May 09

Jurnalistului Corneliu Filip, ultimul reprezentant al presei de dinainte de 1989 care încă mai activează şi în plan publicistic i-a fost dat ca vineri, 4 mai, să trăiască o tristă experienţă profesională. Jurnalistul a scos la Editura Agata, director economistul Ion Istrate, volumul intitulat „Decembrie 1989 la Botoşani” a considerat de cuviinţă ca lansarea să o facă la sala de şedinţe a Consiliului Municipal din clădirea Primăriei Botoşani. A lansat invitaţii iar vineri, la ora 15.00 s-a instalat în sală, cu cărţile alături, aşteptându-şi invitaţii, printre care şi primarul Cătălin Flutur.
Nu mică i-a fost surpriza să constate că la ora 15.00 toţi funcţionarii din Primărie, fiind zi scurtă, au închis birourile şi au plecat acasă, nefiind interesaţi de evenimentul editorial organizat sub privirile lor. Nici consilierii municipali n-au onorat evenimentul, Nefiind rost de ceva căpătuială, au plecat în căutarea unor oportunităţi de afaceri, cultura nefiind punctul lor forte.
Mai mult, din partea presei locale n-a onorat evenimentul nici un reporter „de la liderul presei locale” cum îşi face reclamă publicaţia Monitorul care, în lipsa concurenţei în privinţa publicaţiilor printate, se poate împăna cu orice titluri, cum nu s-a prezentat niciun reporter din presa online sau de la televiziunile locale Somax şiTtele’M.
S-a cătrănit rău jurnalistul că evenimentul la care a pus suflet să-l organizeze s-a dovedit în final un fiasco şi a încercat să găsească explicaţiile lămuritoare eşecului atât de dureros.
Îl informez pe distinsul jurnalist, absolvent a două facultăţi, Istorie şi apoi Filozofie, că generaţia de reporteri care s-a format imediat după evenimentele din decembrie 1989 , care cuprindea şi persoane cu aplecare spre cultură sau din interiorul sistemului cultural precum regretatul prof. istoric Ionel Bejenaru, porţii Gelu Dorian, Nicolae Corlat, profesorii Vasile Asiminicesei, Paul Ungureanu, Georgică Manole, Constantin Moroşanu etc. a cam dispărut dintre noi s-au au ajuns la concluzia că nu se mai regăsesc în politicile redacţionale a puzderiei de site-uri care publică accidente, infracţiuni, acte de violenţă redactate în câteva rânduri.
Nu mai există acele publicaţii care să aibă în colectivul lor editorialişti sau comentatori de evenimente care să ofere cititorilor o opinie proprie, care să explice publicului ce se ascunde în spatele unor evenimente şi decizii politice, care să publice articole de sinteză despre problemele cu care se confruntă societatea.
Nivelul de cultură al celor care fac astăzi ceea ce cu multă îngăduinţă se poate numi presă este scăzut şi se reflectă foarte bine în scrierile lor zilnice. Presa botoşăneană este acum plină de ceea ce Cristoiu numeşte „guguştiuci”, adică reporteri care scriu după dictare şi care n-au capacitatea analitică de a despica firul în patru şi curajul de a-i înfrunta pe politicienii corupţi, impostori sau pe şefii de instituţie incompetenţi.
S-a plâns jurnalistul Filip că i s-ar fi explicat de unii reporteri că dacă ar scrie i-ar face publicitate. Săraci rău cu duhul cei care i-au oferit astfel de explicaţii. Evenimentele editoriale sunt de natură culturală şi consemnarea lor ar trebui să fie un gest de onoare din partea acelui reporter sau publicaţie. Adevărul este altul. Ca să scrii o cronică editorială trebuie să ai şi nivelul necesar de cultură proprie care să-ţi permită să poţi aprecia pozitiv sau critic volumul lansat şi nu să te apuci să copii din cuvântul autorului sau a celui care a scris prefaţa pentru că n-ai capacitatea de a-ţi exprima o opinie proprie.
Am mai afirmat, şi voi repeta cât va fi nevoie, că la nivelul judeţului Botoşani cultura, care cândva era o mândrie la nivel de ţară şi peste graniţă, a ajuns, valoric, la cel mai scăzut nivel istoric din existenţa sa, graţie politicienilor locali şi a numirii în fruntea instituţiilor culturale a unor neprofesionişti de o incultură crasă, dar care s-au distins în munca de partid.
Ion Istrate, directorul Editurii Agata, prin revista sa culturală Luceafărul.ro încearcă să surprindă evenimentele culturale care au loc, să le mediatizeze, să le comenteze, numai că de cele mai multe ori munca sa este ponegrită chiar de către cei care ar trebui să-l susţină. Să mai adaug şi nevolnicia inspectorilor financiari care tratează activităţile culturale ca pe nişte afaceri comerciale şi caută să le înăbuşe prin impozite aberante, inventate, pentru că aşa cu primit ordin de la şefii lor care, la rândul lor, au primit ordin de la politic.
Puţinii intelectuali atraşi de evenimentele culturale devin şi mai puţini de la un an la altul iar noua generaţie nu se grăbeşte să le ocupe locul, având cu totul alte orientări care n-au nimic în comun cu cultura.
Jurnalistului Corneliu Filip i-a fost dat să descopere o realitate pe care n-o cunoştea pentru că cercul intelectual din care face parte duce mai sus decât la nivel judeţean. A descoperit că la Botoşani a mai avut loc o Revoluţie în afara celei din decembrie 1989, o „revolută culturală”.
10.05.2018

written by Ioan Rotundu

Mar 11

Contrar presupunerilor mele, sâmbătă, la Congresul istoric al PSD, nevasta şoferului, senatorul Doina Federovici, a fost aleasă vicepreşedinte al partidului, adică a ajuns şi sub Dragnea, politic, nu vă ducă gândul la alte trăsnăi.
Ce anume a recomandat-o pe Doina Federovici să ajungă în conducerea unui partid format din infractori dovediţi precum Liviu Dragnea, conducătorul suprem, din cercetaţi penali pentru luare de mită sau fraudare de fonduri publice, din incompatibili, impostori şi alte specimen umane cu pantaloni şi fustă certate cu etica şi morala societăţii? Să recapitulăm ce s-a scris prin presă şi o să ne cam lămurim ce fel de „marfă politică” este Doina Federovici.
Şi-a început cariera de viitoare penalistă cu traficul de influenţă. Potrivit spuselor fostului agent de poliţie Dan Haureş, Federovici a fost cea care a intervenit la conducerea IJP Botoşani pentru ca inspectorul Mihai Cliveţ să nu fie scos afară din sistem pentru comiterea mai multo infracţiuni de abuz de putere şi lovirea subalternilor.
La intervenţia senatorului Federovici, comisarii şefi al IJP Cristian Cocoreanu şi Viorel Şerbănoiu doar l-au sancţionat disciplinar pe inspectorul năbădăios şi l-au mutat de la Poliţia Rurală Flămânzi la cea din Hlipiceni ca, apoi, să-l promoveze imediat la IJP Botoşani ca ofiţer de cercetare judiciară.
În aprilie 2015, în calitatea sa de secretar al Comisiei juridice din Senat, a fost implicată în scandalul neridicării imunităţii senatorului Dan Şova. Citez din presa vremii: „În întocmirea înscrisurilor pentru ridicarea imunităţii senatorului Dan Şova un rol important l-a avut şi senatorul PSD de Botoşani, Doina Federovici, în calitatea sa de secretar al Comisiei juridice. Ştim ce scandal s-a iscat în dimineaţa când cererea de ridicare a imunităţii lui Şova trebuia dezbătută în plen iar procesul verbal cu concluziile Comisiei juridice nu ajunsele la Biroul Permanent al Senatului pentru că secretarul Doina Federovici nu era de găsit la Senat.”
În presa botoşăneană s-a scris apăsat cum şi-a ridicat Doina Federovici din leafa de şofer a soţului şi indemnizaţia sa de parlamentar ditamai vila în Săliştea – Stăuceni. Avea să dezlege enigma Florin Ţurcanu, după ce l-au săltat mascaţii şi l-au dus încătuşat la DNA Suceava. Vila a construit-o Marcel Bârsan, patronul firmei Cornell’s Floor Roma, intermediarul afacerii fiind deputatul liberal Verginel Gireadă, şi el un infractor dovedit.
Gireadă i-a făcut astfel nevestei şoferului un mic cadou în amintirea USL-ului, alianţă politică care a propulsat în Parlamentul României pe toţi penalii liberali şi social-democraţi printre care şi Verginel Gireadă de la Botoşani. Mână pe mână se spală şi împreună obrajii de iese o mândreţe de vilă ce umbreşte şi castelele din poveştile populare!
Se spune că la DNA Suceava s-ar afla un dosar în cercetare pe numele Doinei Federovici dar aceasta având imunitate parlamentară, dosarul stă în aşteptare. Ceva pare să fie adevărat pentru că nevasta şoferului ar fi în divorţ de soţ, tactică aplicată cu succes de toţi penalii de top. Divorţează, trec averea pe celălalt soţ ca să nu poată fi confiscată, aşa că prinde hoţul şi recuperează paguba dacă mai poţi!
Cu un aşa palmares, nici că se putea ca Doina Federovici să fi rămas pe din afara grupării penale care a confiscat viitorul ţării. De sâmbătă, Doina Federovici a înscris judeţul Botoşani în galeria naţională a judeţelor care au dat ţării parlamentari penali şi corupţi care fură la greu averea ţării, declarând sus ţi tare că ei nu fac altceva decât să respecte democraţia, s-o apere, să respecte statul de drept şi să-l apere de justiţia care în mod abuziv nu-i lasă pe parlamentari să conducă ţara aşa cum a fost voinţa poporului în alegerile din decembrie 2016, voinţa poporului fiind de fapt 18% dintre românii cu drept de vot.
Mândria judeţului Botoşani că i-a dat ţării pe Iorga, Eminescu, Luchian, Enescu, Onicescu, Antipa, Suşter, Brândză, Piliuţă, Achiţenie a dispărut din momentul în care o viitoare penalistă a fost cocoţată în fruntea ţării, implicând acest judeţ în susţinerea grupării mafiote care a pus stăpânire pe ţară. Nu-i departe vremea când acest popor umilit şi batjocorit îi va judeca pe toţi aceşti penali. Votanţii PSD-ului din judeţul Botoşani să fie mândri că au impus-o pe listă şi pe Doina Federovici, umilind valorile noastre istorice moştenite din moşi-strămoşi.
L-am întrebat pe moş Grigore, înţeleptul nostru popular, ce părere are de alegerea Doinei ca vicepreşedinte al PSD. Mod Grigore a suflat pipa, a turnat o nouă doză de mahorcă rusească, a tras un fum şi, privind în zare, cu vocea lui tabagică mi-a spus: „Ce face un politician cu curu’ nu face un popor cu capul” E părerea lui moş Grigore, nu a mea!

written by Ioan Rotundu

Apr 24

Sâmbătă spre seară, în timp ce mă aflam în studioul de montaj pentru un nou reportaj la Lumea lu’ Rotundu şi discutam cu montatorul Mircea Brehuescu ce coloană sonoră să folosim ni-a sunat telefonul. Era Mircea Mihai, primarul de Manoleasa, aflat într-o stare extrem de agitată. La început nu mi-am dat seama ce s-a întâmplat iar când m-am lămurit ce vrea am declanşat sistemul de înregistrare al telefonului.
Primarul era agitat pe motiv că în urma publicării pe blogul meu a unui comentariu intitulat „Şi aleşii oneşti pot cădea pradă ticăloşilor” prin care criticam atitudinea politică a viceprimarului Constantin Beldea de a se înhăitat cu un impostor politic pe nume Alexandru Boroleanu, la propunerea acestuia de-al face primarul comunei., Beldea şi Boroleanu a lansat în comună zvonul că aş fi fost plătit de primar ca să scriu acel comentariu.
L-am calmat pe primar şi i-am spus că n-am cum polemiza Boroleanu, un om lipsit de educaţie şi principii morale şi că a-l băga prea mut în seamă ar însemna să-mi pun în joc propria imagine şi să dezamăgesc zecile de mii de botoşăneni care-mi apreciază munca.
Ulterior, am meditat asupra discuţiei avute şi i-am dat dreptate primarului să fie agitat pentru că o asemenea acuzaţie că m-ar fi plătit i-ar putea aduce un prejudiciu electoral. Dacă pe Boroleanu nu am a-l condamna pentru că este tipul uman de cea mai joasă condiţie morală, în schimb am a-l obroza pe viceprimarul Constantin  Beldea (foto imaginea sonora) care, deşi cuscru cu primarul, a putut crede că Mihai m-ar fi plătit să scriu acel comentariu.
Beldea pretinde că ar fi jurist, absolvent la Spiru Haret. Bag seamă că şi-a cumpărat licenţa prin plata taxelor anuale şi nu prin însuşirea cunoştinţelor specifice profesiei de jurist. În anul Ii de facultate există un curs intitulat Etica juridică, eu avându-l profesor la acest curs pe Prof. univ. dr. Doru Tompea de la Universitatea „Petrea Andrei” Iaşi. Este un curs care te ajută să înţelegi ce atitudine şi comportament trebuie să ai ca jurist, ce valori morale şi etice trebuie să-ţi călăuzească paşii în profesie.
Dacă Beldea măcar citea acest curs, ştia că o asociere a numelui său cu cel al lui Boroleanu  însemnă de fapt p alterare a imaginii sale în comunitate, Boroleanu fiind un evazionist fiscal de proporţii care a înşelat nu numai Fiscul şi partenerii de afaceri dar şi comunitatea locală prin neplata impozitelor şi taxelor ajunse la uriaşa sumă de 1,5 miliarde lei vechi şi urmăreşte ca Beldea, scos primar, să-i şteargă datoria.
Boroleanu este înconjurat de persoane dubioase şi fără căpătâi şi rost în viaţă iar oamenii din comună ştiu acest lucru şi-l filtrează prin prima înţelepciunii populare, trăgând cuvenitele concluzii.
Dacă Beldea a ajuns la concluzia că primarul m-ar fi plătit înseamnă că puterea lui de înţelegere este mult, inferioară celei pe care am crezut-o eu. Boroleanu l-a plătit pe Lucian Alecsa să scrie multe neadevăruri despre activitatea primăriei şi a primarului. A încercat să-mi sugereze şi mie că se cunoaşte cu fiul primar şi că am putea avea o colaborare avantajoasă. L-am parşivit pur şi simplu.
Eu nu candidez la Manoleasa aşa că prea puţin îmi pasă de ce spune Beldea şi Boroleanu, Imaginea mea este cea pe care mi-o dau zecile de mii de botoşăneni care-mi urmăresc activitatea zilnică. Nimeni nu poate spune că m-a plătit să scriu sau să nu scriu ceva care să-l avantajeze.
Am scris aceste comentariu pentru a aduce explicaţiile cuvenite la convorbirea telefonică înregistrată, din păcate neintegral, pentru că nu am nimic de ascuns şi nu pactizez cu escroci de tipul lui Boroleanu.

written by Ioan Rotundu

Jan 26

Afirmam în editorialul meu de astăzi intitulat „La Botoşani, lecţie de ipocrizie liberală” că în PNL s-au pus la cale multe măgării legate de desemnarea candidaţilor pentru alegerile locale care vor avea loc în duminica de 5 iunie a.c.
Cu comentariul de faţă voi începe un lung şir de dezvăluiri legate de aceste măgării comise în scopul de a ajuta pe unii candidaţi ai PSD să-şi menţină sau să obţină postul de primar.
Reamintesc că şi în alegerile locale din 2012, şeful PNL Botoşani de atunci, Florin Ţurcanu, şi-a trădat unii oameni din partid prin a nu-i desemna candidaţi la funcţia de primar, satisfăcând astfel cerinţele celor din PSD cu care liberalii formaseră nefasta alianţă politică numită USL care avea să nenorocească România vreme de aproape 4 ani.
Iată că din nou prin PNL s-au pus la cale astfel de trădări a propriilor oameni, nu de către Ţurcanu, ci de către discipolii săi de atunci ajunşi acum decidenţi la cârma partidului. Printre ei şi domn’ profesor Costel Şoptică, deputatul liberal ajuns celebru prin afacerile sale derulate cu mai toţi primarii PSD din judeţ. Şoptică este acelaşi deputat liberal care alături de PSD a susţinut şi votat legea impozitării venitului agricol şi legea cunoscută drept „taxa pe stâlp”, diminuând sever veniturile ţăranilor dar şi a mediului de afaceri.
După ce s-a spart gaşca USL, acelaşi liberal Şoptică condamna politica de taxe şi impozite promovată de către Guvernul Victor Ponta. Domn’ profesor ne-a demonstrat că şi ipocrizia poate fi umilită în demnitatea ei de viciu. Iar el a reuşit această performanţă.
Vă dau un  prim exemplu de liberal trădat de Costel Şoptică în favoarea candidatului PSD. Despre baronul local de Văculeşti, social-democratul Sorin Gânga, am scris în mod repetat, abuzurile şi ilegalităţile sale părând să nu aibă limită.
În aceşti patru ani de mandat, Gânga a trăit de pe urma proiectelor iniţiate de către fostul primar democrat-liberal Iulian Vlas. În 2012 sătenii nu l-au mai ales primar nu pentru că n-ar fi fost bun ci pentru că valul de ură stârnit de USL asupra PDL şi a oamenilor lui Băsescu orbise logica gândirii întregii ţări nu numai a celor din Văculeşti.
La niciun an de la alegerea lui Gânga ca primar sătenii au realizat că au făcut o mare prostie. Dar şi-au dus crucea şi şi-o mai duc cele cinci luni rămase până la alegerile locale din 5 iunie când, spun majoritatea, îl vor readuce pe Vlas pe scaunul de primar.
Dar, ca primar PSD,  Gânga a făcut afaceri frumoase şi bănoase cu firmele liberalului Costel Şoptică. Numai de pe urma noului sediu de primărie Şoptică a încasat anul trecut de la Primăria Văculeşti peste 1,5 milioane lei. Se spune că paraua îndărăt a fost una consistentă iar agentul şef de Poliţie din comună a mirosit ceva. L-a lucrat Gânga punând la cale o şedinţă a Autorităţii Teritoriale de Ordine Publică (ATOP) din cadrul CJ Botoşani la care a invitat şi conducerea IPJ. În loc de o analiză pe tema pazei şi ordinii publice, şeful Poliţiei s-a trezit în faţa unei analize politice a subalternului şef. A tăcut şi a înghiţit mişelia politică pentru că nu-şi dorea un conflict cu cei din PSD Botoşani.
Toată panarama a fost pusă la punct de Gânga cu ajutorul fostului miliţian Dumitru Zmău ajuns acum şeful ATOP şi cu Gheorghe Vâzdoagă secretar în PSD. Poliţistul Gutău trebuia umilit şi pus la punct pentru că soţia sa Lăcrămioara Gutău anunţase că-l va concura pe Gânga la funcţia de primar miar. Baronul PSD voia să-şi ia din timp măsuri de protecţie.
Numai că principalul concurent al lu8i Gânga nu este Lăcrămioara Gutău ci fostul primar Iulian Vlas. Pe el vor sătenii să-l pună pe scaunul de primar nu pe nevasta poliţistului care are multe probleme de imagine.
Se pare că ulterior Gânga a realizat că nu de Gutău are a se treme ci de Vlas. Se spune că Şoptică s-a aşezat cu Gânga la masă şi au evaluat situaţia. Dacă din partea PNL va candida Lăcrămioara Gutău, Gânga nu are a se teme. Iar vGutău va rupe voturi de la Vlas şi nu de la Gânga, ceea ce-l va avantaja pe Gânga. Bătută palma, Şoptică a inventat un sondaj în comună prin care a scos-o pe Gutău drept favorita sătenilor şi nu pe Vlas.. Pe baza sondajului, democrat-liberalul Vlas a fost trimis la plimbare iar candidatul PNL a devenit Lăcrămioara Gutău, spre liniştea sufletească a primarului Gânga şi frecatul de mâini ale lui Şoptică care are juruite la firmele sale toate investiţiile de la Văculeşti pe următorii 4 ani.
Numai că fostul primar Iulian Vlas este solicitat de săteni să candideze şi va candida pe listele partidului lui Tăriceanu. Nu m-aş mira ca mişelia pusă la care între Gânga şi Şoptică să fie blocată de săteni prin a-l vota primar pe i Vlas. Cât despre Lăcrămioara Gutău, va afla şi ea ce înseamnă să fii pe post de gâsculiţă politică.

written by Ioan Rotundu

Dec 12

Îmi vine greu să-mi găsesc cuvintele potrivite pentru a mulţumi celor prezenţi ieri în sala de festivităţi de la Casa Armatei pentru a mă susţine moral şi profesional în demersul meu de a completa cu un volum de tip cronică istoria contemporană a judeţului Botoşani, cum a ţinut să constate istoricul prof. dr. Dan Prodan.
Au fost prezente persoane cunoscute în mediul public dar şi persoane care au venit pentru a-l cunoaşte „mai îndeaproape pe cel care  realizează reportajele la Lumea lu’ Rotundu” cum mi-au declarat.
Mulţumesc stâlpilor templului culturii botoşănene care m-au onorat cu prezenţa. Profesoara Cornelia Viziteu – directorul Bibliotecii Judeţene „Mihai Eminescu”, arheologul Aurel Melniciuc – directorul Muzeului Judeţean Botoşani, Traian Apetrei – directorul Teatrului „Mihai Eminescu” Botoşani, jurnalistul şi scriitorul Eugen Hruşcă etc. au renunţat la câteva ore din timpul lor liber şi au participat la eveniment.
Mulţumesc în mod deosebit primarilor veniţi din judeţ. Am remarcat prezenţa primarilor de la comunele Coţuşca, Călăraşi, Ibăneşti, Răchiţi şi îmi cer iertare dacă nu i-am salutat şi remarcat pe toţi dar în astfel de împrejurări ester greu să fii prezent peste tot.
Cu stilul său concis şi cu cuvenita acribie ce-l caracterizează pe omul de ştiinţă, prof, dr. Dan Prodan a rezumat volumul într-o formă didactică uşor de reţinut dar şi care să incite la lectură. Istoricul Gheorghe Median, ca un memorialist cu experienţă de zeci de ani în activitatea muzeistică a analizat volumul prin prisma corectitudinii informaţiei conchizând că adevărul este la el acasă.
Când doi istorici cu o asemenea greutate profesională mi-au dat notă de trecere asupra celor consemnate în volum, parcă m-am simţit cumva uşurat de povara remuşcării că dacă prin cele scrise am comis şi nedreptăţi care nu mai pot fi reparate. Le mulţumesc din toată inima şi îi asigur că le port un respect deosebit pentru faptul că au renunţat la preocupările lor profesionale şi au onorat evenimentul implicându-se creativ.
Mulţumesc şi colegilor din presă că au dat curs invitaţiei lansată public şi îi asigur că le respect munca şi strădania de a se pune în slujba comunităţii prin a oferi botoşănenilor informaţii cât mai diverse şi complete.
Şi mai am a mulţumi cititorilor Jurnalului care în aceste zile m-au înţeles şi m-au iertat că nu am fost prea generos cu ei în a le oferi articole de genul cu care i-am obişnuit şi pentru care este citit Jurnalul.
Şi pentru că până las sfârşitul acestui an nu voi mai posta comentarii pe blog, mulţumesc cititorilor de peste an şi le urez ca noul an să le aducă împlinirea tuturor dorinţelor personale şi de familie, sănătate şi succese profesionale.
La mulţi ani!

written by Ioan Rotundu

Aug 31

În urmă cu vreo două săptămâni, într-o atmosferă de mare sărbătoare şi în prezenţa prefectului Costică Macaleţi, la Vlăsâneşti s-a tăiat panglica de inaugurare a unei inedite săli de „Futnnes”, cum au înţeles sătenii că se cheamă. Investiţia, realizată cu bani europeni obţinuţi graţie primarului comunei Lucian Trufin, care este şi preşedintele Grupului de Acţiune Locală Săveni, pare a avea ca proprietar o anumită poliţistă din zonă.
De când s-a aflat ce destinaţie are clădirea ridicată în vecinătatea terenului de sport din localitate, societatea vlăsâneşteană se află într-o continuă agitaţie. Am cules şi noi câteva impresii ale sătenilor despre cum au interpretat ei prezenţa sălii de „Fitness” despre care au înţeles că-i de  „Futnnes”.
Mătuşa Catrina, locuitoare din apropiere, când a fost întrebată despre acest disputat subiect ne-a explicat în felul ei:
- Dragu’ mătuşii, am auzit că au făcut un fel de casă din aia de „Futnnes”. S-o întors lumea pe dos. Se adevereşte ce se spune la Biblie. A coborât dracul pe pământ.
- Da de ce spuneţi aşa mătuşă? Este o sală de sport pentru femei ca să se facă plăcute la bărbaţi. Puteţi merge şi dumneavoastră!
- Aracana de mine, sunt femeie bătrână. De bărbaţi îmi arde mie?! Să se ducă astea tinere care umblă cu fuste scurte de li se vede curul şi scot bărbaţii din minţi!
Câtă vreme discutam cu Catrina s-a dat lângă noi şi vecina ei Profira, o doamnă cam spre 45 de ani cu aere de orăşeancă retrasă la ţară.
- Ce ziceţi doamnă Profiră de sala de „Fitness”? Vor merge femeile?
- Care femei să meargă că-i satul îmbătrânit. O aşa casă pentru destrăbălarea bărbaţilor mergea la oraş, poate la Săveni. Bărbaţii noştri n-au bani de ţigări sau de-un rachiu, de unde să mai dea şi la femei. Ponta dă salarii la toţi numai pensiile noastre nu vrea să le majoreze.
- Ştiţi cumva cine este proprietarul sălii?
- Se zice că ar fi a unei poliţiste. Ceauşescu le aresta pe curve, acum curvele îşi fac de cap păzite de poliţiste. S-a întors lumea pe dos!
Mai spre capătul satului dinspre Hăneşti stă moş Toader. Are o voce hârâită, de cât a tras din ţigară. Acum nu mai fumează că-s prea scumpe. Îl abordez direct:
- Moş Toader, ce părere aveţi de sala aia de lângă terenul de fotbal unde merg femeile să se facă plăcute bărbaţilor?
- Am auzit şi eu că s-a deschis o casă cum erau pe vremurile lui taică-meu la Săveni. Cică la Săveni era una Lătoaia care ţinea casă cu fete la care trăgeau bărbaţii. Acum primarul ne-a făcut şi nouă una dar nu prea mai sunt bărbaţi tineri că s-au dus prin Europa. Noi suntem bătrâni şi nu mai avem vlagă să facem faţă la haitele astea cu buzele vopsite de parcă-s puţa la scroafa din coteţ când o apucă damblaua de vier.
Pe când moş Toader scuipă într-o parte într-un mod plictisit de viaţă, pe lângă noi trecea un preot. L-am abordat:
- Doamne ajută, părinte! Sunteţi de aici din zonă?
- Eu sunt de la oraş dar slujesc aici.
- Părinte, de curând s-a deschis aici o sală de „Fitness”. V-a invitat primarul la sfinţire, cum se obişnuieşte mai nou?
- La sfinţire n-am fost eu ci un alt preot care se înţelege mai bine cu primarul. Noi sfinţim orice ni se cere că este de datoria noastră să-l fugărim pe necurat de oriunde s-ar afla.
- Spun oamenii din sat că acea clădire ar fi un fel de tractir?
- Cum o vrea Domnul!
Să vedem cam ce-a vrut Domnul până acum. De exemplu, sub Guvernul Năstase s-au construit săli de sport, unele în plin câmp. Acum prin aceste săli zboară vrăbiile, se fac discoteci vara şi se pune lacăt pe uşă la vreme de iarnă.
Sub Guvernul Ponta, Domnul ne pricopseşte cu săli de ”Futnnes”, cum spun cei din Vlăsâneşti. De Fitness sau de „Futnnes”, nedumerirea rămâne asupra faptului că în toată această afacere apare numele unei poliţiste. De când au voie poliţiştii să desfăşoare activităţi private de ordin comercial? Când ţara este condusă de către „vel mai cinstit guvern postdecembrist”, toată lumea prosperă. Femeile se prostituează, bărbaţii se sodomizează iar poliţistele supervizează afacerea şi încasează câştigul.  Într-o guvernare social-democrată diviziunea muncii este cheia prosperităţii.
În ce-l priveşte pe primarul Lucian Trufin (foto), el pare extrem de mulţumit de investiţie. Iată cum a decurs dialogul nostru:
- Domnule primar, era necesară o astfel de investiţie pentru comună?
- Bună întrebare! Statisticile ne arată că în ultima perioadă femeile românce s-au îngrăşat, au devenit supraponderale. Mi s-a părut firesc să le vin în ajutor prin a le crea condiţii de a face sport. Pentru o viaţă sănătoasă trebuie făcută mişcare în fiecare zi câte o jumătate de oră.
- Este adevărat că afacerea este patronată de o poliţistă?
- Bună întrebare! Nu contează a cui este afacerea. Important este ca femeile noastre să fie sprintene, sănătoase şi să te facă să le priveşti cu plăcere, să aibă acel şarm cum spun francejii, că ei se pricep la femei.
Şi primarul de Vlăsâneşti este priceput la femei, aşa că nu ne-am permis să-i contestăm competenţa în domeniu.
În localitatea Vlăsâneşti femeile, prin grija primarului, au o sală a lor unde se pot dezbrăca până la bikini.  Cine n-are bani să plătească intrarea se poate uita pe geam sau va aştepta până în primăvară când se va declanşa campania electorală a alegerilor locale iar primarul va decreta intrarea gratuită. N-avem ştiinţă dacă va distribui gratuit şi viagra!
Ştim doar că în actuala sesiune parlamentară, colegii din PSD ai primarului vor readuce în dezbatere Legea prostituţiei. Dacă se va aproba legea, la Vlăsâneşti nu trebuie decât ca primarul şi patronul sălii de Fitnes să schimbe o literă. Sătenii au şi făcut-o, spunând că-i sală de „Futnnes”!

written by Ioan Rotundu

Jun 14

De Sf. Tremie, la hramul bisericii schitului Balş, devenisem o mică vedetă printre cei prezenţi din zonele Frumuşica, Flămânzi, Coşul, Cristeşti, Vorona şi nu mai ştiu de pe unde. Foarte mulţi voiau să schimbe o vorbă cu mine legată de lumea lu’ Rotundu dar şi despre comentariile mele la Presa-n gura lu’ Rotundu. Îmi spuneau respectivii că mare dreptate am în felul prin care comentez anumite evenimente politice.
M-am bucurat să aflu direct de la telespectatori că emisiunea Presa-n gura lu’ Rotundu are priză la public, fapt care mă motivează şi mă determină să continui şi după vacanţa de vară dar în acelaşi timp să fiu mult mai responsabil în abordarea temelor.
Sâmbătă am fost oprit pe stradă de un fervent susţinător al PSD şi consecvent cititor al jurnalului şi m-a întrebat de ce n-am comentat nimic despre protestul liberalilor de vineri, din faţa Prefecturii Botoşani şi nici n-am pomenit nimic în emisiune Presa-n gura lu’ Rotundu de vineri seară. Îmi spunea cel în cauză că am devenit un fel de reper în comentariile mele legate de evenimentele politice locale şi naţionale şi că prin PSD sunt mulţi cei care se întreabă „Dar Rotundu cum a comentat?”. Din nou mă bucur să aflu că am devenit un fel de etalon de referinţă prin editorialele şi comentariile mele şi că am devenit un formator de opinii, inclusiv în rândul talibanilor de prin partide.
Şi am mai avut parte de o satisfacţie. Într-o întâlnire cu multe elite botoşănene, Gheorghe Aghiniţei, fost director la IAS Cozinda, BRD, fost consilier judeţean şi ţărănist convins, într-un discurs al său a remarcat că „Rotundu este un profet politic în viaţă”.
Revenind la întrebarea botoşăneanului de ce n-am comentat protestul liberalilor prin care au cerut demisia lui Ponta, i-am răspuns că eu mi-am exprimat un punct de vedere cu câteva zile înainte de protest prin editorialul intitulat  „Tragi-comedia creată de Ponta la Botoşani”, publicat marţi, 9 iunie a.c. şi care a fost accesat de către 1.453 cititori, devenind cel mai citit editorial al săptămânii.
Protestul liberalilor de vineri n-a schimbat nici un cuvânt din ce-am comentat eu prin acel editorial. Dar, nimic nu mă împiedică să reiau anumite aspecte. Liberalii care au protestat, în cea mai mare parte dintre ei, sunt persoane oneste şi au avut dreptate în a contesta pe premierul Victor Ponta din motive cunoscute acum în întreaga lume. Problema protestatarilor era însă de ordin moral. Dr vreme ce noul lor preşedinte, senatorul Viorel Grigoraş, este şi el cercetat penal, protestul liberalilor devine ipocrit.
Aşa cum am mai comentat, în conducerea PNL Botoşani sunt majoritari cei condamnaţi penal sau aflaţi în anchetă, În plan naţional sunt o suită întreagă de miniştri, preşedinţi de Consiliu judeţean, baroni locali liberali care au ajuns după gratii sau care sunt în curs de cercetare penală.
Aşa stând lucrurile, nu liberalii au legitimitatea electoratului să-l conteste pe premierul Victor Ponta, dovadă că la protestele liberalilor din întreaga ţară românii nu s-au alăturat, inclusiv la Botoşani. Când eşti prins cu raţa-n gură nu mai strigi la alţii „Hoţul!”. Acest mod de abordare al meu fiind deja cunoscut din comentariile mele anterioare nu l-am mai reluat şi pe seama protestelor liberalilor de vineri din faţa Prefecturii Botoşani. N-avea rost să mă repet!
În schimb, faptul că am început să fiu considerat prin comentariile mele un jalon de referinţă pentru cei interesaţi de evenimentele politice mă obligă să fiu mult mai ancorat în derularea evenimentelor şi mai ales echidistant în tratarea lor. Mulţumesc pe această cale tuturor celor care au încredere în conduita mea de publicist şi realizator de emisiuni televizate.

written by Ioan Rotundu

May 07

Evreii care conduc Institutul Naţional pentru Studierea holocaustului din România, prin vocea directorului general Alexandru Florian şi-au exprimat  “îngrijorarea” şi “dezaprobarea” după ce Fundaţia “Ion Gavrilă Ogoranu” în colaborare cu Federaţia Română a Foştilor Detinuţi Politici Luptători Anticomunişti a organizat la  Muzeul de Istorie a Municipiului Bucureşti o “seară de film în memoria partizanilor făgărăşeni” Gavrilă Ogoranu şi Valeriu Gafencu.
Supărarea evreilor vine de la faptul că la eveniment au luat parte Octva Bjoza, subsecretar de stat, şi Florin Dobrescu, preşedinte executiv al Partidului Totul pentru Ţară iar evenimentul s-a consumat într-un spaţiu public.
Iată, dar, că evreii au ajuns să ne stabilească ce eroi care au luptat împotriva instaurării comunismului în România avem voie să-i comemorăm şi pe cine nu. Consider protestul lor o obrăznicie la adresa memoriei acestor eroi, chiar dacă cei doi au făcut parte din Mişcarea Legionară. Faptul că ei au preferat să se retragă în munţi şi să continue să lupte împotriva regimului comunist care se instala prin forţă şi teroare asupra populaţiei ne obligă pe noi, urmaşii lor, să le respectăm memoria.
Aceşti evrei, după ce prin străbunii lor istorici l-au trimis pe Iisus Hristos pe cruce, s-au revoltat şi când marele nostru duhovnic ortodox Iustin Pârvu, şi el legionar convins, şi-a permis ca de ziua sa să accepte să i se cânte de către un grup de călugăriţe Imnul legionarilor şi alte cântece de slavă la adresa acestora .
Este dreptul nostru istoric să punem pe cântar faptele bunele şi reprobabile ale martirilor neamului şi să stabilim pe cine omagiem sau comemorăm şi nu cred că evreii români au dreptul moral şi istoric să ne impună cum să ne alegem şi să ne sărbătorim eroii neamului.
Gavrilă  Ogoranu şi Valeriu Gafencu au fost doi luptători făgărăşeni care s-au opus comunismului până ce au fost împuşcaţi. Cred că supărarea evreilor poate veni mai mult din lupta lor împotriva comunismului decât din faptul că au fost legionari. Comunismul de început, din faza de instalare în România, era format într-o majoritate covârşitoare din evrei. Securitatea comunistă era plină de ofiţeri evrei, mulţi semianalfabeţi, care au arestat, schingiuit şi omorât în bătaie intelectuali români de frunte dar şi ţărani simpli care nu voiau să-şi dea munca de-o vară pe cote la stat numai pentru că erau ţărani înstăriţi.
Tupeul acestor evrei vine şi de la faptul că istoricii noştri timoraţi de această atitudine obraznică a evreilor şi de faptul că prea ne-am umilit acceptând Holocaustul în forma dorită de evrei şi nu izvorâtă din fapte n-au efectuat cercetări pentru a stabili cu exactitate participarea evreilor la crimele comunismului din România.
Ungurii au comis atrocităţi greu de imaginat la Ip, Trăsnea (foto), Moisei şi îi sărbătoresc pe criminali ca eroi naţionali. Românii din Transilvania şi din Ungaria n-au făcut atâta scandal cât fac evreii pe seama holocaustului, fără doar şi poate existent, dar nu de proporţiile care i s-au dat de către ei.
Ungurii au decimat toată evreimea din ţara lor şi Transilvania ocupată şi nu sunt aşa de incriminaţi cum suntem noi. Nu sunt pentru că autorităţile maghiare au pus piciorul în prag şi nu s-au lăsat copleşite şi umilite de organizaţiile evreieşti. La noi autorităţile s-au dovedit servile şi supuse voinţei evreilor şi au acceptat anatema acestora aruncată asupra poporului român.
Cred că a cam sosi vremea ca istoricii să restabilească adevărul iar evreii să-şi toarne şi ei cenuşă în cap pentru crimele comise la adresa poporului român în cadrul luptei de instaurare a comunismului. Aşa ar fi drept!
Astăzi, 8 mai, n-au decât evreii să sărbătorească 84 de ani de la înfiinţarea Partidului Comunist Român. Este meritul lor istoric că au  adus pe capul românilor această ciumă roşie!

written by Ioan Rotundu

Feb 23

Duminică, la evenimentul de comemorare la Hudeşti, la care au participat invitaţi din Ucraina şi din judeţul Botoşani, rugămintea de a filma un reportaj a venit din partea profesorului dărăbănean Constantin Moroşanu în calitatea sa de partener organizator ca preşedinte al Asociaţiei „Prietenii Basarabiei, Bucovinei şi Ţinutului Herţa”.
Desigur, un astfel de eveniment se cere filmat într-o anumită manieră, fiind vorba de un reportaj cu temă cultural-patriotică iar persoanele intervievate trebuie menţinute într-un dialog la temă, adică pe eveniment.
Construcţia unui astfel de reportaj nu permite floricele de gen ironie sau atacuri la persoană şi nici intervievatul nu trebuie pus în situaţii jenante. Apoi, trebuie ca reportajul să surprindă şi exprime starea de solemnitate a evenimentului.
În cadrul activităţilor desfăşurate fiind inclus un Te Deum la monumentul eroilor din localitate dar şi un moment artistic, i-am explicat primarului Viorel Atomei şi profesorului Constantin Moroşanu că nu pot filma slujba de pomenire de la monument pentru că am filmat momentul artistic. Nu este permis ca într-un final de reportaj să ai imagini de pomenire urmate apoi de cântece şi dansuri sau invers.
La eveniment, primarul Viorel Atomei, ca organizator, a invitat mai mulţi colegi. Au apărut în sală primarii comunelor Văculeşti, Vlăsâneşti, Conceşti, George Enescu dar şi social-democratul Budăi, directorul Casei de Pensii Botoşani.
Concentrat asupra filmărilor, n-am acordat prea multă atenţie acestora. Aveam să aflu la sfârşit că primarul de Văculeşti, Sorin Gânga, Lucian Trufin de la Vlăsâneşti, Costel Nazare de la Conceşti şi directorul Budăi, văzându-mă că filmez, au preferat să dispară de teama că am să-i intervievez şi am să le pun întrebări incomode.
S-au înşelat amarnic fugind de Lumea lu’ Rotundu pentru că de voi avea de filmat vreun reportaj prin comuna păstorită de ei îi găsesc eu, pentru că nu am prostul obicei de a-mi anunţa prezenţa cu ceva timp înainte ca să poată cei acuzaţi să măsluiască adevărul.
Nu era locul să-l întreb pe cel de la Văculeşti de ce a prevăzut în buget cheltuieli cu dedicaţie unor anumite firme de construcţii, pe cel de la Vlăsâneşti dacă a reuşit să intre în legalitate cu concesionarea imaşului public sau pe cel de la Conceşti cum mai stă cu evaziunea fiscală cu alcoolul la propria societate.
Puteau să se simtă în largul lor că nu ei erau în centrul atenţiei. De apreciat comportamentul primăriei de la George Enescu, Maria Grădinaru, care, emoţionată de cele auzite de la supravieţuitorii gulagului rusesc şi de la rudele celor împuşcaţi în masacrul comemorat, a simţit nevoie să ia cuvântul şi, printre lacrimi, să-şi exprime compasiunea. Nu am filmat-o pentru că nu era locul ei în acest reportaj dar am apreciat, aşa cum a apreciat întreaga asistenţă, sinceritatea cuvântului său şi trăirile emoţionale ale momentului.
Oricum, cei care au fugit de Lumea lu’ Rotundu n-ar fi luat cuvântul pentru că nu i-am cunoscut niciodată în postura de buni oratori ci doar de buni şi pricepuţi comisionari pe seama banilor din bugetul public.
Faptul că emisiunea Lumea lu’ Rotundu a devenit un fel de bau-bau pentru cei care se simt cu musca pe căciulă îmi dă garanţia că reportajele sunt pline de conţinut, adică lovesc în punctele esenţiale ale corupţiei şi abuzurilor la care se dedau cei aflaţi la putere, ceea ce mă motivează să ţin făclia aprinsă.
Iar dacă vreun organizator de evenimente doreşte ca la masa de protocol să aibă mai puţini pretendenţi, să invite Lumea lu’ Rotundu. Aglomeraţia de la masa de protocol se va subţia vizibil. Ca la Hudeşti!

written by Ioan Rotundu

Feb 05

Senatorul nevastă de şofer are preocupări din ce în ce mai ciudate. Doina Federovici, social-democrata originară din Coşul, o zonă dominată de ţigani, cândva renumiţi lingurari, pare a fi puternic atrasă de veşmintele kaki. Recent, ea l-a interpelat în Senat pe ministrul Apărării Naţionale, nimeni altul decât colegul său de partid Mircea Duşa, cerându-i să se aplece financiar asupra pensiilor militarilor. Cică aceşti moş Teacă  care au luptat asiduu pe la popotele unităţilor militare cu cotletele de porc şi ţuica cazonă ar fi fost prejudiciaţi la pensie în sensul că nu li s-au acordat toate majorările din ultima perioadă.
Burtoşii de mila cărora plânge Doiniţa cea îmbrăcată în veşminte strălucitoare cum a văzut ea în copilărie că se îmbrăcau pirandele lingurărese, au pensii care se numără în mii de lei şi pot fi văzuţi mai toată ziua, cel puţin prin Botoşani, la coniacuri şi cafele prin barurile de cartier, că la cultura pe care o au aceşti moş Teacă nici că pot avea o altă îndeletnicire.
Avem prin judeţ şcoli începute pe vremea când era premier Călin Popescu Tăriceanu şi care nici acum nu s-au finalizat ca să poată învăţa elevii în ele. Avem un procent extrem de mare de şcoli neautorizate sanitar pentru că au WC-ul în fundul grădinii, fără uşi şi geamuri şi fără apă curentă.
Pe la ţară nu mai avem grădiniţe iar pe unde au supravieţuit numărul de locuri este limitat.  La Văculeşti, unde primar este tot o loază social-democrată, elevii din clasele I – IV învaţă în clase unde frigul frige mai mult decât cel de afară. Elevii din satele Libertatea şi Pleşani din comuna Călăraşi merg pe jos mulţi kilometri până la şcoala din Călăraşi pentru că nu au un microbuz şcolar. Distribuţia merelor în şcoli precum şi laptele şi cornul a ajuns o bătaie de joc patronată de Florin Ţurcanu, preşedintele Consiliului judeţean Botoşani iar inspectorul general al IŞJ, social-democrata Mihaela Huncă îi este complice prin tăcere şi toleranţă.
Avem în judeţ sate neelectrificate, cum este Balta Roşie de la Flămânzi, avem zone neelectrificate chiar la nivelul municipiului Botoşani unde pastorul şef este Ovidiu Portariuc, alt social-democrat cu familia destrămată.
Toate aceste probleme sunt dureros de reale în comunitatea judeţului Botoşani dar Doiniţa noastră nu are ochi să le vadă şi urechi să le audă şi să le aducă la cunoştinţa miniştrilor de resort prin interpelări.
Doiniţa a ouat în Senat o mărgică şi repede a venit la Botoşani şi a cotcodăcit precum găina babei din povestea lui Creangă un comunicat de presă ca să se laude ce înalte şi folositoare nouă preocupări are ea. Femeia asta şi-a pierdut dimensiunea bunului simţ de natură civică.

written by Ioan Rotundu