Ieri dimineaţă, unul dintre medicii Maternităţii Botoşani, cuprins de milă pentru o tânără ce se zvârcolea în dureri de mai multe zile în sala de travaliu, fără a fi luată în seamă de medicii de specialitate, a sunat la redacţia noastră. Disperat, medicul ne-a solicitat să intervenim, considerând că doar de Jurnalul şi Rotundu se mai tem cei din Maternitate în frunte cu şeful lor medicul Maria Olaru.
Am trimis un reporter să afle despre ce este vorba, sugerându-i să nu meargă singur, să mai ia colegi şi de la alte mijloace media, ştiind cam ce-i poate mintea managerului Maria Olaru.
Contactată de presă, Olaru s-a arătat foarte iritată, iar când a aflat că reportera este de la Jurnalul, şi-a ieşit din minţi, având un acces de furie. După care a refuzat dialogul.
Îi aduc aminte medicului Maria Olaru, manager al Maternităţii, că unitatea spitalicească nu este proprietate moştenită de la părinţi şi nici n-a dobândit-o prin privatizare.
Ştiu că avea un plan bine pus la punct şi bani pregătiţi pentru a cumpăra Maternitatea, împreună cu alţi câţiva colegi, dar i-am dejugat planurile. Olaru este plătită din banii contribuabililor la sănătate şi are obligaţia de a da orice informaţie de interes public.
Drama tinerei din Roma, pe numele său Gabriela Zvâncă, aţi putut-o afla citind articolul de pe site-ul Jurnalului, dar problemele din Maternitatea Botoşani sunt mult mai grave.
Se spune că moartea fostului manager, medicul Ladislau Szente, ar fi fost grăbită chiar de Olaru, care i-a făcut multe zile fripte. Nu ştiu dacă astfel de afirmaţii venite din interiorul Maternităţii au vreun sâmbure de adevăr, dar ştiu că aici s-a creat o cloacă rău mirositoare iar imoralitatea a erodat orice urmă de profesionalism medical.
De cum intri pe poarta Maternităţii, de la portar la medic, trebuie să plăteşti, altfel nu eşti luat în seamă. Sunt zeci de botoşăneni dispuşi să depună mărturie despre cum au fost umiliţi de această Olaru şi colegii săi, despre cum le-au fost luaţi banii şi apoi neglijaţi medical.
Este vremea ca Parchetul, cei de la DNA, să facă ordine în această unitate. Mamele care ajung aici nu mai pot suporta sumele exorbitante pretinse şi umilinţele la care sunt supuse.
Cruzimea şi avariţia sunt valorile morale ale unor medici, căci nu toţi trebuie băgaţi în aceeaşi oală. Este greu de uitat vocea medicului de la telefon, disperarea din glasul său dar şi revolta faţă de proprii colegi, care au abandonat în dureri îngrozitoare o tânără ce n-a avut banii necesari să achite tariful de mită impus.
Iată de ce Olaru se opunea cu atâta cerbicie comasării Maternităţii cu Spitalul judeţean. Nu voia ca regulile din feuda ce şi-o făcuse din Maternitate să transpire în exterior. Voia ca spiritul de castă să domine, teroarea promovată asupra colegilor cinstiţi şi dăruiţi profesiei să le ţină gura legată. Despotismul Olăriţei începe să iasă la iveală. Ce s-a putut vedea din filmuleţul postat pe site-ul Jurnalului demonstrează că Olaru, prin modul în care se comportă cu colegii şi mamele, este o tehnică de a-şi acoperi crasa incompetenţă managerială.
Cred că preşedintele Consiliului judeţean Botoşani Mihai Ţâbuleac ar trebui să ia repede măsuri de schimbare a Olăriţei, până ce nu vor apărea şi pierderi de vieţi umane, când va fi prea târziu.
Insist ca Parchetul, cei de la DNA să deschidă o anchetă la Maternitatea Botoşani pentru că s-a ajuns la un nivel de condiţionare bănească a actului medical de nesuportat.
Până când Olaru va fi destituită de la cârma Maternităţii şi din funcţia de şef secţie, îi recomand să lase ifosele deoparte şi să pună la dispoziţia presei informaţiile de interes public, fără părtinire, pentru că ifosele sale costă bani mulţi, şi-s banii noştri, a contribuabililor la sănătate. La Maternitate, în ultima perioadă mor copii, aceste ifose fiind şi îndoliate.
Preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani Mihai Ţâbuleac are tot mai multe probleme cu Spitalul judeţean Botoşani pe care ministrul Cseke i l-a „dăruit” fără prea multe mofturi şi fără a-l mitui cu fonduri suplimentare.
Dimpotrivă, ministrul a considerat că Ţâbuleac este cel care trebuie să aloce ceva fonduri spitalului şi nicidecum ministerul.
Dar nu aceasta-i problema arzătoare pentru Ţâîbuleac. De când l-a pus manager general pe vecinul său de vilă la Putna, doctorul Florin Mimor, la Spitalul judeţean au apărut fel de fel de probleme.
Să ne amintim cum Ţâbuleac s-a opus cu cerbicie, pe când manager de spital era doctorul Cornel Enache, ca laboratorul de analize să fie privatizat. Enache l-a privatizat şi chiar a reuşit să reducă substabţiual cheltuielile.
Venirea lui Mimor la cârma spiotalului a însemnat blocarea privatizării, SANOMED-iul, unitatea care a preluat laboratorul, s-a judecat cu Consiliul Judeţean Botoşani şi a câştigat. Adică privatizarea laboratorului făcută de Enache a fost legală.
Numai că cei de la SANOMEWD au realizat că nu pot conlucra cu Ţânileac şi Mimor, aşa că s-au dus în lumea lor, adică şi-au mutat afacerile în Polonia, unde prosperă excelent.
Readus la spital, laboratorul de analize a redevenit din nou sursă de câştig pentru cei care-l deservesc dar mai ales pentru laboratoarele private din Botoşani. Bolnavii internaţi se plâng căî sunt puşi să-şi p+lătească analizeze pe la laboratoare private. Un medic cu prestanţă mi-a şoptit că numai în luna martie a.c. la laborator s-au adus reactivi în valoare cât a cheltuit SANOMED-ul în tot anul 2010.
Managerul Mimor mi-a sărit în cap când i-am spus. Nu numai că nu recunoaşte că bolnavii sunt puişi să-şi plătească analizerze, dar nu recunoaşte nici că ar fi crescut cheltuielile la laborator în ritm alarmant.
Recent., o comisie de audit a descoperit că la Spitalul judeţean mâncarea este extrem de proastă şi lipsită de gust. Pui, pui şi iar pui este tot ce poate oferi managerul Mimor bolnavilo0r.
Numai cîă aceşti pui sunt toxici. O spun chiar medicii de specialitate, puii fiind crescuţi în sistem industrial şi furajaţi chimic. Carnea lor este plină de E-iuri. Medicii veterinari au interzis posesorilor de câini de casă să le dea carne sau oase de pui pentru că le provoacă scărpinături până la a-şi rupe pielea. Bolnavilor nu mai ajung să le provoace scărpinături că-i preiau preoţii şi acoperă cu pământ toate E-.urile din carnea de pui. Apoi, comisionul de aprovizionare nu conţine E-uri decât doar microbi penali când năvălesc cei de la DNA. Adă-i Doamne şi pe la Spitalul judeţean!
S-a mai constata că prin Spitalul judeţean şobolanii şi gândacii se simt în mediul lor ambiant, creându-se chiar şi un lan trofic demn de invidiat şi de mama natură.
Toate aceste complicaţii de activitate de la Spitalul judeţean Botoşani se vor întoarce asupra preşedintelui Mihai Ţâbuleac. Preşedintele a anunţat că mai vrea un mandat la conducerea CJ- Dacă vrea, să facă ordine la Spitalul judeţean că altfel va face ordine cu el electoratul, La anul, cînd va veni sorocul alegerilor locale.
După ce medicul Cornel Enache a fost acceptat managerul Spitalului Judeţean Botoşani, acesta a rugat la Ministerul Sănătăţii să se facă un control asupra activităţii spitalului, pentru a şti pe ce se bazează în activitatea de viitor. Timpul a trecut, dar controlul n-a mai apărut.
Ce voia managerul Enache să se verifice?
Voia să ştie cât de oportun a fost din partea fostului manager Doru Muntianu să cheltuiască suma de 13 miliarde lei pentru a realiza o intrare în spital care s-a dovedit a fi inutilă din punct de vedere al eficienţei. Voia să ştie cât de oportună a fost cheltuiala de miliarde de lei pentru introducerea sistemului electronic de închidere şi deschidere a uşilor în spital, sistem care nu mai funcţionează de mult timp şi care s-a dovedit că nu-şi avea rostul. Mai voia să ştie de rostul unor cheltuieli însumând alte miliarde de lei care s-au efectuat cu investiţii absolut inutile, cum a fost tunelul de trecere a bucătarilor, tunel care în final în loc să ajungă la bucătărie a ajuns la spălătorie. Şi cel mai mult voia Enache să afle cum a fost posibil ca în perioada de manageriat a lui Muntianu să fie angajate peste 200 de persoane, nu pe post de medici unde ar fi fost nevoie, ci pe posturi auxiliare.
Spuneam că acest control solicitat anul trecut n-a mai ajuns la Botoşani la acea dată. A ajuns, în schimb, în acum vreo două zile. Nu să controleze activitatea fostului Manager Doru Muntianu, ci activitatea de vreo jumătate de an a managerului Enache.
Cu dr. Enache n-am putut vorbi, că era antrenat în a da explicaţii organelor de control. Dar aşa, cum s-a încetăţenit prin presa românească, am aflat din surse sigure că acest control a fost ordonat pe linie politică. Prea şi-a băgat nasul dr. Enache pe unde nu trebuia, prea a vrut să ştie multe, prea s-a repezit să ceară explicaţii de la unii angajaţi implicaţi în afaceri necurate. Şi mai susţin sursele că o greşeală, capitală după cunoscători, este aceea că s-a legat de celebrul Mişu Pârvu, omul din umbră care hotărăşte politica de personal a spitalului de câteva zeci de ani. Pârvu este omul cheie în orice angajare. Dacă ai obţinut binecuvântarea sa, nimic nu te mai poate opri din drumul angajării în spital.
Se zvoneşte prin spital că dr. Enache vrea să-i reducă pe cei angajaţi de Pârvu în perioada lui Doru Muntianu, ceea ce l-a cam îngrijorat pe nea Mişu. O reducere din schemă a celor angajaţi le-ar da prilej acestora să clevetească ce a dat şi cât la angajare, ceea ce nu-i tocmai pe placul lui Pârvu.
Să mai amintim faptul că soţia lui Pârvu are o societate comercială în construcţii care se ocupă de reparaţii numai la unităţile sanitare din judeţ. În perioada cât şefă la Direcţia de Sănătate Publică a fost social-democrata dr. Tamara Ciofu, firma soţiei lui Pârvu a prosperat enorm. Cât de calitativ a lucrat? De exemplu, a acoperit chiar sediul clădirii în care era şefă Tamara Ciofu, încasând la acea vreme vreo 400 milioane lei, sumă destul de pipărată faţă de volumul lucrării. Iar acum prin acel acoperiş plouă ca afară şi sunt necesare alte miliarde să fie reparat.
Mai susţin sursele că acest control miroase a politic pentru că în spatele lui s-ar afla un grup de persoane interesate în frunte cu preşedintele Ţâbuleac. Dr. Enache vrea să acrediteze spitalul şi să-l menţină la rang de spital judeţean cu acreditare europeană. Ori pentru aşa ceva este nevoie ca Maternitatea şi Spitalul de Pediatrie să devină secţii bale Spitalului judeţean, cum au fost şi înainte dealtfel. Dar o astfel de reorganizare administrativă ar însemna dispariţia a vreo şase posturi de directori aflaţi deja pe scaune, directori ajunşi în funcţie pe criterii politice şi nu profesionale. Oamenii au dat tainul iar acum riscă să-şi vadă pierdut huzmetul de director, ceea ce nu pot accepta.
Pentru ei, pentru preşedintele Ţâbuleac nu destinul Spitalului judeţean contează, ci posturile lor din prezent. Aşa că, dacă tot şi-a dorit dr. Enache un control, iată că i-a fost trimis. Va avea de ales între a rămâne manager ascultător de ordinele venite dinspre politic sau a pleca înapoi pe Secţia de cardiologie. Că de asociere în participaţiune pentru Laboratorul de analize şi de acreditarea Spitalului nu mai poate fi vorba. Aceste nevoi ale botoşănenilor nu se potrivesc cu interesele personale ale politicienilor. Aşa că va trebui să ne punem pofta-n cui!
Ieri, Dumitru Costin, preşedintele Blocului Naţional Sindical, după ce a avut o rundă de negocieri cu câţiva din miniştrii Guvernului Boc, printre care cel al Muncii şi al Finanţelor, a organizat o conferinţă de presă, în care s-a înfoiat precum curcanul şi a arătat naţiunii române cât de puternic este el şi cât îi ştiu de frică cei din Guvernul Boc. Cu vocea apăsată, voind să-i fie cât mai înspăimântătoare şi ameninţătoare, cu dinţii încleştaţi precum cei ai lui Stolojan, Costin a anunţat că miniştrii cu care a stat de vorbă n-au crâcnit în faţa sa şi au acceptat pretenţiile BNS.
M-am săturat ca din 1992 încoace să tot văd lideri de sindicat care se erijează în salvatorii românilor, ameninţând guvernele, premierii, după care să se cocoţe, alături de cei huliţi, în vreo funcţie înaltă. Să ne amintim cât de rigid şi implacabil era Victor Ciorbea ca lider de sindicat. Ajuns premier, omul s-a schimbat radical şi a devenit un dur negociator cu foştii săi colegi rămaşi încă în fruntea bucatelor de la sindicat.
A urmat Miron Mitrea, şi el lider de sindicat dur şi fioros. Cum i-a oferit PSD-ul loc la masa cu bucatele naţionale ale ţării, s-a schimbat, lepădându-se de alura muncitorului şi împrumutând una de intelectual, chiar dacă nu i se potriveşte. Mai proaspăt exemplu l-a dat Cătălinn Croitoru. Cu nici două luni în urmă ţipa la guvernul Tăriceanu, de pe post de preşedinte al Federaţiei Educaţia Naţională, să respecte legea şi să mărească salariile profesorilor cu 50%.Acum, ca deputat PDL şi vicepreşedinte al Comisiei pentru învăţământ din Camera Deputaţilor, s-a schimbat radical. Guvernul Tăriceanu, pentru că n-a aplicat majorarea salariilor a fost unul „criminal”, Guvernul Boc pentru că n-o aplică este unul „responsabil”. Aşa vede acum lucrurile fostul lider de sindicat şi actual deputat portocaliu Croitoru.
Revenind la ieşirea în forţă de ieri a preşedintelui BNS Dumitru Costin, pe posturile naţionale de televiziune, m-am întrebat ce post în structurile puterii mai urmăreşte şi acesta. Mai ales că a lăsat să se înţeleagă că a negociat cu miniştrii lui Boc un „pact social” pentru mai mulţi ani. Tot pornind de la „pacte sociale” şi-au creat drum în structurile puterii Ciorbea, Mitrea, Croitoru.
Însă cel mai mult m-a pus pe gânduri faptul că atitudinea lui Costin n-a fost una de lider de sindicat, ci una de premier. El s-a răstit la români că va face ordine în ţară. Mai întâi se va răfui cu patronatele. Regăsesc în afirmaţia sa gândirea social-economică din perioada Guvernului Năstase, care a nenorocit dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii prin acceptarea de compromisuri către sindicate la conceperea Codului muncii. Când CDR-ul a ieşit de la guvernare în 2000, economia României era deja transferată în proprietate privată şi duduia cu adevărat. CDR-iştii s-au certat de la împărţirea puterii, având nenorocul să-l aibă pe Băsescu ministru în guvernele lor, dar a lăsat economia să funcţioneze. După 2000, când Guvernul Năstase a preluat puterea, sindicatele au ieşit în faţă, simţind că-i rost de salarii mari pe muncă puţină, mai ales pentru bugetari, iar economia a început a-şi pierde din vigoare.
Ştiu de la oamenii de afaceri din Botoşani că în guvernarea CDR se scăldau în bani, iar când a venit Năstase cu ai lui n-aveau bani nici de benzină la maşinile cu care se aprovizionau. Sub Guvernul Tăriceanu economia a duduit din nou, iar liderii de sindicat au cam stat în băncuţa lor. Cum a revenit PSD-ul la putere, cum liderii de sindicat au început să-şi arate muşchii. Costin vrea să se răfuiască cu patronatele, adică vrea să le lege angajaţii puturoşi de gâtul societăţii, ca patronul să se înece împreună cu angajaţii.
Pe cei care câştigă bine prin activităţi profesionale vrea să-i lege de patron prin contracte de muncă cu salarii lunare. A dat şi un exemplu. Cică numai în sport sunt vreo sută de mii de persoane care lucrează pe bază de contract de prestări servicii şi nu cu contract de muncă şi salariu lunar. Vrea Costin să creadă că Mutu va veni la o echipă de fotbal românească cu salariu stabilit de către patronul de club negociat cu sindicatul? Crede Costin că sportivii olimpici şi mondiali pot obţine astfel de performanţe având un venit lunar gen salariu? Vrea Costin să-i angajeze per scriitori la Uniunea Scriitorilor din România cu salariu lunar? Crede acest intelectual bolşevic că un artist plastic poate crea şi preda creaţiile sale statului contra unui salariu lunar? Ori poate crede Costin că Mihaela Răduleascu sau Dan Negru vor renunţa la negocierile cu Voiculescu pentru sumele anuale ce se numără în sute de mii de euro în favoarea unor salarii lunare negociate prin sindicat? Dar actorii de film, ce salariu lunar le oferă Costin? Oamenii aceştia plătesc 16% impozit pe venitul realizat anual. De ce vrea Costin să-i pună să plătească mai mult şi să primească mai puţin pentru munca lor?
Iată dovada gândirii bolşevice a lui Costin. Dar numai pentru cei de rând, nu şi pentru privilegiaţii puterii.
S-a mai stropşit Costin şi la ţărani. Nu-i place că în România stau milioane de ha de teren necultivat. Motiv pentru care va cere Guvernului Boc să-i impoziteze la sânge per cei care nu-şi lucrează pământul. Ce treabă are BNS-ul cu pământul ţăranului? De unde până unde Costin îşi asumă public angajamente de impozitare a proprietăţii private. Ştie el cumva de ce ţăranii nu-şi mai cultivă pământul?
Nu ştie. Costin, ca toţi liderii de sindicat de după 1990, care s-au ales pe viaţă, dacă n-au trecut de partea puterii, s-au înfruptat copios din averea sindicatului comunist. Au descoperit gustul puterii şi vor acum să schimbe masa cu bucate. Masa sindicatului a cam sărăcit, a guvernului este tot timpul plină. Sper să se găsească cineva prin preajma acestui parvenit social care să-i explice filozofia zicalei populare „Nu te ridica cizmare mai sus decât calapodul”.
