor Bisericii.
Dar nu de impozitarea sumelor încasate de Biserică pe seama credinţei s-a pus problema în spaţiul public. Organisme neguvernamentale şi care formează societatea civilă a cerut să fie impozitate afacerile Bisericii şi bunurile care nu sunt destinate credinţei. A impozita, veniturile din turism realizate de mănăstiri, schituri şi alte aşezăminte bisericeşti cu statut de hotel, restaurant sau case praznicale este ceva firesc. A impozita terenurile, pădurile, fabricile de lumânări şi odoare bisericeşti, fabricile de cherestea şi mobilă iar este ceva normal.
Peste tot în lume afacerile Bisericii, indiferent care este forma de credinţă promovată, sunt impozitate. Mai mult, puţine sunt statele care asigură salarii clerului din bugetul public şi mai puţine cele care nu impozitează inclusiv veniturile realizate de preoţi pe seama enoriaşilor. De ce în România, unde cetăţeanul de rând este impozitat la sânge, slujbaşii Bisericii să huzurească în lux şi să prospere tocmai pe seama celor pe care statul nu-i iartă de nici un venit pe care să nu-l impoziteze?
De asemenea, mi se pare firească acea solicitare a asociaţiilor neguvernamentale ca de la bugetul public să nu se mai aloce bani Bisericii. Nu construim şcoli şi grădiniţe, nu alocăm bani materialelor didactice în şcoli, nu acordăm salarii decente cadrelor didactice şi alocăm banii pentru ridicarea de biserici care au ajuns ca un număr impresionant: o biserică la o mie de locuitori.
Dragnea n-a făcut decât să apere interesele Bisericii pentru că şi Biserica apără şi promovează interesele PSD. Biserica Catolică cum poate sta deoparte de orice implicaţie politică. Cea Ortodoxă de ce n-ar putea proceda la fel?
written by Ioan Rotundu
Preafericitul Patriarh Daniel a răbufnit ieri la adresa agenţiilor de turism care organizează turism ecumenic. Patriarhul susţine că a primit un vraf de reclamaţii la adresa acestor agenţii care nu ar asigura cazare corespunzătoare şi nici masă mulţumitoare. De asemenea, patriarhul s-a plâns că sunt cam mulţi preoţii necanonici care organizează turism ecumenic şi care adună bani în dauna veniturilor Bisericii. Una peste alta, patriarhul ar vrea să deţină monopolul asupra turismului ecumenic iar toţi banii cheltuiţi de amatorii unui astfel de turism să intre în visteria Bisericii.
Deşi este considerat cel mai „curat” creştin în credinţă, patriarhul ascunde în declaraţia sa gânduri viclene. În primul rând, de ce ar reclama un turist o agenţie de turism la Patriarhie şi nu la Protecţia Consumatorului? Dacă a depus reclamaţia la Patriarhie, atunci cazarea şi masa proastă le-a fost servită pe la mănăstiri şi schituri şi nu pe la restaurante şi cantine private.
Mai susţinea patriarhul că agenţiile de turism nu taie chitanţe şi nu înregistrează veniturile pentru a plăti obligaţiile fiscale. Măi, măi, măi ce griji împovărătoare are patriarhul?! Dar popii care organizează turism ecumenic taie chitanţă, plătesc TVA şi impozit pe profit? Nu!
Este limpede că patriarhul vrea exclusivitate asupra turismului ecumenic. Lăcomia Bisericii este proverbială iar patriarhul are mână de popă, că de la acest rang a pornit spre vârful ierarhiei bisericeşti. Iar mâna de popă este să adune şi să nu mai dea nimic înapoi.
Ce nu vrea patriarhul să recunoască, pentru că nu i-ar fi de folos în scopul urmărit, este că agenţiile de turism nu pot face evaziune fiscală pe seama turiştilor care se urcă în autocar. Ele trebuie să aibă o evidenţă strictă a persoanelor înscrise în excursie pentru că un eventual accident auto le-ar fi fatal funcţionării în continuare. Agenţiile au licenţă, nu funcţionează la adăpostul sutanei popeşti. Ele plătesc TVA şi celelalte impozite, şi sunt destul de multe, fără a putea înşela statul pentru că din cauza evidenţei stricte pe persoană nu pot risca.
În schimb, preoţii care organizează turism ecumenic bagă toţi banii în buzunarul bisericii sau al lor. Mănăstirile care oferă cazare şi masă bagă banii în visteria lor. Vânzările de odoare bisericeşti şi alte prostioare considerate sfinte aduc bani mulţi Bisericii şi nu sunt impozitaţi.
Preot cinstit nu există, aşa că patriarhul să facă bine şi să accepte că mai sunt şi preoţi răspopiţi sau de altă credinţă decât creştin-ortodoxă care se înfruptă şi ei pe seama turismului ecumenic adunând un ban grămadă.
Cît a plătit statului Mitropolia Iaşi pe seama comerţului cu moaştele Sf. Parascheva, că a adunat saci de bani? N-a plătit nimic. Sunt storşi de orice vlagă financiară cei care muncesc iar Biserica prosperă tot pe seama lor. Şi statul şi Biserica pun biruri pe cei care muncesc. Corect ar fi ca veniturile Bisericii din activităţile economice să fie impozitate, aşa cum este în toată lumea. Corect ar fi ca slujitorii Bisericii să-şi câştige existenţa din donaţiile enoriaşilor şi nu să primească salarii de la stat.
Încă două trei ieşiri ca acestea ale Patriarhului Daniel şi se va găsit o minte în care să încolţească ideea impozitării veniturilor Bisericii. Cu cât mai repede, cu atât mai bine!
În ce priveşte reclamaţiile primite, să le rezolve, că cei reclamaşi sunt sub autoritatea toiagului său şi să nu mai dea cu toiagul în turismul românesc care aduce venituri statului.
written by Ioan Rotundu
După difuzarea reportajului intitulat “Mănăstirea Petru Vodă. Schitul Poiana”, duminică, ieşid prin oraş pentru a vedea pe viu cum este administrat de actualul primar Ovidiu Portariuc, am fost acostat de câţeva persoane şi mi s-a reproşat că n-am făcut bine că l-am amestecat pe părintele Iustin Pîrvu cu Mişcarea legionară iar includerea în reportaj a secvenţei cu poetul Radu Gyr a fost total neinspirată.
Nu-i cunosc pe respectivii, nu ştiu ce-au lucrat sau ce lucrează, dar pot spune cu toată convingerea că sunt extrem de slab informaţi sau chiar deloc şi că au rămas sclavii propagandei comuniste. Sunt convins că acele persoane n-au habar că există un volum intitulat Istoria mişcării legionare şi că mai există un alt volum de peste 1000 de pagini, intitulat “Cartea Căpitanului Corneliu Zelea Codreanu” scris de istorici reputaţi.
În aceste două cărţi de referinţă în cunoaşterea istoricului Mişcării legionare sunt explicate necesitatea aparţiei acestei mişcări şi evoluţia ei până la ieşirea de pe scena politică a României. Însă nu despre istoricul Mişcării legionare mi-am propus să comentez ci despre reproşurile care mi s-au făcut.
Cei în cauză, şi alţi mulţi, foarte mulţi ca ei, necitind nimic despre Mişcarea legionară, având doar informaţiile primite în regimul comunist , n-au de unde şti că mişcarea a fost iniţiată de intelectualii de frunte ai ţării şi că ea a apărut ca urmare a unei clase politice la fel de ticăloşite ca şi cea de azi. Mişcarea şi-a propus să cureţe clasa politică de lichele şi trădători, de farsori şi oportunişti şi să redea demnitatea poporului român, acea demnitate câştigată de-a lungul istoriei.
Iar Mişcarea legioinară s-a bazat pe crtedinţa ortodoxă a poporului român. Credinţa a fost miezul acestei Mişcări, de aceea preoţii au intrat în Mişcare într-o proporţie covârşitoare. După asasinarea căpitanului Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul Mişcării şi instalarea la conducere a căpitanului Horia Sima, Mişcarea a fost deturnată de la scopul propus iniţial şi compromisă prin infiltrarea în rândurile ei a unor persoane provocatoare şi cu orientare criminală, mareşalul Antonescu fiind unul dintre politicienii vremii capii care au dorit compromiterea.
Părintele Iustin Pîrvu a intrat de tânăr în Mişcarea legionară pentru că a crezut în necesitatea ei. Pentru că a aderat la Mişcare, comuniştii l-au condamnat la ani grei de închisoare. Era firesc ca părintele să se cunoască cu poetul Radu Gyr, cel care a scris versurile Imnului legionarilor şi care a scris multe alte poezii patriotice izvorâte din sentimente sincere şi nu plăsmuite pentru a profita de favorurile puterii de tunci.
Şi poetul, şi părintele Iustin au stat împreună în închisorile comuniste, ceea ce le-a sudat şi mai mult prietenia. A fost o prietenie bazată pe afinităţi de credinţă, de dragoste faţă de ţară şi de naţiunea română. Când Radu Gyr a murit şi a fost înmormântat la Ploieşti, părintele Iustin a considerat de datoria sa să-l aducă şi să-l înhumeze la Mănăstirea Petru Vodă, în pământul sfinţit de martirii neamului, de fruntea intelectualităţii României care a murit în chinuri groaznice în închisorile comuniste.
Ar fi fost un sacrilegiu şi o impietate asupra memoriei părintelui să fi realizat reportajul fără a evidenţia personalitatea celor doi aşa cum le-a împletit-o destinul. Şi nu puteam filma la Schitul Poiana interviul cu părintele Hariton fără a nu începe reportajul cu duhovnicul său care a fost părintele Iustin Pîrvu şi care i-a încredinţat misiunea creştinească de a ridica schitul. Eu cred că un astfel de reportaj trebuie privit şi prin prisma istoricului personajelor nu numai prin raportarea la prezent.
Nu vreau să-i jignesc pe acei botoşăneni care mi-au adresat reproşuri pentru că până ieri nu i-am văzut în viaţa mea dar dacă din întâmplare vor citi aceste rânduri să ştie că nu poţi înţelege mersul istoriei aplicându-i tiparele propagandei comuniste. În urma evenimentelor din decembrie 1989 am obţinut dreptul de a gândi liber. Este păcat că unii dintre noi nu ştiu să se folosească de acest drept .
written by Ioan Rotundu
La înmormântarea duhovnicului Iustin Pârvu, de joi, 20 iunie, au lipsit înalte feţe bisericeşti. Doar mitropolitul Moldovei, Înalt Preasfântul Teofan a fost de faţă. Pimen, arhiepiscopul Sucevei, patriarhul sau vreo înaltă demnitate de la Patriarhie n-a considerat să-i aducă un ultim omagiu celui care a încheiat şirul preoţilor duhovnici care au slujit cu credinţă Biserica şi pe creştinii care o înconjoară.
Părintele Iustin Pârvu n-a fost numai duhovnic cu har, el a fost printre puţinii supravieţuitori ai gulagului comunist. Şi-a petrecut tinereţile în închisorile comuniste iar când şi-a sfârşit pedeapsa a fost întrebat de autorităţi dacă a renunţat la credinţă. Părintele le-a spus că nu poate renunţa la a-L sluji pe Domnul, pentru că i s-a juruit lui. Iar autorităţile i-au mai dat un plus de patru ani de închisoare.
În tinereţile sale, preot fiind, Iustin s-a înrolat în Mişcarea Legionară, aşa cum au făcut-o mulţi preoţi din întreaga ţară. S-a alăturat Mişcării crezând că astfel va contribui la epurarea clasei politice de corupţi şi ticăloşi, că prin această Mişcare cuvântul Domnului va ajunge la creştinul de rând şi-l va trezi la realitate.
Din păcate, după asasinarea lui Zelea Codreanu în 1938, Horia Sima, noul căpitan al Mişcării a denaturat şi deturnat scopul acesteia, Mişcarea alunecând spre acte de violenţă nejustificate.
Multe secrete ale Mişcării Legionare o fi dus cu el în mormânt duhovnicul, dacă nu cumva le-a scris şi le-a lăsat unei mâni sigure că le va publica la momentul hotărât.
Părintele Iustin i-a criticat şi dezavuat pe preoţii care au pus pe primul plan îmbogăţirea lor pe seama taxării serviciilor religioase. A criticat ridicarea de biserici uriaşe, de cele mai multe ori inutil de spaţionase pentru mărimea comunităţii. A criticat vehement ridicarea Catedralei Neamului, considerând-o o investiţie prea înrobitoare pentru poporul român şi complet inutilă actului de credinţă adevărată.
Poziţia sa critică a stârnit de multe ori indignarea şefilor Bisericii Ortodoxe Române dar datorită popularităţii sale aceştia n-au îndrăznit să ia atitudine împotriva declaraţiilor sale. Au tăcut mişeleşte şi au aşteptat ca duhovnicul să piară, pentru a se simţi ei uşuraţi.
Dacă judecăm la rece anumite fapte ale trecutului, n-avea ce căuta la sicriul său arhiepiscopul Pimen, un turnător la Securitate, sau patriarhul Daniel, ofiţer de informaţii al Securităţii.
Coborârea trupului duhovnicului în cripta din biserica pe care a ctitorit-o s-a făcut sub privirile adevăraţilor credincioşi şi nu a făţarnicilor şi ipocriţilor. Cred că acest lucru şi l-a dorit şi părintele.
written by Ioan Rotundu
Joi, săptămâna trecută, primarul Ovidiu Portariuc şi-a prezentat la Tele’M Botoşani bilanţul activităţii pe un an de zile. N-a prea avut ce prezenta, dar le-a învârtit şi rotit cu abilitate din vorbe că, după o oră jumătate de dialog, am ieşit din emisiune fără să am ceva clar în minte. Adică ce a realizat din ce-a promis în campania electorală şi ce nu a realizat şi din ce cauze.
L-am întrebat pe primar de ce n-a revigorat economic Centrul istoric al Botoşaniului, aşa cum le-a promis în campanie cetăţenilor şi patronilor din zonă. Mi-a dat un răspuns care m-a lăsat fără replică. „Le-am trasat sarcină viceprimarului Viiorel Iliuţă şi directorului societăţii Locativa, Cătălin Flutur, să rezolve problema” – a fost răspunsul său.
Dar promisiunea a făcut-o cu guriţa sa, cum de a pasat acum răspunderea unor persoane care s-au arătat sceptici cu privire la promisiunea sa electorală? Ce-a făcut primarul Portariuc este ceva specific celor din PSD: fuga de răspundere atunci când sunt în situaţia de a da socoteală.
O altă manevră, care i-a reuşit primarului, a fost ca vreme de 20 de minute să ne ameţească de cap cu iniţierea unui parteneriat de afaceri între Primăria Suceava şi Botoşani. Primarul a încercat să ne convingă că prin conlucrarea cu primarul sucevean va crea mai multe proiecte de dezvoltare a turismului, de cooperare economică şi pe linie administrativă. I-am cerut concret ce proiecte vor fi luate în atenţie şi ce obiective vor fi vizate. Numai generalităţi, fără ceva concret.
Primarului de Suceava îi convine un astfel de parteneriat pentru că ei au o zonă turistică puternică şi ar putea atrage fonduri europene mult mai uşor fiind vorba de proiecte în parteneriat. Dar noi în ce turism să investim? N-avem drumuri accesibile de la Suceava la Dorohoi, de aici la George Enescu, la Ipoteşti etc. şi vrem să iniţiem proiecte?
Nu cred nicio secundă în declaraţiile primarului de a se realiza un parteneriat cu Primăria Suceava iar de se va realiza, va beneficia numai Suceava nu şi Botoşanii.
Avem tradiţii culturale dar nu avem o reţea turistică. Cultura botoşăneană este de natură spirituală şi prea puţin de ordin material. Ar merita de vizitat muzeul „George Enescu” din Dorohoi, de la Liveni, Casa Ion Pilat de la Miorcani, anumite clădiri de patrimoniu din Botoşani dar ce să araţi turiştilor când toate aceste obiective sunt în paragină?
Casa Ion Pila din Miorcani a încăput pe mâna unui preot şi acum latră câinii a pustiu, Casa Sofian din Botoşani a încăput pe mâna altui preot şi acum se dărâmă sub privirile nepăsătoare a celor de la Cultură. S-ar putea realiza pelerinaj la Casa Sf. Ioan Hozevitul de la Horodiştea dar cine ştie de existenţa ei în afara celor din zonă?
Biserica ctitorită de Ştefan cel Mare din incinta Mănăstirii Popăuţi se repară de dinainte de 1989 şi nici acum nu s-au terminat lucrările. Practic, biserica este prizoniera călugărilor din mănăstire şi nimeni nu mai ştie de existenţa sa. Cine intră pe poarta mănăstirii habar n-are de existenţa acestei biserici, ce trece neobservată.
Toate aceste posibile obiective turistice nu sunt sub administraţia primarului Portariuc ci a Consiliului judeţean. Ce parteneriat face el cu sucevenii şi la ce? Vorbe goale, menite să ne ameţească şi să trecem mai uşor peste bilanţul activităţii sale de un an de zile de la alegere. I-a reuşit!
written by Ioan Rotundu
Prin vocea IPS Pimen, Mitropolia Moldovei şi a Bucovinei şi-a exprimat dorinţa ca în viitoarea Constituţie a României să fie legiferată existenţa lui Dumnezeu, Biserica recunoscută ca putere în stat şi obligativitatea învăţării religiei în şcoli. Patriarhia României nu s-a delimitat de acest punct de vedere şi nici de protestele organizate în faţa Parlamentului unde, printre altele salutul fascist a fost la loc de cinste, lipsind doar partea sonoră „Heil Hitler!”.
Dar să încercăm să rezumăm de ce ar vrea BOR legiferarea existenţi lui Dumnezeu, învăţarea obligatorie a religiei în şcoli şi recunoaşterea Bisericii Române Ortodoxe ca biserică de stat.
În primul rând existenţa lui Dumnezeu este o problemă de conştiinţă a fiecăruia dintre noi iar a legifera prin Constituţie recunoaşterea existenţei acestuia mi se pare din partea Bisericii o cerinţă care încalcă sacralitatea existenţială a lui Dumnezeu. Această cerinţă este complementară cu recunoaşterea BOR ca instituţie a statului, ceea ce deja ne sugerează pragmatismul necesităţii legiferării acestor cerinţe.
Odată existenţa lui Dumnezeu legiferată prin Constituţie nu mai suntem un stat laic şi nu ne mai supunem puterii legii ca normă juridică de reglementare ci va trebui să ne supunem cerinţelor biblice şi reglementărilor bisericeşti, aplicarea legilor omeneşti trecând în planul doi ca importanţă juridică.
Apoi, odată BOR declarată instituţie a statului, ea va uza de separaţia puterilor în stat şi nu va mai accepta ca statul să se implice în activitatea ei. Ca instituţie a statului BOR a se va bucura de aceeaşi autonomie de decizie precum Preşedinţia, Guvernul, Curtea Constituţională, Consiliul Superior al Magistraturii etc.
Cu o avere uriaşă, ţinută secretă, BOR vrea putere deplină asupra conştiinţei umane şi dreptul de a ne reglementa comportamentul. Ca putere a statului va putea impune impozite şi taxe, va stabili tarife pentru serviciile religioase, ne va putea obliga să respectăm regulele bisericeşti de înmormântare, botez, cununie.
Ca putere în stat, BOR va avea un ascendent asupra celorlalte forme de credinţe şi religie şi le va putea impune restricţii de manifestare.
Prin obligativitatea învăţării religiei în şcoli, din nou se va impune credinţa ortodoxă în dauna celorlalte credinţe şi religii. Devenind un stat ortodox, România nu va mai fi considerată un stat democratic bazat pe fundamentele statului de drept.
Vor dispărea libertatea de expresie, dreptul la opinie, la protestele publice şi vom ajunge să umblăm cu crucea atârnată de gât precum în Veacul Întunecat al Europei când Inchiziţia a trimis la moarte câteva sute de mii de oameni numai pentru că i se părea ei că n-ar fi suficient de credincioşi.
Salvarea noastră este că românii nu mai sunt atât de credincioşi încât să-şi piardă uzul raţiunii şi să susţină aceste demersuri nelegitime şi extrem de periculoase ale BOR. Existenţa lui Dumnezeu, credinţa de orice fel, sunt probleme ale conştiinţei fiecăruia dintre noi. Le putem accepta sau respinge, după cum ne este gradul de cultură şi înţelegere a fenomenului religios.
Şcoala trebuie separată de Biserică. La şcoală învăţăm călăuziţi de raţiunea umană, caracteristică dominantă a omului care-l deosebeşte de animal, la biserică ne ducem să ne satisfacem o trăire spirituală liber acceptată.
Dorinţa de putere a Bisericii trebuie stopată. Deja Biserica s-a implicat prea mult în viaţa noastră şi într-un mod extrem de costisitor. Ar fi extrem de periculos să-i acordăm noi puteri.
Este adevărat că BOR a jucat un rol important în educaţia noastră de-a lungul secolelor dar să nu uităm şi ce preţ au plătit înaintaşii noştri pentru a beneficia de această educaţie. Biserica ne pune în faţă numai rolul pozitiv jucat dar abuzurile sale, unele extrem de sângeroase, consemnate de istorie trebuie să i le amintim noi, pentru că nu mai suntem acele fiinţe inferioare de acum câteva secole pe care le luminau preoţii cât credeau ei că le este util.
În societatea de astăzi, când libertăţile democratice sunt tot mai larg promovate în întreaga lume, indiferent de religia dominată în stat, Biserica trebui să rămână o componentă spirituală în care omul de rând să se poată refugia atunci când are probleme de viaţă, o frământare de conştiinţă.
România trebuie să rămână un stat laic iar Biserica separată de stat şi supusă regulilor statului de drept care orice altă formă de organizare a societăţii civile.
written by Ioan Rotundu
Potrivit ştirii difuzate de Pro TV, în urma expunerii pentru atingere şi rugăciune de către creştini şi a raclei cu moaştele Sf. Paraschiva, Mitropolia Iaşi a strâns suma de peste 2 milioane de auro, adică peste 9 milioane de lei actuali. O avere uriaşă, pe care dacă am calcula-o în stilul lui Gâdea de la Antena 3, înseamnă pensia lunară de câte 1.000 lei pentru cel puţin 9.000 de pensionari sau ridicarea a cel puţin două cămine sociale pentru bătrânii neajutoraţi.
Se întrebau cei de la Pro TV cine se foloseşte de această uriaşă sumă. Cine altcineva decât Biserica Ortodoxă Română, fără ca în afară de cei care o conduc să mai ştie şi altcineva cum se vor cheltui aceşti bani.
Chiar în aceste zile, în curtea Patriarhiei Române este expusă altă raclă cu moaşte iar creştinii au format alt vrând uriaş la care aşteaptă zile şi nopţi ca să le atingă. Iar preoţii vor strânge alţi saci cu bani, sporind suma strânsă la Iaşi, dacă nu cumva chiar dublând-o.
Este ştiut faptul că PS Calinic Botoşăneanul urăşte reporterii şi-i consideră unealta diavolului. Nu la fel îi consideră şi pe reporterii radioului şi televiziunii Trinitas. Preasfântul se foloseşte din plin de uneltele diavolului: radio, televiziune, staţii de amplificare, microfoane, Internet şi scoate bani frumoşi de pe urma acestor unelte.
Dar atunci când afacerile Bisericii sunt concurate de sursele mirene de informate, Preasfântul le afuriseşte şi le consideră diavoleşti. Nu diavoleşti sunt şi banii pe care-i încasează de pe urma publicităţii evenimentelor religioase de către sursele mirene de informare. Datorită reporterilor trimişi de diavoli se mediatizează comerţul cu moaştele iar BOR încasează milioane de euro.
Ieri, mă aflam la Tele’M. A venit un preot de la o parohie din Vorona ca să solicite să se difuzeze pe post ştirea că el a adus moaştele nu ştiu cărui sfânt iar de sărbătoarea Sf. Dumitru creştinii pot veni la biserica sa să se roage la racla cu moaşte. Preotul voia difuzarea ştirii dar fără ca el să fie filmat.
Începător, părintele! Nu prea ştie cum se fac bani pe seama moaştelor. Dacă în locul său ar fi fost părintele Grigore Diaconu, să fi văzut atunci ce reclamă se făcea şi ce bănişori scotea părinţelul director la „Fabrica de popi”, adică la Seminarul Botoşani.
FMI vrea ca Guvernul să majoreze TVA-ul cu un procent şi atunci se vor strânge la buget 2 miliarde de lei. Eu cred că se pot strânge mult mai mulţi bani fără să majorăm TVA. Dacă am aplica TVA la comerţul cu odoare bisericeşti, cu turismul pe seama mănăstirilor monument întreţinute pe banii statului, pe taxele impuse la intrarea în mănăstiri pentru vizitat, fotografiat şi filmat, la veniturile încasate pentru cazarea turiştilor, la impozitarea veniturilor pe seama moaştelor nu s-ar mai impune nicio majorare a acestei cote. Dimpotrivă, am putea opera o reducere.
Toate veniturile Bisericii Catolice sunt impozitate în fiecare stat. Grecia impozitează veniturile Bisericii Ortodoxe iar acum vrea să impoziteze şi veniturile mănăstirilor de pe Muntele Athos. Biserica ar trebui să fie tratată precum fundaţiile şi asociaţiile nonprofit. Când desfăşoară activităţi economice, acestea să fie impozitate. Nu s-ar impozita credinţa, ci veniturile realizate pe seama credinţei ca mijloc de câştig financiar de care beneficiază casta preoţilor şi nu societatea în ansamblul ei.
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments