Completul de judecată din cadrul Judecătoriei Botoşani desemnat să judece dosarul de eliberare condiţionată a lui Constantin Conţac au dispus eliberarea acestuia din Penitenciarul Botoşani, unde este încarcerat.
În susţinerea documentelor din dosare care au făcut dovada că deţinutul Conţac poate beneficia de dreptul de eliberare condiţionată prevăzut de art. 59 Cod penal a fost şi pledoaria procurorului, care a pus concluzie de eliberare.
Pe când Conţac îşi făcea bagajul pentru a ieşi în libertate, hodoronc-tronc, procurorii de la DNA Suceava au făcut recurs.
Nu cunosc motivele de recurs dar nici nu sunt curios. În cazul Conţac evidente sunt faptele sale. Conţac n-a mai fost condamnat, deci nu este recidivist. Comportamentul său social şi profesional până a fi condamnat n-a fost unul care să ridice probleme de ordin juridic civil sau penal.
În decursul vieţii sale Conţac a deţinut funcţii eligibile de natură publică şi politică bucurându-se de aprecierea a sute de mii de botoşăneni. În funcţiile deţinute şi-a făcut datoria iar condamnarea sa a venit într-un context politic când Justiţia română trebuia să arate celor de la Bruxelles că în România se condamnă marea corupţie. Conţac a fost şi rămâne o victimă a politicului iar acest lucru se va dovedi în timp.
Ca deţinut, conform actelor de la dosar, Conţac a avut un comportament exemplar, a muncit cot la cot cu ceilalţi deţinuţi şi a executat muncile care i s-au repartizat fără a avea vreo obiecţie.
Aşa stând lucrurile, de ce vor procurorii DNA Suceava ca deţinutul Conţac să nu beneficieze de un drept pe care şi l-a câştigat prin comportamentul său de cetăţean privat de libertate? O justificare a procurorilor ar fi incapacitatea lor de a recunoaşte un drept cuvenit prin lege, ei suferind de o deformare profesională care îi determină să recureze, până la epuizarea tuturor căilor de atac, a oricăror decizii ale instanţelor de judecată. Există şi suspiciunea că au declarat recursul din servilism faţă de şefiilor de la Bucureşti dar şi din teama că vor fi întrebaţi de şefii lor de ce n-au făcut recurs. Şi o ultimă justificare ar fi cea de cretinism profesional de care suferă procurorii.
De acest cretinism profesional au suferit şi procurorii comunişti, suferă şi cei actuali. Ei n-au capacitatea socială de înţelegere a fenomenului juridic care poate costa nejustificat statul şi fenomenul care poate afecta grav psihicul persoanei condamnate şi care nu poate beneficia de un drept cuvenit datorită lipsei lor de interpretare corectă a faptelor.
Câtă vreme Conţac va sta după gratii, va sta pe banii noştri. Ieşit în libertate, el poate contribui, aşa cum a m ai făcut-o, a dezvoltarea economică a societăţii. În cazul lui Conţac nu se pune problema unui pericol social. Dacă putem vorbi de un pericol social, atunci acest pericol vine din partea procurorilor care n-au capacitatea de a discerne între eficienţa socială a unei persoane şi pericolul pe care-l poate prezenta ea pentru cei din jur.
Dacă, în recurs, dosarul lui Conţac nu va nimeri pe masa unor judecători şantajaţi de procurori pentru anumite fapte necurate din cariera lor profesională, atunci soluţia nu va fi decât una de eliberare condiţionată, aşa cum îi dă dreptul legea.
written by Ioan Rotundu
Despre înmulţirea în Botoşani a sălilor de joc ca ciupercile după ploaie am mai comentat. În jurul Mall-ului sunt peste zece saloane iar pe strada Primăverii saloanele sunt unul lângă latul. Dacă patronii de jocuri de noroc n-ar câştiga nu s-ar înmulţi numărul acestora.
Sunt foarte mulţi cei care au devenit pătimaşi şi dependenţi de jocurile de noroc. Joacă până la ultimul leu din casă iar când nu mai au bani joasă pe bunurile din locuinţă şi chiar pe nevastă.
Este cazul unui funcţionar din Botoşani care şi-a jucat nevasta şi a pierdut-o pentru două zile partenerului de joc. Nevastă-sa, femeie intelectuală, s-a trezit acasă cu soţul însoţit de un ţigănoi. Soţul a anunţat-o spăşit că timp de două zile va trebui să locuiască cu ţigănoiul. Stupefiată, de ruşine femeia a plecat din ţară vreme de-o săptămână.
Alţi împătimiţi şi-au pierdut locuinţa, creând drame greu de suportat când câştigătorul a venit să-şi ia în primire spaţiul. Cei mai mulţi îşi amanetează bijuteriile. Dacă veţi fi atenţi, veţi observa că pe lângă saloanele importante de jocuri de noroc există şi câte o casă de amanet. Afacerea este bănoasă pentru patronii acestor case. Ei primesc bijuteriile contra unor sume subevaluate. De regulă, posesorii bijuteriilor nu mai au alţi bani să-şi recupereze aurul amanetat pe care patronul casei de amanet îl va valorifica la un preţ aproape dublu.
Şi cămătarii prosperă. Ei se învârt prin saloanele de joc şi îi localizează pe cei care au pierdut banii, propunându-le împrumuturi în condiţii înrobitoare. Iar dependenţii de jocurile de noroc acceptă aceste condiţii şi-şi pierd casele sau bunurile din casă.
Deşi autorităţile cunosc toate aceste drame, poliţiştii de noapte ştiu ce situaţii dramatice se consumă în semiobscuritatea saloanelor, n-au legislaţie să intervină în vreun fel. Toată legislaţia actuală este în favoarea patronilor caselor de joc.
Fiscalitatea pe salarii, pe veniturile muncite este una extrem de ridicată. Fiscalitatea pe jocurile de noroc este permisivă. Culmea, nici guvernele anterioare, nici actualul Guvern Ponta nu impozitează mai aspru veniturile din jocurile de noroc.
Singurul ministru al Finanţelor din perioada postdecembristă care a făcut ordine în jocurile de noroc şi le-a impozitat pe măsură a fost Decebal Traian Remeş. Restul miniştrilor au umflat nivelul accizelor, a cotelor de impozitare pe veniturile din activităţile de producţie şi consum dar nu au luat în vizor şi veniturile celor care patronează jocurile de noroc.
Decât să se ocupe de bone şi alte trăsnăi, mai bine parlamentarii botoşăneni ar iniţia o lege prin care să se plafoneze sumele ce se pot juca de o singură persoană, cu sancţiuni aspre patronilor, să se interzică accesul cămătarilor în spaţiile de joc iar sălile de jocuri în care patronii acceptă joc pe locuinţa personală, pe familie sau pe bunurile din casă să fie închise imediat.
Se pot consulta poliţiştii, notarii, foştii patroni de săli de joc care au renunţat la afacere etc. care pot relata ce se întâmplă prin culise şi cum se pot preveni astfel de situaţii. Numai voinţă politică să existe, pentru că o astfel de lege va fi boicotată de cei vizaţi prin a mitui tot ce ar însemna pericol pentru afacerile lor.
written by Ioan Rotundu
Bucureştenii care nu suportă oboseala zilnică a muncii, cei pensionari, cei cu ajutoare sociale şi şomerii în majoritate tineret de vreo două săptămâni protestează prin principalele pieţe bucureştene.
Unii protestează pentru Roşia Montana dar fără să ştie unde se află această localitate şi cât adevăr este în ce se spune despre ea. De exemplu, mulţi invocă galeriile de exploatare a aurului din perioada romană dar dacă-i întrebi câţi turişti români sau străini le vizitează anual habar n-au. Le spun eu pe această cale, care am fost acolo în două rânduri, că numărul lor nu trece de-o sută.
Alt grup, mai mult babe scofâlcite dar boite strident protestează pentru a salva, chipurile, de la eutanasiere câinii maidanezi pe care-i consideră fiinţe aproape sfinte precum indienii vaca.
Oamenii şi copiii de până acum care şi-au sfârşit viaţa în clipe groaznice, fiind sfâşiaţi de colţii acestor câinii nu valorează nimic în faţa lor. Chipurile, cuprinşi de o adâncă remuşcare faţă de aceste fiinţe neajutorate şi care nu de puţine ori îşi dau viaţa pentru a-şi apăra stăpânul, aceşti protestatari vor ca maidanezii, pe jumătate sălbăticiţi, să fie îngrijiţi şi nu eutanasiaţi.
Am, văzut câte un boşorog, o babă ştirbă sau un tânăr ca subţirel la intelect cerând întreţinerea câinilor în padocuri. Dar pe banii cui se vor întreţine aceşti câini? Pe banii noştri bineînţeles! Nu avem suficiente grădiniţe, avem şcoli care se dărâmă peste elevi, nu avem medicamente şi materiale sanitare în spitale şi o mână de pierde vară vor să cheltuim milioane de lei, la nivel de ţară sute de milioane, pe întreţinerea câinilor vagabonzi.
Dar altceva vreau să punctez în comentariul de faţă. În timp ce televiziunile sunt ocupate cu protestatarii, în tot acest timp Guvernul Ponta bagă adânc mâna în buzunarul nostru. Protestatarii din Bucureşti nu vor ieşi la primăvară la câmp să bage sămânţa în pământ aşa cum fac ţăranii. Dar ţăranii, la primăvară nu vor mai avea banii necesari pentru că-i strânge acum cu japca Guvernul Ponta încasând impozitele pe roadele agricole ale ţăranilor, impozite introduse pentru prima oară în perioada postdecembristă, impozite inexistente în comunism.
Aceste probleme s-ar cere dezbătute pe la televiziuni şi nu problema Roţşia sau a maidaneztilor, probleme care sunt şi trebuie rezolvate pe calea legii şi nu a protestelor de stradă.
De la 1 ianuari2 3014 vor intra în vigoare noi impozite pe venit atât pentru persoanele fizice cât şi pentru companiile mici. Sunt impozite grezu de suportat dar televiziunile nu atacă public problema. Pentru ele drama ţăranilor şi a celor care mai au curajul să muncească îb România nu prezintă interes. Ar ieşi rating şi din aceste probleme dacă ar fi moderatori capabili să înţeleagă fenomenul şi să-i invite pe cei care au votat aceste legi să se explice de ce au făcut-o.
written by Ioan Rotundu
Sunt multe şi diverse solicitările pe care le primesc pentru a filma reportaje pentru emisiunea Lumea lu’ Rotundu. Unele cerinţe sunt trăsnite, altele îţi trezesc sentimente de milă faţă de necazurile dezvăluite însă cele mai multe vizează neînţelegeri între cetăţeni şi autorităţile statului.
Recent am primit la redacţia Jurnalului o scrisoare din Botoşani prin care sunt solicitat să investighez cazul juristului Chireac Marcu din cadrul P0rimăriei Botoşani. În scrisoare se spune că omul ar fi directorul Direcţiei juridice din primărie.
A fost cândva şeful Oficiului juridic dar nu mai este. Marcu a fost considerat un jurist de excepţie numai că din cauza băuturii s-a descalificat profesional.
Dar să prezint acuzaţiile care i le aduc vecinii din strada Ion Luca Caragiale. Oamenii spun că Marcu se îmbată şi vine la nr. 16, unde locuieşte soacra sa pe numele de Ana Ghenciu, în vârstă ne 75 de ani, pe care o bate şi o terorizează în felş şi chip.
Vecinii soacrei au anunţat în mai multe rânduri Jandarmeria şi Poliţia care s-au deplasat la faţa locului dar pe Marcu tot nu l-au liniştit. Acum îl ştiu cine este şi nu mai răspund la apelul vecinilor.
Chireac Marcu este văzut frecvent pe Pietonalul Transilvaniei. Aici sunt cinci crâşme pe o rază de numai 50 m. Bea, se îmbată, şi strigă „Hai Steaua!” sau îl imită pe Gigi Becali. Nimeni nu ştie când mai lucrează în Primărie de vreme ce de dimineaţă până spre după amiază este nelipit de pe Pietonalul Transilvaniei.
L-am contactat pe fostul primar Cătălin Flutur, pentru că pe vremea sa acest Marcu, în calitate de jurist, a bătut mai mulţi cetăţeni chiar în incinta clădirii Primăriei. La un bărbat chiar i-a rupt degettul cel mare.
Flutur mi-a spus că într-adevăr Marcu este un foarte bun jurist dar că din cauza băuturii la- trecut pe pot de funcţionar public. L-a trimis de mai multe ori în faţa Comisiei de disciplină dar comisia n-a aprobat sancţiunile propuse. Fostul primar a recunoscut că funcţionarii publici beneficiază de o lege extrem de favorabilă lor şi că un primar nu poate desface contractul de muncă unui funcţionar, orice abateri grave ar comite, dacă sancţiunea propusă nu este validată de Comisia lor de disciplină.
Practic, spunea Flutur, funcţionarii publici sunt un fel de stat în stat şi nu se pot lua măsuri împotriva lor dacă acea Comisie de disciplină nu aprobă sancţiunile propuse de către şefii ierarhici.
Chiar şi premierul Ponta spunea întruna din zile la televizor că trebuie modificată Legea funcţionarilor publici pentru că nu se pot lua nici un fel de măsuri contra lor. Ce n-a spus Ponta este faptul că Legea a fost propusă şi adoptată sub Guvernul Năstase, când liderii de sindicat erau pe cai mari şi făceau legea în ţară alături de premierul Năstase.
Problema juristului Marcu este acum în mapa de lucru a primarului Portariuc. Poate că noul primar va avea succes mai mult decât fostul Flutur şi va scăpa instituţia Primăriei de un aşa funcţionar.
written by Ioan Rotundu
Mă aflam zilele trecute într-un bar din satul Zlătunoaia, comuna Lunca. Beam o cafea în aşteptarea unui cetăţean care reclamase o problemă la Tele’M şi voia un reportaj la Lumea lu’ Rotundu.
În bar se aflau mai multe persoane care moţăiau în faţa unei cinzeci de votcă parşivă, deşi era încă dimineaţă. După cum erau îmbrăcaţi se cunoştea că-s nevoiaşi rău de tot. Deodată în bar a intrat un cetăţean voluminos şi vioi la vorbă.
Cei de la masa din bar l-au salutat pe „domnu’ Ghiţă” cu destul de mult respect. Din discuţia lor am înţeles că „domnu Ghiţă” este proprietar de pământ şi avea nevoie de forţă de muncă.
Le-a propus celor din bar să meargă la munca câmpului oferindu-le 50 lei pe zi, mâncare băutură şi câte un pachet de ţigări. Nevoiaşii au respins oferta pe motiv că 50 de lei este puţin, dacă nu le dă 100 lei/zi, atunci măcar 80. Oamenii şi-au argumentat cererea într-un mod care m-a lăsat fără grai.
„Domnu Ghiţă” avea copii la muncă în Italia. Copii care, spuneau nevoiaşii, s-au umplut de mii de euro şi i-au dat tatălui să cumpere pământ. Apoi, copii lui „domnu’ Ghiţă” s-au pricopsit în Botoşani, unde sunt patroni de chioşc. Soţia sau soţul lucrează în Italia iar celălalt soţ o face pe patronul prin Botoşani vânzând la chioşc.
Voiau nevoiaşii şi ei cotă parte din câştigul băieţilor lui „domnu’ Ghiţă”, care s-au umplut de euro în Italia. „Domnu Ghiţă” s-a supărat şi le-a spus-o pe direct:
- Puturoşi aţi fost, puturoşi aţi rămas! N-o să împartă copii mei câştigul lor cu voi care a-ţi stat toată vara la umbră. După care „domnu Ghjiţă” a plecat furios.
Cei trei, că trei erau, au mai comandat câte cinzeci de votcă. Barmanul le-a atras atenţia că „s-a adunat cam mult pe caiet”.
- Ne-a pus primarul că săptămâna asta ne dă ajutoarele sociale, a replicat cel mai învârstă, fără putinţa de a-mi da seama cam câţi ani ar fi putut avea.
Aşadar, cei trei săteni din Zlătunoaia, puturoşi şi săraci lipiţi pământului beau pe datorie. Venitul lor de bază era ajutorul social plătit de Primăria Lunca, ajutor care părea să fi fost trecut deja mai bine de jumătae din buzunarul lor în cel al patronului de bar.
Iată dar, cum arată lumea satelor de astăzi. Nu se lucrează la câmp, mai toţi şi-au arendat terenul şi mai toţi vor ajutoare sociale. Iar dacă le pică la îndemână câte unul care s-a chivernisit prin muncă, vor să aibă şi ei parte din câştigul celor care muncesc.
Dacă sub Guvernul Boc aproape că ajutoarele sociale dispăruseră iar ţăranii se mai îndemnau la munca câmpului împinşi de nevoile gospodăreşti, venirea la guvernare a PSD le-a alimentat din nou speranţa în ajutoarele sociale. Câtă vreme cei care ne guvernează vor lua de la cei care muncesc să dea celor puturoşi pe motiv că sunt cazuri sociale şi nu-i pun la muncă, ţara asta nu va putea oferi nimic sigur generaţiilor de tineri.
Iar dacă aceşti tineri pleacă la muncă în străinătate, guvernanţii vor ca rodul muncii lor să fie împărţit cu puturoşii din ţară declaraţi cazuri sociale. Mai mult, Guvernul Ponta a pus şi o piedică în calea plecării la muncă în străinătate. Dacă n-ai cui lăsa copii, nu mai pleci! Rămâi acasă şi te declari caz social, bei votcă parşivă prin baruri şi ceri cotă parte de la cei care muncesc.
Doamne, ce vremuri trăim!
written by Ioan Rotundu
Ieri, românii care n-au uitat, şi sunt foarte puţini cei care n-au uitat, tot mai puţini, şi-au amintit de ziua neagră din 13 iunie 1990, când minerii au răspuns chemării lui iliescu ca să apere „democraţia” de pericolul ţărănesc şi liberal care începuse a se infiltra în politica românească, în fond politica dictaturii neocomuniste a lui Ion Iliescu.
Minerii au venit şi au făcut „curăţenie”, salvând „democraţia lui Iliescu” de pericolul intelectualilor şi al studenţilor, „de ochelarişti”, cum s-a exprimat Luceafărul huilei, alias Miron Cozma.
Au trecut de atunci 23 de ani. Cu ce s-au ales românii între timp? Cu aceeaşi „democraţie iliesciană”, cu acelaşi Ion Iliescu care zâmbeşte în soare că are în Parlamentul ţării acelaşi 70% din vremuirile sale de glorie neocomunistă.
Iar „democraţia iliesciană”, adusă la putere chiar de cei care în 1990 aplaudau violenţele minerilor, manipulaţi de televiziunea trecută din slujba lui Ceauşescu în cea a lui Iliescu, le oferă ceea ce le-a oferit de fiecare dată când a fost PDSR/PSD la putere. Şi ce le oferă?
Câte un scandal care să le abată atenţia de la lipsurile cu care se confruntă, de la plata unor facturi tot mai mari de la o lună la alta, de la împuţinarea locurilor de muncă etc. Pentru 13 iunie, primul mincinos al ţării, premierul Ponta, le-a oferit românilor scandalul cu Lucian Duţă. Cică preşedintele Băsescu a desemnat în Consiliul de Administraţie al Casei de Sănătate un cercetat penal, un bandit care a mai fost pe la Casă şi a furat la greu iar acum este cercetat de DNA.
Antenele lui Voiculescu îşi fac datoria, duduind la greu împotriva lui Băsescu şi a DNA, iar prostimea care a aplaudat în iunie 1990 aplaudă şi acum, fără să ştie de ce-o face.
În realitate Duţă a declanşat o mare spaimă pentru premierul Ponta şi cei de la Casa de Sănătate pentru că venirea sa va scoate la iveală unde au dispărut vreo 300 milioane de euro. Iar şeful Casei, un medic Doru Bădescu, nu-i altul decât fostul medic de familie al lui Ponta. Iată de ce Ponta face atâta scandal!
Numai că, tot ieri, DNA a dat un comunicat că Lucian Duţă nu este cercetat penal în nici un dosar şi nu are calitate de învinuit sau inculpat. Degeaba, la Antenele lui Voiculescu Duţă a fost declarat infractor şi-l vor condamna în locul lui Voiculescu.
Însă neruşinarea lui Ponta n-are limite. De vreme ce el are în Guvernul său peste cinci miniştri şi secretari de stat cercetaţi penal şi chiar trimişi în judecată, cu ce tupeu îl acuză pe preşedintele Băsescu că a desemnat la Casă un cercetat penal? Are tupeu pentru că prostimea, cu creierul spălat de Antenele lui Voiculescu, crede tot ce i se spune legal de Băsescu.
Aceeaşi prostime care l-aplaudă pe Ponta şi ascultă cu sfinţenie spusele celor de la Antene, nu s-a arătat defel supărată pe faptul că acelaşi Ponta i-a abandonat în ghearele băncilor comerciale, angajându-se în faţa FMI că nu va adopta legea falimentului persoanei şi nici nu va da băncile pe mâna asociaţiei consumatorilor ca să-i apere pe clienţi de abuzurile acestora.
Dragnea, la concurenţă cu Ponta, a anunţat că aleşii USL trebuie să facă parte din Consiliul de Administraţie al societăţilor comerciale aflate în subordinea guvernului, a consiliilor judeţene şi locale. Prin această măsură Dragnea îi salvează pe aleşi din ghearele ANI şi-i scapă de incompatibilitate. Se întorc vremurile bune din perioada lui Năstase!
Iar ca perdeaua pusă pe ochii prostimii să fie cât mai opacă, în Capitală s-a dat tonul la apariţia mall-urilor cu preţuri pentru săraci. Şi Năstase a făcut magazine pentru cei săraci şi s-au îmbogăţit baronii locali ai PSD. Pentru că afacerea cu magazinele a eşuat lamentabil, s-a reluat şmecheria sub numele de mall. Prostimea va aplauda măsura, fără să se obosească să constate că preţurile sunt aceleaşi, numai ambalajul politic va fi altul.
13 iunie 23013 nu s-a deosebit cu nimic de acel 13 iunie din 1990. Până şi prostimea a rămas aceeaşi!
Până şi prostimea a rămas aceeaşi!
Ieri, românii care n-au uitat, şi sunt foarte puţini cei care n-au uitat, tot mai puţini, şi-au amintit de ziua neagră din 13 iunie 1990, când minerii au răspuns chemării lui iliescu ca să apere „democraţia” de pericolul ţărănesc şi liberal care începuse a se infiltra în politica românească, în fond politica dictaturii neocomuniste a lui Ion Iliescu.
Minerii au venit şi au făcut „curăţenie”, salvând „democraţia lui Iliescu” de pericolul intelectualilor şi al studenţilor, „de ochelarişti”, cum s-a exprimat Luceafărul huilei, alias Miron Cozma.
Au trecut de atunci 23 de ani. Cu ce s-au ales românii între timp? Cu aceeaşi „democraţie iliesciană”, cu acelaşi Ion Iliescu care zâmbeşte în soare că are în Parlamentul ţării acelaşi 70% din vremuirile sale de glorie neocomunistă.
Iar „democraţia iliesciană”, adusă la putere chiar de cei care în 1990 aplaudau violenţele minerilor, manipulaţi de televiziunea trecută din slujba lui Ceauşescu în cea a lui Iliescu, le oferă ceea ce le-a oferit de fiecare dată când a fost PDSR/PSD la putere. Şi ce le oferă?
Câte un scandal care să le abată atenţia de la lipsurile cu care se confruntă, de la plata unor facturi tot mai mari de la o lună la alta, de la împuţinarea locurilor de muncă etc. Pentru 13 iunie, primul mincinos al ţării, premierul Ponta, le-a oferit românilor scandalul cu Lucian Duţă. Cică preşedintele Băsescu a desemnat în Consiliul de Administraţie al Casei de Sănătate un cercetat penal, un bandit care a mai fost pe la Casă şi a furat la greu iar acum este cercetat de DNA.
Antenele lui Voiculescu îşi fac datoria, duduind la greu împotriva lui Băsescu şi a DNA, iar prostimea care a aplaudat în iunie 1990 aplaudă şi acum, fără să ştie de ce-o face.
În realitate Duţă a declanşat o mare spaimă pentru premierul Ponta şi cei de la Casa de Sănătate pentru că venirea sa va scoate la iveală unde au dispărut vreo 300 milioane de euro. Iar şeful Casei, un medic Doru Bădescu, nu-i altul decât fostul medic de familie al lui Ponta. Iată de ce Ponta face atâta scandal!
Numai că, tot ieri, DNA a dat un comunicat că Lucian Duţă nu este cercetat penal în nici un dosar şi nu are calitate de învinuit sau inculpat. Degeaba, la Antenele lui Voiculescu Duţă a fost declarat infractor şi-l vor condamna în locul lui Voiculescu.
Însă neruşinarea lui Ponta n-are limite. De vreme ce el are în Guvernul său peste cinci miniştri şi secretari de stat cercetaţi penal şi chiar trimişi în judecată, cu ce tupeu îl acuză pe preşedintele Băsescu că a desemnat la Casă un cercetat penal? Are tupeu pentru că prostimea, cu creierul spălat de Antenele lui Voiculescu, crede tot ce i se spune legal de Băsescu.
Aceeaşi prostime care l-aplaudă pe Ponta şi ascultă cu sfinţenie spusele celor de la Antene, nu s-a arătat defel supărată pe faptul că acelaşi Ponta i-a abandonat în ghearele băncilor comerciale, angajându-se în faţa FMI că nu va adopta legea falimentului persoanei şi nici nu va da băncile pe mâna asociaţiei consumatorilor ca să-i apere pe clienţi de abuzurile acestora.
Dragnea, la concurenţă cu Ponta, a anunţat că aleşii USL trebuie să facă parte din Consiliul de Administraţie al societăţilor comerciale aflate în subordinea guvernului, a consiliilor judeţene şi locale. Prin această măsură Dragnea îi salvează pe aleşi din ghearele ANI şi-i scapă de incompatibilitate. Se întorc vremurile bune din perioada lui Năstase!
Iar ca perdeaua pusă pe ochii prostimii să fie cât mai opacă, în Capitală s-a dat tonul la apariţia mall-urilor cu preţuri pentru săraci. Şi Năstase a făcut magazine pentru cei săraci şi s-au îmbogăţit baronii locali ai PSD. Pentru că afacerea cu magazinele a eşuat lamentabil, s-a reluat şmecheria sub numele de mall. Prostimea va aplauda măsura, fără să se obosească să constate că preţurile sunt aceleaşi, numai ambalajul politic va fi altul.
13 iunie 23013 nu s-a deosebit cu nimic de acel 13 iunie din 1990. Până şi prostimea a rămas aceeaşi!
written by Ioan Rotundu
Primarul oraşului Bucecea, doctorul veterinar Andron Ţâmpău, pare să fi găsit calea cea mai eficientă de a reduce numărul dosarelor de asistenţă socială din partea primăriei.
Când as intrat primar în anul 2004, avea în plată vreo 800 de dosare de asistaţi sociali. O sumă importantă din buget se ducea către aceşti asistaţi şi aceasta în dauna investiţiilor de strictă necesitate.
Bucecea, fostă localitate muncitorească graţie Fabricii de zahăr, după închiderea acesteia a ajuns o localitate plină de şomeri. Colac peste pupăză, premierul Adrian Năstase a decis ca localitatea să devină oraş, o povară în plus pentru localnici, taxele şi impozitele locale crescând substanţial.
De lucru s-ar fi găsit, numai că foştii muncitori de la fabrică nnu mai voiau să pună mâna pe sapă. Ca şi prin alte locuri, socoteala lor era una simplă. Dacă merg la muncă cu ziua, pot câştiga vreo 5 milioane lei lunar. Dacă stau acasă, primesc ca ajutor aceeaşi sumă. Aşa că foştii muncitori, între muncă şi şomaj, au ales şomajul şi apoi asistenţa socială din partea primăriei.
Când a apărut acea lege prin care asistaţii sociali au fost obligaţi să presteze lunar un număr de zile de muncă în folosul comunităţii, din dorinţa de a-şi păstra zestrea de voturi a asistaţilor sociali, majoritatea primarilor n-au aplicat condiţia muncii.
Andron Ţâmpău nu s-a gândit la voturi, ci la economiile care se por face prin munca prestată de către cei vreo 800 de asistaţi. Aşa că le-a cerut să iasă la muncă, dându-le de lucru. Cei care n-au prestat munca, n-au primit ajutorul social. În vreo trei ani de zile a scăpat de această povară. Nedispuşi să iasă la muncă, beneficiarii de ajutor social au ieşit din plată şi au rămas să se descurce pe cont propriu.
Acum mai acordă asistenţă socială doar la câteva zeci de persoane, adevărate cazuri sociale şi nu simulanţi.
Poate că primarul Botoşanilor, Ovidiu Portariuc, ar trebui să aplice aceeaşi metodă cu ţiganii asistaţi social sau înscrişi la masă la Cantina socială. Cu aceşti asistaţi sociali s-ar putea săpa spaţiile verzi, semăna cu iarbă, planta flori şi mătura mizeria de pe străzile unde nu ajung angajaţii Urban Serv.
Mi-ar plăcea să văd acele cucoane brunete îmbrăcate elegant şi încărcate cu mult aur, care fac coadă odată pe lună la Agenţia de plăţi sociale să-şi ridice ajutorul, cât de bine le stă plantând florile multicolore. Şi mai mult l-aş lăuda pe primar dacă i-aş vedea pe ţiganii cu ghiuluri mari şi lanţuri groase la gât din aur cum coboară din Merţan şi dau cu mătura.
Dacă tot au dreptul de a fi respectaţi social, să aibă aceleaşi drepturi şi la muncă. La fel şi cu cei consideraţi cazuri sociale şi care stau în locuinţele primăriei şi nu-şi plătesc chiria. Să fie scoşi la muncă şi să le fie compensată chiria. Că tot despre ţigani este vorba şi în aceste cazuri.
Ce ziceţi domn’ primar, riscaţi un astfel de experiment cum a riscat colegul dvs. de partid de la Bucecea? S-au c-ar trebui bun specialist neamţ care să vă consilieze?
written by Ioan Rotundu
Este ştiut că în vremurile de grea sărăcie tendinţa oamenilor este de a-şi îndrepta atenţia către jocurile de noroc, în speranţa că vor câştiga o sumă importantă care să le dea siguranţă asupra viitorului. În perioada crizei economice, Dan Voiculescu, zis şi Varanul, o şopârlă extrem de feroce, a reinventat jocul de noroc Bingo, botezându-l Super Bingo. Românii, avizi după câşltigul nemuncit, s-au îngrămădit să cumpere bilete de joc, sperând să dea lovitura. Din toată şmecheria inventată pe seama sărăciei românilor a câştigat Varanul, prin postul de televiziune Antena 3.
Pentru că jocul as avut o perioadă de glorie, după care românii şi-au pierdut speranţa de îmbogăţire şi n-au mai jucat, Varanul a pus la cale marea diversiunea cu controlul de la Finanţe. Sub camerele de luat vederi, adică în direct, controlorii de la Fisc au dat năvală peste organizatorii jocului, chipurile pentru un control fiscal.
Jocul a fost oprit, iar Varanul a ieşit cu faţa curată, lăsând să se înţeleagă că jocul a căzut din cauza Fiscului şi nu că românii nu mai aveau chef să-şi încerce norocul care îi ocolea.
Acum, în prima zi de Paşti, Varanul va relua jocul de Super Bingo. Sărăcia s-a accentuat, românii au cam uitat de perioada când jucau fără să prindă norocul din urmă, aşa că vor juca din nou cu speranţa îmbogăţirii prin nemuncă. Deja pe străzile din Botoşani au apărut vânzătorii de bilete.
Din toată afacerea care s-a pus din nou la cale va câştiga doar Varanul, fraierii de români urmând să-i alimenteze puşculiţa cumpărând bilete. Se vor uita din nou la panarama de duminică seara oferită de cei doi clovni: Tociu şi Palade, aşteptând cu inima cât un purice să le vină rândul la noroc.
Câtă vreme românii pun mai mult preţ pe câştigul nemuncit decât pe muncă, şmecheri ca Varanul, care să le ia şi ultimul bănuţ din casă se vor găsi permanent.
Pe la noi prostia nu prea are leac iar memoria socială este extrem de scurtă. A picat Caritas-ul lui Stoica, mii de români pierzându-şi economiile de-o viaţă, alţii ,locuinţele iar peste puţin timp alţi români au făcut rând la SOV – Invest, pierzându-şi şi ei economiile. A apărut apoi moda jocurilor de Bingo. Aproape fiecare televiziune naţională înfiinţase câte un joc de Bingo. Românii abia aşteptau ziua de leafă, cei care mai munceau, şi fugeau la vânzătorii stradali să cumpere bilete la cât mai multe jocuri. Au fost şi care au câştigat, dar mult prea puţini faţă de câţi au jucat.
Dar de ce să-l acuzăm de ferocitate financiară numai pe Varanul sau cei care au fost ca el, precum Sorin Vântu, când şi statul procedează la fel. Din octombrie anul trecut nu s-a mai câştigat la Loto România la nici un joc din cele organizate săptămânal şi mai nou de două ori pe săptămână. S-au adunat multe milioane de euro care fac cu ochiul la cei dornici de câştig.
Pentru jocul din această duminică, ziua întâi de Paşti, biletele au preţ dublu. Se va câştiga pe toată linia, pentru că se va da drumul la joc, după care se va mai câştiga în decembrie, la Crăciun sau Anul Nou. Statul câştigă bani frumoşi din jocul de Loto. Reţinerile statului din banii colectaţi trec de 50% din total sumă. Câştigul individual obţinut este şi el impozitat cu 25%. Dar măcar aceşti bani intră la bugetul public şi ne place să credem că sunt folosiţi tot în interesul general.
Dar să nu-şi imagineze cineva că jocul Loro România este un joc curat şi că numai norocul este cel care decide câştigul. Intervalele mari la care se câştigă potul cel mare este dovada certă că se umblă cu şmecherii menite să adune câştiguri care la rândul lor să atragă mai mulţi jucători.
Toate aceste jocuri au la bază lăcomia omenească de îmbogăţire fără muncă, dramele umane generate de aceste jocuri de noroc nelipsind din peisaj. Dar cui îi mai pasă de ele?!
written by Ioan Rotundu
Conducerea Consiliului Judeţean Botoşani, prin vocea vicepreşedintelui Gheorghe Sorescu, a anunţat că societatea Nova Apaserv are dezlegare să debranşeze de la reţeaua de apă scările de bloc unde sunt datornici, chiar dacă sunt şi locatari care au plata la zi.
Este o sancţiune colectivă, de pedepsire a unei comunităţi de scară, aşa cum făceau înainte capii militari care aplicau pedepse cu moartea soldaţilor învinşi în luptă, alegând câte unul din zece în zece sau cum se proceda la pedepsirea civililor de către ocupaţi, atunci când civilii recurgeau la acte de sabotaj. E drept să se aplice o astfel de sancţiune? Nu-i drept!
Datornicii către societatea Nova Apaserv nu au apărut peste noapte. Ei sunt de luni şi ani de zile. Numai că cei din conducerea societăţii, în loc să acţioneze silit de la primele semne ale datoriei, au tolerat răii platnici care au continuat să acumuleze noi datorii. Cât a fost campania alegerilor locale şi parlamentare, nu s-a acţionat asupra datornicilor din raţiuni de vot. Acum, că alegerile au trecut, şi preşedintele Florin Ţurcanu, care s-a văzut cu sacii în căruţă cu tot cu amantă, a trecut la represalii. E drept? Nu-i drept!
De vreme ce eu sunt cu plata la zi iar de pe scară sunt doi sau trei datornici, eu de ce să sufăr, să rămân fără apă? Practic, Ţurcanu, cei de la Nova Apaserv mă instigă să-i dau în cap vecinului pentru că nu şi-a achitat factura şi m-a lăsat pe mine fără apă. E drept? Nu-i drept! Dacă-i dau în cap mă duc în puşcărie dar dacă societatea acţionează pe căile legale şi-l execută silit este totul corect.
Am mai comentat în acest sens. E.On nu mă pune să plătesc pierderile de energie electrică pe reţeaua de la intrarea în bloc până la contorul pe apartament. E.On Gaz mă pune să plătesc gazul după contorul individual şi nu după cel de la nişa de intrare în bloc.. Numai societăţile subordonate Consiliului Judeţean Botoşani şi Primăriei Botoşani mă pun să plătesc serviciile la hurtă şi nu după consumul individual. E drept? Nu-i drept!
Modern Calor mi-a băgat ţevile prin apartamentul proprietate ca să-şi livreze energia la vecinul de deasupra, eu având centrală proprie. După ce că mi-a intrat în casă cu forţa, mă pune să plătesc şi o anumită cotă de căldură. Aberant! Numai în România este posibil aşa ceva. Dacă tai ţevile, mă sancţionează legea penală. E drept? Nu-i drept!
Şi cei de la societatea Nova Apaserv m-au pus să plătesc consumul de apă după contorul de la subsolul blocului. Şi sta după ce m-au obligat să am contor individual. După ce că mă pun la plata unui consum de care eu n-am beneficiat, acum mă ameninţă că mă debranşează din cauza unui rău platnic de pe scară. E drept? Nu-i drept!
De ce tpate acestea? Pentru că nu suntem solidari în a ne apăra în faţa abuzurilor instituţiilor statului sau ale furnizorilor de servicii. Pentru că de fiecare dată mergem la vot şi le acordăm posibilitatea să ocupe funcţii de la nivelul cărora îşi bat, apoi, joc de noi. Pentru că votăm ca nişte cretini, fără să raţionăm şi fără să-i sancţionăm pe cei care-şi bat joc de noi. Iar eu şi alţii ca mine sunt acum în situaţia de a plăti oalele sparte de aceşti cretini. E drept? Nu-i drept!
written by Ioan Rotundu
Sute de botoşăneni reclamă la Protecţia Consumatorului că plătesc mulţi metri cubi de apă peste consumul indicat de contorul din apartament. Numai că reclamaţiile lor nu pot fi soluţionate favorabil pentru că există un Regulament aprobat de către Consiliul Judeţean Botoşani prin care societatea Nova Apaserv are dreptul să încaseze consumul de apă după contorul general de la subsolul de bloc.
Aşa că locatarii care nu declară la sfârşit de lună consumul de apă din apartament, automat acest consum se împarte pe restul locatarilor şi se încasează de la aceştia. Sunt cazuri când oameni bătrâni, cu pensii mizere, s-au tr4ezit că au de plată, în plus peste consumul din apartament, şi peste zece m.c.
Îi compătimesc pe aceşti oameni dar în acelaşi timp mă bucur pentru că în sfârşit au realizat şi ei că prostia şi fudulia se plătesc scump.
Regulamentul prin care s-a introdus acest sistem de plată a fost votat sub mandatul de preşedinte al CJ al deţinut Mihai Ţâbuleac. Aprobarea au dat-o consilierii judeţeni liberali şi social-democraţi, opunându-se cei 11 consilieri judeţeni ai PDL care, în minoritate fiind, n-au putut face nimic.
Şi înainte ca Regulamentul să fie votat în şedinţa CJ şi după am atras atenţia botoşănenilor că vor plăti consumuri de apă care nu le aparţin şi că toată nenorocirea li se trage de la consilierii judeţeni ai USL dirijaţi pe atunci de Florin Ţurcanu ca lider USL. Le-am cerut atunci botoşănenilor şi de atunci în mod repetat ca la alegerile locale să nu voteze lista de consilieri judeţeni ai USL pentru a nse crea o nouă majoritate în CJ care să poată revoca Regulamentul.
N-am fost ascultat şi bugetarii, pensionarii sau dus puhoi la secţiile de votare şi au votat într-o veselie lista de consilieri judeţeni ai USL şi preşedinte al CJ pe Florin Ţurcanu.
În tinereţe, pe când lucram ca adj. şef CFI la UJCC Botoşani, cel mai învârstă revizor contabil, Costică Racu de pe Măgura Ibăneştilor, cum se recomanda, şi-a serbat ziua de naştere la restaurant. S-a băut şi mâncat toată ziua. Seara, la închidere, a cerut ospătarului nota de plată. Consumaţia se ridica la peste 3000 lei.
Cu nota de plată în mână, domn’ Costică s-a ridicat solemn şi a întrebat:
- Măi, băieţi, aţi mâncat bine?
- Da, dom’ Costică, am răspuns noi în cor.
-. Aţi băut bine?
- Daaaa!
- Acum plătiţi fraierilor! Şi a plecat lăsându-ne cu nota de plată pe masă.
Parafrazând, bugetarii, pensionarii, locatarii de la bloc s-au dus la vot şi au votat candidaţii USL.
- Acum plătiţi fraierilor!
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments