Aug 28

Primarul Ovidiu Portariuc încă nu s-a răfuit definitiv cu cei aflaţi prin conducerea societăţilor comerciale aflate în subordinea Consiliului Local Botoşani. Deşi, legal, el n-are nici un drept să se implice în activitatea acestor societăţi şi mai ales a modului în care s-a desemnat conducerea acestora, primarul Portariuc are socotelile sale.
După ce a reuşit ca la societatea Modern Calor să-l înlăture pe directorul Ioan Diaconu, cunoscut lider PDL, acum doreşte ca acesta să fie înlăturat şi din funcţia de director adj.
Are primarul socoteala sa şi, deocamdată, noi nu o cunoaştem. Însă din tot acest scandal s-ar putea ca să iasă la iveală şi lucruri bine ascunse în momentul de faţă. De exemplu, care este adevărul cu acel motor austriac adus de societatea Elsaco şi care se defectează când îţi este lumea mai dragă şi a cărui reparaţie costă mii de euro. Se spune că acest motor ar fi de fapt second-hand  şi că la mijloc este o mânărie din care cineva a scos bani frumoşi.
Apoi, s-a încheiat cu firma de asistenţă tehnică un contract de mentenanţă destul de costisitor, vreo 37 euro ora.
Aşa cum spuneam, probabil că primarul ştie ceva ce noi nu ştim şi vrea dominaţie totală asupra societăţii Modern Calor. Există însă şi riscul ca demersurile sale să se întoarcă asupra sa. Diaconu nu este omul care să se lase călcat pe coadă de orice neavenit. Va fi interesant să urmărim cine va câştiga această luptă: Portariuc sau Diaconu!
Şi Cătălin Flutur de la Locativa s-a pricopsit cu un audit financiar asupra activităţii societăţii. De mult primarul Portariuc i-.a pus gând rău, adică să-l schimbe, numai că n-a reuşit. Speră că acest control să-l ajute. Cel mai probabil că va trăi o nouă mare deziluzie. Flutur este prea stăpân pe ce face ca să se lase manevrat de Portariuc.
Faptul că acelaşi audit a fost trimis şi la societatea Urban Serv nu-i de mirare. Este un paravan de care primarul avea nevoie ca să nu fie acuzat că el vrea mort-copt capul lui Flutur de la Locativa. Este o tactică mult uzitată şi chiar răsuflată.
Dacă peste Eltranbs şi Urban Serv primarul Portariuc se poate considera stăpânul suprem, peste Modern Calor şi Locativa nu. Iată, dar, că marea s-a răfuială cu aceste două societăţii continuă. Nu m-aş mira ca replica opoziţiei să vină sub forma unei propunere de suspendare a primarului Ovidiu Portariuc. Se coace de mai mult timp o astfel de soluţie!

written by Ioan Rotundu

Aug 26

Printr-un demers total neinspirat, primarul Ovidiu Portariuc a făcut tot ce i-a stat în putinţă ca să scape de viceprimarul liberal Viorel Iliuţă. Se spune că principalul motiv pentru care Portariuc a dorit să scape de viceprimarul liberal ar fi fost anunţul acestuia că la alegerile din 2016 va fi candidatul PNL la funcţia de primar al Botoşanilor.
Chir şi aflat în faţa unui astfel de anunţ, Portariuc n-ar fi trebuit să-şi dorească să scape de Iliuţă. Este ştiut că pe un potenţial duşman îi bine să-l ţii prin preajmă, să-l urmăreşti, să ştii ce face şi cum acţionează pentru a şti cum să te fereşti de atacurile sale. Ori, Portariuc, a gândit total invers. Să mai adăugăm faptul că de-ar fi candidat, Iliuţă rupea din voturile lui Cătălin Flutur, ceea ce pentru Portariuc ar fi fost un avantaj bine venit.
Viorel Iliuţă nu este profilul de candidat care să-i dea pe spate pe botoşăneni. Este domol, discret şi nu are veleităţi de cocoşel american dispus să lupte până la ultima suflare. Unii îl consideră prea lipsit de vlagă, de fermitate, este prea feminizat în comportament. Un astfel de profil de candidat nu se potriveşte cu preferinţele electoratului botoşănean care apreciază mai mult un candidat luptător, un colţos, chiar dacă suferă la capitolul educaţie.
Desigur, acest mod în care este perceput Iliuţă poate fi şi unul greşit. Să nu uităm că pisica blândă zgârie rău.
Din momentul în care Iliuţă şi-a anunţat intenţia de a candida în 2016, Portariuc trebuia să adopte o tactică menită să-i erodeze acestuia imaginea publică, să-i şubrezească credibilitatea. Şi avea multiple mijloace la dispoziţie. L-a făcut erou pe Iliuţă luându-i atribuţiunile încredinţate. Eu i-aş mai fi dat. I-aş fi dat şi apoi aş fi ieşit public şi l-aş fi compătimit că nu poate face faţă sarcinilor primite, că nu se pricepe, că este comod, că este interesat mai mult de partid decât de trenurile primăriei.
În trei ani câţi mai sunt până la alegeri îi făceam lui Iliuţşă atâtea zile fripte că renunţa el singur la funcţie, nu să-l dau eu afară, transformându-l în victimă a PSD şi generând faţă de el sentimente de compătimire şpi simpatie.
Numai că primarul Ovidiu Portariuc, şi el lipsit de experienţa unei lupte politice, înconjurat de sfătuitori care par să aibă alte interese decât să-l ajute să-şi consolideze poziţia faţă de botoşăneni, a preferat să-l înlăture pe Iliuţă într-o atmosferă de scandal care nu i-a adus decât dezavantaje politice.
Locul lui Iliuţă va fi luat de consiliera liberală Cătălina Lupaşcu, supranumită şi „Gogoşica parfumată”. Aflată în conducerea IŞJ Botoşani, Lupaşcu pare să prefere funcţia de viceprimar.
Am urmărit-o pe Lupaşcu şi cât a fost vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani. Este o luptătoare şi nu renunţă uşor la ce-şi propune a realiza. În numai câţiva ani, dintr-o anonimă directoare de grădiniţă a ajuns în ierarhia politicii botoşănene. Femeia asta are ambiţii politice mari şi ştie cum să-şi atingă scopul, să-şi împlinească dorinţa de mărire.
Intrată viceprimar la Primăria Botoşani, Portariuc poate să nu-i dea nicio atribuţiune. Îşi va lua singură. Lupaşcu nu este Iliuţă să tacă şi să înghită. Lupaşcu se va lupta cu Portariuc de la egal la egal şi nu se va sfii să-l atace public. Pentru primarul Ovidiu Portariuc, Cătălina Lupaşcu îi va fi un fel de piază rea. Aş putea spune că şi-a făcut-o cu propria mânuţă.

written by Ioan Rotundu

Aug 25

Multă vâlvă a fost prin municipiul Botoşani la sfârşitul săptămânii trecute pe seama faptului că primarul de Botoşani, Ovidiu Portariuc, a părăsit emisiunea „Dialog deschis” de joi seară, difuzată în di9rect pe Tele’M.
Ca unul ce am fost prezent în emisiune, îmbrăcat într-o cămaşă albăstruie şi cu o cravată violet, s-a lansat zvonul că primarul s-a ars la „cravata violet” a lui Rotundu.
Cu o zi înainte de emisiunea buclucaşă am filmat reportajele la Lumea lu’ Rotundu şi Dinamica economiei îmbrăcat într-o cămaşă verzuie la care am asortat o cravată de culoare gri cu picăţele. Nu era recomandat ca a doua zi să apar în aceeaşi ţinută şi la emisiunea de dezbatere a Raportului de activitate pe care primarul Portariuc urma să-l prezinte botoşănenilor, aşa că mi-am schimbat ţinta şi doar întâmplarea a făcut că am ales o cravată de culoare violet.
Dar cum mulţi telespectatori au încă vie în memorie „flacăra violet” cu care preşedintele Băsescu l-a ars, la figurat, pe Mircea Geoană în alegerile prezidenţiale din toamna anului 2009, nici cravata mea n-a trecut neobservată.
Problema este că primarul nu de la „cravata violet” a luat foc şi a părăsit emisiunea. Pur şi simplu el s-a prezentat la emisiune cu intenţia de a găsi un motiv cât de firav să plece şi să nu-şi mai prezinte raportul.
Dacă plecarea primarului s-a făcut ca urmare a deciziei sale, proastă decizie a luat. Dacă a plecat în urma SMS-ului primit, prost sfat i-au transmis cei care monitorizau emisiunea.
Se spune că demnitarii PSD, liderii naţionali şi locali, când sunt invitaţi la câte o televiziune pentru dezbaterea unor probleme, ei anunţă acest lucru la Bucureşti, unde există un centru de monitorizare. De la acest centru primesc prin SMS-uri sfaturi despre cum să se comporte în emisiune şi cum să procedeze.
Cred că există o astfel de formă de monitorizare, numai că nu de fiecare dată sfaturile transmise de la acest centru se potrivesc cu realităţile din teren, adică dintru-un studio de televiziune.
În cazul primarului Ovidiu Portariuc, care avea de prezentat un Raport de activitate pentru un an de zile de mandat, emisiunea fiind anunţată cu mult înainte de a avea loc, indiferent de cum ar fi procedat moderatorul, Portariuc nu trebuia să părăsească emisiunea.
Ar fi fost în interesul său să rămână şi să demonstreze moderatorului că realizările sale nu sunt simple poveşti ci fapte concrete de care mulţi dintre botoşăneni beneficiază.
Nu la cravata mea s-a ars primarul Portariuc ci de la propria sa prostie sau, şi mai grav pentru el, a sfătuitorilor din umbră. Oaia care nu-şi poate duce lâna o mănâncă lupul spune o veche zicală românească.
Se pare că primarul Ovidiu Portariuc are probleme cu propria sa lână. Sunt prea mulţi cei care s-au agăţat de ea şi el nu-i poate duce. Bine ar fi să se scuture aşa cum o face câinele după ce iese din apă, îndepărtând căpuşele, şi să încerce să-şi croiască propriul drum. Când greşelile îţi aparţin, încerci să lupţi ca să le îndrepţi. Când îţi sunt induse de cei de pe margine, eşti un om terminat.

written by Ioan Rotundu

Feb 04

Joi, săptămâna trecută, am văzut la Ştirile Tele’M un sondaj de opinie despre impozitarea averilor celor bogaţi. Printre cei chestionaţi, cu toţii de acord cu această impozitare, unii vizibil bucuroşi, am reţinut două personaje feminine care au ieşit din peisajul comun.
O doamnă îmbrăcată într-o superbă blană naturală, cu ochii şi buzele vopsite strident şi aflată la o vârstă când se munceşte cu spor, a spus cu o răutate ieşită din comun că averile celor bogaţi ar trebui confiscate şi nu impozitate. Doamna era pensionară dar dacă ar fi fost întrebată de ce nu munceşte, cu siguranţă că ar fi adoptat o mimă de femeie neajutorată şi ar fi spus că este grav bolnavă.
O altă femeie, modest îmbrăcată, vizibil obosită de muncă, cu aceeaşi răutate a spus că patronii s-au îmbogăţit de pe urma muncii angajaţilor aşa că să le fie impozitate averile.
Ambele femei, deşi cu provenienţă din clase sociale diferite, mânate de o răutate diferită ca motive, doresc impozitarea sau chiar confiscarea averii celor bogaţi. Până la o anumită limită, impozitarea s-ar justifica. Din moment ce printr-o cercetare legală se constată că averea a fost dobândită pe căi ilegale, este corectă confiscarea ei. Dar să confişti averea dobândită prin muncă ar fi o nedreptate, chiar dacă dă bine electoral.
Dar despre alt aspect vreau să comentez. Sunt peste tot şi la toate nivelurile personaje publice care s-au îmbogăţit pe căi necinstite, nu numai patroni. Interesant este că răutatea şi invidia celor săraci asupra celor avuţi se exprimă diferenţiat şi de cele mai multe ori în contradicţie cu opinia exprimată.
Să luăm exemple de îmbogăţiţi botoşăneni dovediţi sau în curs de a fi dovediţi că averile lor au fost acumulate prin infracţiuni. Verginel Gireadă, cât a fost primarul comunei Mihai Eminescu, a adunat o avere frumuşică. Nu din leafa de primar, ci din afacerile făcute cu eludarea legii. A fost prins, judecat şi condamnat. Ce-au făcut cei care au un dinte împotriva bogaţilor? I.-au votat nevasta primar în locul său iar pe Verginel l-au votat masiv ca deputat.
Viorel Grigoraş, patron al unei societăţi de transport persoane, este cercetat penal pentru că a decontat la stat cupoanele de transport gratuit ale pensionarilor fără a ca ceştia să efectueze călătoria. Pur şi simplu a înşelat statul şi s-a înfruptat din banii publici. Ca recompensă, botoşănenii l-au votat masiv să ajungă senator.
Şerban Mihăilescu, poreclit Miki Şpagă, a furat la greu statul cât a fost secretarul general al Guvernului Năstase. Şi mită a primit la greu. Are o avere de invidiat şi pe care n-avea cum să o realizeze din leafa de bugetar. Botoşănenii s-au înghesuit la vot şi la-u făcut senator.
Să urcăm mai sus. Despre Dan Voiculescu se spune că ar fi pus mâna pe banii lui Ceauşescu. Nu l-a dovedit nimeni dar nici nu l-a întrebat  nimeni de unde are adunată o avere colosală. A devalizat Institutul de Cercetări Alimentare şi a păgubit statul cu peste 60 milioane euro. Fuge de Justiţie ca dracul de tămâie. Pentru a treia oară bucureştenii l-au votat senator. Îl vor vota şi a patra oară!
La ţară, cei care nu-şi mai lucrează de mulţi ani pământul, stau vara pe sub pereţii barurilor şi aşteaptă ziua când vor putea pune mâna pe averea arendaşului care le lucrează pământul. Dar când sunt chemaţi la urna de vot, tot cu chiaburii satului votează.
Aparent, nimic n-are logică. Aparent, pentru că dacă facem o introspecţie în modul nostru de a gândi, o să descoperim că zecile de ani de propagandă comunistă s-au aciuat în mintea noastră. De aici  ne vin răbufnirile de răutate şi invidie faţă de cei bogaţi. Şi tot de aici se descătuşează energiile negative care ne orbesc raţiunea şi votăm anapoda.
Puţini dintre noi ne dăm seama că anii de îndoctrinare comunistă nu s-au sfârşit în decembrie 1989 şi că îndoctrinarea a continuat şi după. E drept, cu alte mijloace, sub alte forme dar în acelaşi scop de a fi dominaţi şi manipulaţi în interesul unor escroci cu gulere albe, îmbrăcaţi eleganţi, amabili şi binevoitori, care ştiu când să ne arunce o fărâmă din ce-au adunat, pentru a ne câştiga de partea lor.
Iar noi, stăpâniţi de răutate şi invidie, în loc să ne ferim de a le fi unealtă, ne gudurăm şi le facem voia, după care ne lăsăm din nou dominaţi de răutate şi invidie. Când vom fi în stare să diferenţiem escrocii de cei capabili să devină bogaţi pe căi cinstite, respectându-ne munca, atunci vom deveni proprii noştri stăpâni. Până atunci însă, îi vom urî pe avuţi, de-a valma escroci şi cinstiţi, devenind preş în faţa lor atunci când ne-o cer.

written by Ioan Rotundu

Jan 22

Luni dimineaţă, în timp ce veneam la redacţie, prin dreptul barului lui Huşoschi de lângă clădirea Bancpost-ului, am fost oprit de o doamnă elegant îmbrăcată şi cu mult aur pe ea.
- Ştii, mi-au luat locuinţa. Ai lătrat la televizor până m-au evacuat.
Derutat, am întrebat-o cine este ea şi despre ce locuinţă vorbeşte. Aşa am aflat că aveam în faţă pe ţiganca Cociova, cea despre care în vara anului trecut am realizat un reportaj intitulat „Mişmaşuri ţigăneşti” şi din care rezulta că în Centrul istoric al Botoşanilor sunt ţigani care deţin două şi chiar trei locuinţe de la stat.
Cu Cociova am mai avut o întâlnire în stradă, anul trecut. Era îmbrăcată tot elegant, cu haină de piele şi tot cu mult asr pe ea. Şi atunci mi-ţa făcut scandal din cauza reportajului.
Ţuganca era foarte supărată şi acum pe cei de la Locativa i-au luat locuinţa, mai ales că are un copil cu handicap.. I-am spus că mai deţine o locuinţă pe strada Elena Rareş, din spatele Hotelului Rareş, aşa că n-are de ce să se plângă.
Desigur, locuinţa era închiriată de ţigancă la români pe o chirie de 300 lei lunar, bani care-i intrau în buzunar. Apoi, din cauză că ţiganca nu plătise utilităţile, locuinţa nu mai avea apă curentă şi alimentare cu energie electrică. Datoriile pentru utilităţi erau vara anului trecut pe la  suma de 10.000 de lei, bani pe care-i va plăti Primăria Botoşani din buzunarul nostru, aşa cum plăteşte şi pentru locuinţele părăsite de la ANL-uri.
M-a ameninţat ţiganca că va aduce la Botoşani reporterii ei de la Antena 3 şi am să dau socoteală. I-am spus că eu sunt rezervist de grăniceri şi n-am fost subalternul lui Voiculescu la Securitate, aşa că n-am a da socoteală celor de la Antena 3.
Pentru că nu m-am speriat de ameninţările sale, a schimbat tactica. Mi-a spus că dacă ar vorbi ea de afacerile celor din Primărie şi Locativa, ar fi vai şi amar de ei. M-am arătat dispus s-o filmez, dacă depune aceste mărturii. N-a acceptat dar s-a enervat din nou că am lătrat la televizor până am lăsat-o fără casă.
Am lăsat-o vociferând pe trotuar şi am plecat la redacţie. Am sunat la Locativa, pentru a mă convinge dacă ţiganca a fost evacuată cu adevărat. Inginerul Gornea mi-a confirmat faptul dar a ţinut să precizeze că locuinţa era pe numele mamei ţigăncii, Agapia Turcu, iar evacuarea s-a făcut din cauza datoriilor. Ţiganca nu m-a minţit dar nici n-a spus întreg adevărul.
Faptul că am lătrat le televizor cu folos, adică cei de la Locativa au acţionat pentru respectarea legii şi de către ţigani, mă bucură.
Înseamnă că totuşi reportajele realizate în cadrul emisiunii Lumea lu’ Rotundu au şi un ecou pozitiv. Va trebui însă ca de la lătrat să trec şi la muşcături. Adică să devin mai insistent cu cei care ar trebui să respecte şi să aplice legea în folosul cetăţenilor, stopându-le din abuzuri, Că de stârpit, aceste abuzuri ale funcţionarilor statului nu vor fi stârpite niciodată.

written by Ioan Rotundu

Dec 30

Nu am mai scris pe blog în aceste zile de sărbători pentru simplul fapt că, respectând tradiţia anilor anteriori, Naşterea Domnului trebuie să ne facă mai buni şi mai veseli. Ori, comentariile mele din acest an şi din anii anteriori n-au fost de a elogia ci de a-i critica pe cei aleşi sau desemnaţi să ne conducă.
Aşa cum botoşănenii mă cunosc de ani şi ani de zile, nu am făcut rabat de la aflarea adevărului, chiar dacă din punct de vedere financiar am avut de suferit pentru că publicitatea s-a dus spre cei care s-au prostituat profesional numai să le intre bani în cont sau buzunar.
Repet ce-am mai afirmat, nu sunt dispus la compromisuri faţă de adevăr, chiar dacă unii îmi plâng de milă că am duşmani puternici şi periculoşi. Ei sunt puternici prin minciună, fraudă intelectual, furt material, ceea ce face cu puterea lor să fie trecătoare, efemeră şi cu poarta istoriei trântită în nas într-un mod umilitor pentru viitorul lor.
Şi la anul voi continua să critic virulent greşelile politice şi de administraţie publică, iar cei criticaţi să nu-mi dea borş când voi ajunge la poarta lor cu mâna întinsă. Sunt prin presa locală suficiente cozi de topor care să le ridice false piedestale. Rămân pe drumul ales, acela al discernerii adevăratelor valori umane de cele ale impostorilor.
Este posibil să operez o modificare în apariţia publicaţiei Jurnalul, astfel ca nivelul cheltuielilor să se reducă dar să crească cel al calităţii informaţiei la nivel de atitudine politică şi socială, de comentariu şi de mediatizare a stării economice pe care o vom parcurge.
Şi emisiunile de pe Tele’M vor continua. Lumea lu’ Rotundu şi Dinamica economiei vor apărea în ritm săptămânal în zilele şi orele cuprinse în program.
În anul ce tocmai îl părăsim nu am avut piedici sau restricţii din partea conducerii Tele’M în abordarea temelor şi am promisiunea că şi în noul an mă voi bucura de aceeaşi libertate de expresie.
Începând cu 7 ianuarie 2013 voi reveni în activitate cu aceeaşi vivacitate cunoscută deja de cititorii Jurnalului şi telespectatorii postului Tv Tele’M Botoşani.
În mod special voi fi cu ochii pe activitatea politicienilor, mai ales că avem un grup de 12 parlamentari care însumează caractere umane de la infractori, imorali la persoane demne de respect.  Pentru anul 2013 voi avea ca deviză de lucru sloganul „Jos impostorii!”  La mulţi ani!

written by Ioan Rotundu

Nov 28

La întâlnirea de duminică, de la Darabani, din delegaţia venită de la Cernăuţi au făcut parte, pe lângă primari de comune, şi oameni de cultură precum profesori, artişti, jurnalişti. Simpozionul intitulat „Basarabia – 200 de ani de lacrimi şi durere”, aşa cum am mai scris, a adunat la Darabani românii din Ucraina şi Republica Moldova.
După ce partea oficială a fost epuizată, toţi invitaţii au luat loc la masă, la un pahar de vorbă şi o gustare. În astfel de împrejurări limbile se dezleagă şi se povestesc multe lucruri care, în alte împrejurări, ar fi fost trecute sub tăcere.
Printre cei cu care am stat de vorbă s-a aflat şi profesorul Onofriciuc, acum pensionar. Potrivit spuselor sale, a fost profesor de istorie, de cânt şi de educaţie fizică la Cernăuţi, inspector şcolar şi a îndeplinit mai multe responsabilităţi la cabinetele raionale de istorie.
În tinereţe a fost halterofil de performanţă, aşa că la cei 72 de ani ai săi, Onofriciuc arată destul de bine şi de vioi.
Pentru că nu s-a ferit de autorităţile ucrainene să-şi manifeste limba şi portul de român, simpatiile faţă de România şi ideile unioniste, pentru că a susţinut cu ardoare predarea limbii române în şcolile frecventare de copii români, pentru că preda copiilor Istoria reală a României şi nu cea editată de ministerul ucrainean al Învăţământului, a avut multe necazuri din partea autorităţilor.
După ce Ucraina şi-a declarat independenţa faţă de Moscova iar Uniunea Sovietică s-a destrămat, Onofriciuc avea să afle din documentele desecretizate că figura pe primul loc pe o listă a românilor ce trebuiau împuşcaţi pentru că promovează românismul în regiunea Cernăuţi.
Legat de acest subiect, Onofriciuc mi-a povestit cum s-au comportat românii funii faţă de alţii, după ce ruşii au ocupat din nou Bucovina şi au afiliat-o Ucrainei.
Primarii români întocmeau liste cu românii care urmau a fi deportaţi în Orientul Extrem, fie pentru că erau bogaţi şi deci duşmanii comunismului de tip bolşevic, fie că se încăpăţânau să vorbească şi să se comporte româneşte. Numai că românii bogaţi îşi cumpărau libertatea cu bani, în locul lor fiind deportate familii de români săraci.
Apoi, mai erau românii care au acceptat să devină „cozile de topor” ale autorităţilor ucrainene şi ruseşti, adică deveniseră informatori ai KGB. Aceştia acuzau pe oricare alt român pe care aveai ceva pică, cum că ar fi duşman al Uniunii Sovietice. Cel turnat la KGB era imediat ridicat de autorităţi şi deportat, iar turnătorul devenea stăpân peste averea lui.
Onogriciuc mi-a relatat două cazuri pe care le-a considerat cele mai dramatice. O femeie cu doi copii, unul mut şi celălalt handicapat fizic, a fost pârâtă ca duşman al poporului şi deportată în Kazahstan, în plină iarnă. Într-o dimineaţă a fost găsită îngheţată în cort, împreună cu cei doi copii pe care-i strângea la piept.
O altă familie de români, cu şase copii, a fost şi ea declarată duşman al poporului şi deportată în Kazahstan. Au murit acolo de foame. Averea lor a trecut în proprietatea turnătorului. Cu multă ură în glas şi durere în suflet, Onofriciuc mi-a relatat cum în perioada instalării bolşevismului, românii s-au comportat între ei cu mai mare cruzime decât activiştii bolşevici trimişi de Moscova să-i rusifice pe românii din regiunea Cernăuţi.
Ni mi-a venit să cred ce mi-a relatat Onofriciuc. Cu atât mai mult, cu cât eu am despre Bucovina o altă percepţie. Fiind provincie aflată sub stăpânirea Imperiului Austro-Ungar mai bine de o sută de ani, întotdeauna am considerat că românii din Bucovina aparţin civilizaţiei occidentale, că din educaţia lor a fost eradicată pentru totdeauna mentalitatea balcanică. Se pare că balcanismul ce a pătruns în noi vreme de peste 2.000 de ani nu mai poate fi eliminat, el constituind partea fatalistă a vieţii noastre ca popor.
Principiul nostru de convieţuire este „să moară capra vecinului”. Din acest principiu de viaţă s-au năsut atâtea drame umane între românii din ţară, din provinciile istorice aflate vremelnic sub o altă autoritate statală, din diaspora. Ne manifestăm într-un mod dezbinat, oricât de departe am fi de ţară. Străinii au observat acest lucru şi-l folosesc spre avantajul lor, umilindu-ne.
Am încercat să-i explic profesorului Onofriciuc că şi între românii din ţară au existat astfel de „cozi de topor”, care au slujit cu credinţă regimul comunist, călcând peste cadavre. Ce altceva puteam să-i spun, ca mod de consolare?

written by Ioan Rotundu

Nov 08

Azi, la ora 12.00, un grup de politicieni şi candidaţi ai ARD – Filiala Botoşani, s-au prezentat la Prefectura Botoşani pentru a depune un Memoriu la adresa Guvernului Ponta. Memoriul depus se vrea a fi un fel de Carte neagră a guvernării USL, Guvernul Ponta fiind chemat să ia măsurile cuvenite pentru a repara ce-a stricat.
Acţiunea celor de la ARD s-a consumat la o zi de la apariţia editorialului meu intitulat „Cam molâi!” şi prin care criticam lipsa de reacţie a liderilor ARD faţă de represiunea practicată de Inspectoratul Şcolar Judeţean Botoşani asupra directorilor de şcoli, buni profesionişti fiind schimbaţi cu nişte cadre didactice total nepricepute în a conduce o şcoală, dar loiale USL.
Am mai criticat liderii ARD şi pentru lipsa lor de reacţie în a susţine valul de proteste din şcoli, cadrele didactice revoltându-se pe măsurile IŞJ de a schimba directorii competenţi cu nişte nulităţi profesionale, în majoritate profesori de sport.
Cineva îmi spunea că acţiunea de azi a ARD ar fi ecoul criticilor mele. Nu este aşa. E doar o coincidenţă. Memoriul depus de liderii ARD la Prefectura Botoşani a fost pregătit de mai mult timp, numai că momentul ales depunerii lui a fost cât se poate de prost.
Prefectul demis, Adrian Constantinescu, aflat încă în aşteptarea ordinului de numire pentru prefectul Costică Macaleţi, a primit Memoriul dar le-a spus celor de la ARD că el nu mai are nicio putere, fiind demis. Probabil că Adrian Constantinescu va preda Memoriul lui Macaleţi, iar acesta îl va aşeza la dospit pe un raft dosnic, dacă nu cumva îl va arunca direct la coşul de gunoi.
Ştiind că actual prefect a fost demis iar noul prefect Macaleţi nu şi-a preluat funcţia, liderii ARD ar fi trebuit să aştepte instalarea oficială a noului prefect şi apoi să-i înmâneze Memoriul, o astfel de acţiune având, cu certitudine, mai mult impact public.
Lipsiţi de inspiraţie politică, liderii ARD au transformat o acţiune de imagine electorală într-un gest politic lipsit de conţinut. Au nimerit şi ei la Prefectura Botoşani, precum şi celebrul Irimia, cu oiştea-n gard. Dacă tot aşa vor acţiona şi pe parcursul campaniei electorale, să nu se mire că după centralizarea voturilor din 9 decembrie zestrea lor electorală va consta în mandate de parlamentar cu numărare la singular.

written by Ioan Rotundu

Oct 28

Peltica noastră, Liliana Mincă, insistă cu candidatura sa în Colegiul Săveni din partea PPDD. După ce joi, săptămâna trecută, ne-a fericit vreo patru ore pe OTV, lăudându-se cât de peltică politiciană este ea şi ce isprăvi va face ca viitor deputat de Botoşani, sâmbătă după-amiază a stat proţăpită pe postul Tv B1. Din nou ne-a fericit cu un val de promisiuni şi dacă are fi să-i dăm crezare, judeţul Botoşani nu numai că va depăşit Europa în civilizaţie şi prosperitate, dar riscă să nu se mai poată opri din avântul dezvoltării şi să se înece în Oceanul Atlantic în gloriosul său drum spre a bate superindustrializarea americană.
Peltica n-a aflată însă lucruri simple. Aşa cum am mai consemnat şi în comentariul de sfârşit de săptămână, peltica se luptă să obţină mandatul de deputat în Colegiul Săveni, nu dialogând cu alegătorii ci trimiţându-le bezele de pe ecranul televizoarelor. Numai că prin Colegiul Săveni ţăranii nu se mai uită pe la OTRV, de vreme ce au fost traşi pe sfoară de Dan Diaconescu la alegerile locale nedându-le promisa sumă de 20 de mii de euro. Şi acum mai sunt botoşăneni care-l înjură cu sârg pe Dan, pentru că s-au împrumutat în contul sumei promise şi după alegerile locale au rămas doar cu datoria pe care acuma trebuie s-o achite şi nu prea au de unde.
Nici pe la Tv B1 nu se uită ţăranii. Fiind un post pro Băsescu şi PDL, operatorii de cablu ori nu l-au introdus în grila de programe., ori l-au băgat la capăt de bandă şi nu se vede decât pureci. Operatorii de cablu ştiu că vântul bate în pupa USL şi n-au niciun interes să intre în conflict cu liderii acestui partid, aşa că la loc de cinste stau Antenele lui Voiculescu, Antena 3 fiind postul preferat de ţărani şi numai pentru puţin timp la ceas de seară, că ei se culcă devreme.
Primarii din Colegiul Săveni nici nu vor să audă de candidatura Lilienei. Ei au a susţine candidatura Roxanei, cea aducătoare de bani de la Consiliul Judeţean Botoşani.
De exemplu, vineri, în comunele Avrămeni şi Vorniceni au fost sărbătorite zilele comunei. Pentru că la evenimente a participat şi sponsorizat cu bani Stelică Strugaru, candidatul PDL, primarii celor două comune s-au evaporat. N-au vrut să fie văzuţi în compania lui Strugaru pentru a nu avea probleme cu Florin Ţurcanu, deşi ambii primari sunt ai PDL.
Şi vrea, atunci, Liliana, să fie sprijinită de primarii din Colegiul Săveni, în majoritatea lor primari USL şi opt primari PDL? Să-şi mai pună pofta-n cui!
Oricât ar lăuda ea pe la televiziunile din Bucureşti ospitalitatea de la Tex Club Botoşani, nude se cazează, oricât l-ar huli ea pe Ţurcanu că trăieşte în concubinaj cu fina, pe la botoşăneni nu ţin astfel de vorbe grele. Botoşănenii sunt mândri când Ţurcanu coboară din maşina judeţului şi dă mâna cu ei, vorbeşte ca ei, înjură ca ei, şi le promite lucruri în care ţăranii chiar cred că se vor împlini.
Premierul Ponta i-a dat lui Ţurcanu, la recenta rectificate de buget, un purcoi de bani. Aceşti bani se vor duce spre primarii care vor percuta cum le cântă el şi nu cum le ciripeşte peltica de la Bucureşti. Are regretatul nostru botoşănean cântăreţ de muzică populară George Hazgan melodia n”Inga măi, fudula măi!”
Liliana Mincă ar trebui să asculte această melodie şi să-şi vadă de mişmaşurile sale de prin Bucureşti că de la Botoşani nu va mulge nici un dram de lapte. Colegiul Săveni este o vacă stearpă pentru ea!

written by Ioan Rotundu

Oct 22

După îndelungi căutări ratate de recrutare a unor candidaţi la parlamentare, iată că PPDD-iştii botoşăneni au reuşit să încropească o listă. Din ea nu lipsesc rataţii politici şi anonimii.
Chiar mă întrebam la alegerile locale din iunie pe unde-o fi Corneliu Popescu, suliţanul liberal care din 1996 încoace n-a lipsit de la nicio rundă de alegeri rânduite de Dumnezeu politicienilor români.
Ultima dată Popescu a candidat ăn iunie 2008, când a sperat să fie ales de botoşăneni preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani. N-a adunat voturi nici măcar să iasă consilier judeţean.  Iată că de această dată s-a oploşit la PPDD şi vrea să fie senator. Va candida în Colegiul Darabani – Săveni, adică împotriva lui Miky Şpagă, candidatul USL din partea UNPR. Candidatura sa este una de decor, pentru că nu va aduna voturi nici cât să iasă un consilier local ce s-a încumetrit cu jumătate de sat, dar pe care neamurile nu l-au votat ca nu cumva capra sa să trăiască mai bine decât a lor.
Din peisajul porumbac al PPDD nu lipseşte nici Dumitru Codreanu, această pacoste pe capul botoşănenilor de care judeţul n-a mai scăpat din 2000 încoace. Omul este un oportunist de conjunctură, zgârcit fără pereche pe meleagurile noastre, care speră să-i mai prostească odată pe botoşăneni pentru a le mai fi senator cum le-a fost în mandatul 2000 – 2004. La cât rău a făcut culturii botoşănene în calitatea sa de consilier judeţean în mandatul 2008 – 2012, nu merită nici să fie luat de cânii comunitari drept copac.
La alegerile locale ne-a ferit Dumnezeu să fie ales în vreo funcţie de consilier. Sper ca Dumnezeu să ţină cu noi şi să-l trimită în Bucecea lui pentru totdeauna, să scuipe bucecenii în urma sa ca semn de preţuire ce-i poartă. N-am susţinut candidatura Doinei Federovici, dar acum că-l are contracandidat pe Dumitru Codreanu, chiar îi urez din toată inima succes. Între o lichea ca Dumitru Codreanu şi modestia Doinei Federovici sper ca botoşănenii din Colegiul Flămânzi – Dorohoi să voteze cu aceasta din urmă.
Ilustrul necunoscut Verginel Vacariu va candida la Senat pe Colegiul Botoşani, adică se va lupta cu liberalul Viorel Grigoraş. La cât de iute este din fire şi din fizic Grigoraş, îl va păpa pe Verginel cu tot cu bulendrele în care umblă ambalat în credinţa că aşa trebuie să arate un viitor senator.
Restul candidaţilor PPDD sunt iluştri anonimi pentru localitatea lor de baştină darămite pentru un întreg colegiu care ar trebui să-i voteze.
Problema este însă alta. Având candidaţi în formaţie completă, adică şase deputaţi şi trei senatori, PPDD va aduna pe total judeţ ceva voturi. Dacă voturile lor, la etapa a treia de repartizare a mandatelor, vor fi reprezentative pe ţară ca număr, s-ar putea să li se cuvină un mandat de parlamentar şi la Botoşani.
Problema este atunci câne va prinde lozul cel mare? În alegerile parlamentare din 2008 lozul cel mare l-a tras liberalul Neculai Rebenciuc. Nu este exclus ca situaţia să se repete şi de această dată.

written by Ioan Rotundu