Sep 14

Ziarul Evenimentul Zilei a publicat lista cu masonii care îndeplinesc demnităţi în cadrul Supremului Consiliu de Grad 33 şi Ultim din cadrul Ritului Scoţian Antic şi Acceptat cu intenţia declarată de a provoca un scandal în interiorul Masoneriei. Când am luat act de existenţa acestui articol am râs de naivitatea celor de la Evenimentul Zilei, în mod special de convingerea lor că au pus mâna pe un mare secret.
Respectiva listă nu este nicidecum „un mare secret” al Masoneriei Române pentru simplul fapt că ea a fost trimisă în format imprimat şi online la toate lojile masonice din ţară a căror număr depăşeşte 400. Iar la aceste liste ajunse în loji au avut acces orice mason curios din numărul total de peste 7 mii. Unde o fi secretul pe care l-au devoalat cei de la Evenimentul Zilei? Doar în mintea lor de manipulatori ai informaţiei în scop de a crea senzaţie.
Am preluat de pe Facebook articolul care circula sub egida „senzaţionalului” şi l-am publicat ieri pe site-ul Jurnalului tocmai pentru a-mi da seama cât de interesant este el pentru oamenii de rând. Am mai explicat şi cu alte ocazii, Jurnalul are un program special care-mi oferă date statistice despre cititori, date care nu sunt destinate publicităţii dar care mă ajută să înţeleg ce segment de cititori avem, nivelul lor de cultură şi înţelegere, localizarea geografică şi informaţii de ordin sociologic.
Ei bine, articolul despre Masonerie n-a stârnit nicidecum senzaţie şi nici n-au fost postate comentarii defavorabile la adresa Masoneriei, dovadă că maturitatea educaţională a cititorilor Jurnalului este una de grad superior. Doar un comentariu era postat la ora când scriem acest text, semnat Aristotel,  formulat astfel: „Nu prea am auzit de ei să aibă funcţii publice…. Doar dacă sunt tot la secret! Să fie sănătoşi! Cine are ceva cu ei? Poate confraţii din alte balcoane si loje!!!!!!!! E o hăcuială între trupe de mercenari!”
Comentariul cuprinde o doză mare de adevăr. Demnitarii care au fost aleşi de curând în fruntea Supremului Consiliu de Grad 33 şi Ultim sunt nişte tehnicieni în aplicarea ritualurilor pentru cele 33 de grade ale Ritului Scoţian Antic şi Acceptat. Nu sunt persoane publice, nu deţin funcţii importante în instituţiile statului, sunt doar nişte angajaţi în diferite locuri de muncă la stat sau în sistem privat care ştiu să rămână discreţii şi să nu iasă ca păduchele în frunte.
Tot aceşti demnitari se ocupă şi de lojile de perfecţie, ateliere unde activităţile desfăşurate sunt total diferite decât în lojile regulare ale Masoneriei albastre sau simbolice cum mai este denumită. Dacă în lojile albastre discuţiile politice sunt interzise cu desăvârşire, în lojile de perfecţie se iau anumite decizii care pot avea implicaţii în actul de administraţie publică sau în politică.
Masoneria albastră este consemnată de jurnaliştii de specialitate, de cei specializaţi în a studia fenomenul Masoneriei, drept Masoneria de nivel I. Lojile de perfecţie sunt de nivel II iar deasupra acestui nivel mai sunt două. Masonii ce aparţin nivelului inferior nu cunosc activitatea fraţilor din nivelurile superioare.
Din păcate, î n ultima perioadă în Masoneria Română au pătruns profani care au crezut că Masoneria le oferă funcţii în instituţiile publice, în partid.
Aceştia n-au nici un respect pentru valorile morale ale Francmasoneriei, nici nu le cunosc, ei fiind doar nişte oportunişti de conjunctură care după ce îşi dau seama cu ce se ocupă Masoneria îşi fac  bagajul şi pleacă. Probabil un astfel de impostor a pus la dispoziţia celor de la Evenimentul Zilei şi lista în cauză, crezând în mintea lui de ignorant că face o mare dezvăluire despre secretele Masoneriei, secrete care nu sunt dezvăluit celor din nivelul I şi II.. .
Despre un astfel de impostor pătruns în Masoneria botoşăneană am să vă ofer detalii într-un articol viitor, acest impostor cu educaţie la limita de jos a omului de rând, fiind şi un activ personaj politic care s-a strecurat în funcţii publice pe uşa din dos, aşa cum a devenit şi mason.
Sunt scriitor de carte şi reportaje masonice şi cunosc bine fenomenul masonic atât la nivel de Botoşani cât şi în plan naţional. Nu pot sta pasiv când constat că nişte impostori semianalfabeţi vor să calce pe urmele marilor masoni botoşăneni care au înfăptuit Unirea Principatelor şi au participat din plin la ridicarea prestigiului cultural şi ştiinţific al judeţului nostru. Am zis ca să priceapă cei care au demnitatea responsabilităţii umane!

Foto: Cornelia şi Ioan Rotundu la lansarea volumului “Masoneria botoşăneană”

written by Ioan Rotundu

Sep 12

Ziua de ieri a fost una plină de evenimente pentru politicienii botoşăneni care s-au dovedit prin limbajul folosit că sunt mai mult politruci bolşevici decât socialişti urmaşi ai lui Charles Fourier.
Să facem o revistă a zilei începând cu „generala” învăţământului botoşănean, Mihaela Huncă. Ea a emis un comunicat conceput într-un limbaj lipsit de consistenţă ideatică. Dacă ar fi trăit şi l-ar fi citit „marele pedagog” sovietic Makarenko,  bietul ar fi făcut infarct de invidie că o româncă a putut folosi limbajul de lemn inventat de bolşevici mai abil decât inventatorii lui.
După un lung şir de vorbe goale lipsite de prezenţa verbelor care să  dea vivacitate textului şi să-l facă atractiv pentru citit, „generala” şi-a încheiat monologul fără a sufla vreo vorbă despre şcolile care stau nefinalizate de peste 8 ani de zile cum este cea de la Sapoveni – Ungureni, despre campusurile şcolare la nivel de temelie din Săveni şi Suliţa, despre lipsa de căldură în sălile de clasă la vreme de iarnă şi despre WC-urile din fundul curţii şcolilor fără uşi şi geamuri etc.
În schimb, am remarcat şi-i mulţumesc, a citit articolul din ediţia de ieri a Jurnalului cum că nu este apă prin şcoli din cauza secetei şi s-a dus la Prefectură să ceară achiziţionarea de distribuitoare de apă în şcoli. Prefectul a lămurit-o pe loc amintindu-i că şcolile au gestiune financiară autonomă şi-şi pot procura aşa ceva fără a fi nevoie să fie implicată Prefectura. Şmecher prefectul, a bătut şaua să priceapă iapa, dacă o fi priceput!
Preşedintele Consiliului Judeţean Costică Macaleţi a preferat să fie prezent la deschiderea anului şcolar de la Şcoala nr. 11 Botoşani, unitate şcoală situată nu departe de locuinţa sa. A fost însoţit de un inspector şcolar şi un comisar şef de poliţie precum pe vremea lui Ceauşescu primii secretari de judeţe. A vorbit scurt, că-i scump la vorbă, folosind acelaşi limbaj de lemn, adică n-a spus nimic. A privit oarecum plictisit la teatrul ieftin oferit de preoţii cu cădelniţă, după care s-a dus de unde a venit.
Senatorul nevastă de şofer Doina Federovici a preferat tot comunicarea pe calea presei. A emis un comunicat formulat în acelaşi limbaj makarenkian dar de pe poziţia lupului moralist. Dacă s-ar fi uitat mai întâi pe notele sale din şcoala primară şi generală cred că ar fi renunţat la a mai dăscăli elevii care deja ştiu să folosească Internetul mult mai bine decât funcţionarii bugetari mucegăiţi prin birouri care ţin pe masă un calculator pe post de decor.
Păcat că nu i-a ţinut isonul cu un comunicat şi liberalul deputat Verginel Gireadă, că şi el ar fi avut de transmis nişte învăţături din experienţa sa de viaţă tinerelor generaţii. De exemplu le-ar fi putut vorbi despre romanul Luceafărul scris de Eminescu care i-a căzut lui la Bac. Le-ar fi putut ţine şi o lecţie de economie capitalistă cu tema „Cum să te îmbogăţeşti gestionând banii publici”.
Odată cu deschiderea anului şcolar s-a deschis şi lista cu viitorii directori de şcoli care vor fi desemnaţi în urma unui concurs. În luna octombrie şi noiembrie se vor susţine examenele de către cei care vor să devină director de şcoală. Pentru siguranţa reuşitei le recomand ca înainte de examen să treacă mai întâi pe la sediul PSD din Botoşani, pe la tovarăşul Gheorghe Vâzdoagă, pentru a li se elibera un carnet de membru PSD, dacă nu-l au. Cu carnetul în mână să treacă apoi prin biroul „generalei” ca să i-l arate, după care se poate prezenta la concurs, având grijă ca nu cumva să calce strâmb şi să nu poată fi prezent sau, ferească Dumnezeu, să dea peste vreo maşină şi ajungă în reparaţii medicale. De restul are grijă „generala”!

written by Ioan Rotundu

Sep 11

Am văzut-o săptămâna trecute, invitată la Tele’M Botoşani, pe social-democrata Doina Federovici, nevastă şofer ajunsă senator. Întrebată cu ce merite se împopoţonează în acest mandat care se apropie de sfârşit, nevasta şoferului a spus mândră că a fost declarată „politicianul anului”, titlu ce i-a fost înmânat chiar de „zâna”, ajunsă cam bătrâioară, Andreea Marin, trecută şi asta prin patul mai multor bărbaţi, acumulând o experienţă sexuală de invidiat.
Cică a primit acest titlu pentru că a iniţiat o legea prin care s-au majorat cu 25% salariile persoanelor din instituţiile sociale precum cele de la Protecţia Copilului. Apoi, ar fi iniţiat legea prin care recent s-au anulat impozitul şi taxa pentru sănătate care se aplicate la pensiile de peste 1050 lei lunar.
Să le luăm pe rând. Deşi pretinde a ar fi juristă cu patalama, nevasta şoferului s-a lăudat public că majorarea de salarii a obţinut-o intervenind la Ministerul Finanţelor. Adică a făcut trafic de influenţă., recunoscând public infracţiunea comisă care în mod sigur va rămâne nepedepsită.
Mai este de amintit acestei neveste de şofer că pentru respectiva iniţiativă legislativă nu i se cuvenea nicio recompensă. Pentru asta a fost votată în Senat: să aibă iniţiative legislative. Iar banii pentru  majorările de salariu nu i-a adus de acasă, de la părinţii din Coşula. Banii alocaţi majorării au fost luaţi de la cei care mai au curajul muncii în România. Măcar din respect pentru cei care muncesc şi aduc venituri la bugetul de stat ar fi trebuit să fi tăcut din gură şi să nu se laude cu munca altora.
Dar cum bunul simţ şi respect pentru cei care muncesc nu se regăseşte la politicienii PSD-ului, gestul nevestei de şofer apare firesc.
Cealaltă iniţiativă legislativă, cu pensiile, dacă tăcea filozoafă rămânea. Dar cum filozofia este o ştiinţă pretenţioasă şi care solicită multă inteligenţă şi capacitate de sinteză, nu-şi poate găsi găzduire la cei guralivi şi cu manifestări ipocrite şi de impostor.
Legea cu pensiile a iniţiat-o impostoarea Cristiana Anghel, cea care a strigat în Parlament că ea merită pensie specială de parlamentar pentru că munceşte pentru popor. Impostoarea asta care a făcut greva foamei de a ajuns singura femeie din lume care s-a îngrăşat din aşa ceva, se crede un geniu al poporului român iar poporul îi este dator s-o copleşească cu suveniruri precum pensie specială şi alte venituri financiare. Anghel este o pacoste pe capul nostru ca mulţi alţi politicieni ajunşi în parlament prin fraudă morală.
Doina Federovici a aflat de iniţiativa impostoarei şi si-a adăugat numele în coada listei cu iniţiatori. Acum se laudă că ea a fost autorul legii, Dacă o zăpseşte impostoarea că i-a confiscat nerozia cu legea, o va scărmăna cum n-a scărmănat-o nici maică-sa pe când era fetişcană şi simţea miros de băieţi prin preajmă.
Dar dacă tot s-a lăudat că este părtaşă la această mare nedreptate care s-a făcut pensionarilor, să-i dăm Cezarei ce i se cuvine. Prin anularea impozitului şi a taxei de sănătate au beneficiat de o majorare la pensie cu multe mii de lei cei cu pensiile mari, începând cu Cristiana Anghel şi nevasta şoferului care au pensii speciale. Tot pe cei bogaţi i-au îmbogăţit cele două.
În schimb, prin judeţ avem mai mult de zece mii de pensionari cu pensie lunară sub 1060 lei. Acestora nu li s-a adăugat la pensie nici măcar un bănuţ. Lor le va cere nevasta şoferului  în campania electorală din noiembrie s-o boteze din nou senator. S-o voteze, că poate îşi va mai acorda vreo gratificaţie la actualele venituri de parlamentar! Că tot se pricepe la tragic de influenţă!
Şi acum să spunem adevărul şi despre afacerea cu „politicianul anului”. Aceste titluri acordate de Andreea Marin sunt atribuite contra unor importante sume de bani. Donezi o sumă de bani Asociaţiei condusă de Andreea Marin şi ea te copleşeşte cu un titlu formulat pompos, ca să impresioneze.
Pentru nevasta şoferului se pare că titlul de „politicianul anului” i-a fost cumpărat de Sindicatul din Protecţia Copilului Botoşani ca recompensă pentru majorările de salarii de care au beneficiat, votând-o masiv ca susţinere la titlul acordat ca totul să pară o recompensă primită pe merit. Aiurea, totul a fost o şarlatanie bine regizată iar fraierii, proşti dar mulţi, au luat de bună toată panarama organizată de Andreea Marin la Braşov.
Acum, că ne-am dumerit ce merite are nevasta şoferului de-a primit titlul de „politicianul anului” s-o invităm să se mai laude şi cu alte prilejuri, că nu degeaba se spune că lauda de sine nu prea miroase a bine. La ea pute rău de tot!

written by Ioan Rotundu

Sep 08

În Senat s-au votat modificările propuse de un grup de parlamentari la Legea 17/1996 privind  regimul armelor de foc şi a muniţiilor. Prin aceste modificări, poliţiştii şi militarii vor putea face uz de armele de foc din dotare fără a mai fi cercetaţi disciplinar sau penal cum se procedează în prezent.
În opinia mea, prin aceste modificări se dă frâu liber poliţiştilor c u instincte criminale sau dornici s-o facă pe „poliţistul american” să folosească în mod abuziv arma din dotare. Nu înţeleg nici în ruptul capului de ce poliţiştii de la noi trebuie să tragă neapărat cu arma de vreme ce infractorul care a fugit de la locul faptei poate fi prins ulterior foarte uşor, fără a se folosi arma şi pune în pericol vieţile unor persoane nevinovate.
De ce trebuie să tragă poliţistul cu arma în minorul ţigan care a spart maşina din parcare şi a fugit în momentul în care l-a văzut pe poliţist? Vom ajunge exact ca în unele state americane unde poliţiştii îi împuşcă pe minorii negri numai pentru că au pielea colorată.
Nu înţeleg ce un deputat are nevoie să-i vadă pe poliţişti trăgând de zor cu pistolul pe străzile oraşelor şi pe uliţele satelor din România când rar, foarte rar s-a întâmplat ca viaţa unui poliţist să fie pusă în pericol şi atunci ancheta a evidenţia că poliţistul n-a dat dovadă de profesionism în a-şi face datoria.
Reamintesc acelor iniţiatori de astfel de libertăţi date poliţiştilor de a folosi arma fără să mai răspundă pentru modul în care au făcut-o că România a mai trecut printr-o perioadă tragică când poliţiştii trăgeau şi omorau pe oricine aveau o un motiv de răfuială sau numai pentru a se lăuda cât de pistolar este el. Vă mai amintiţi de acea perioadă tristă când un militar ce venea în permisie s-a speriat de o razie a poliţiei şi a luat-o la fugă iar un poliţist l-a împuşcat mortal? Vrem ca din nou persoane nevricoase la vederea unui poliţist să fie rănite sau împuşcate mortal numai pe motiv că cel în cauză nu s-a supus somaţiei?
Se pare că revenim la vremurile când preşedintele Traian Băsescu ţipa de la Cotroceni că poliţiştii au armă în dotare s-o folosească nu s-o ţină de decor. S-a declanşat atunci un val de incidente în care poliţiştii foloseau pistolul în mod abuziv, determinându-l pe Băsescu ca tacit să ordone celor de la Interne s-o lase mai moale cu împuşcatul.
Sunt mulţi acei poliţişti care din teribilism au dorinţa de a folosi arma, în acele momente dorinţa sa de a trage fiind mai puternică decât raţiunea. În armată, când primeam arma cu două încărcătoare cu muniţie de război şi intram în serviciul de pază întreg comportamentul meu se schimba şi aveam dorinţa de a mi se ivi prilejul să trag. Camarazii de pe frontieră, în zona periculoasă Stamora – Moraviţa, trăgeau noapte ca la nună şi veneau la brigada din Timişoara povestind-ne actele lor „de eroism” Şi, atunci, de ce să dispară răspunderea penală precum omorul din culpă, folosirea abuzivă a armelor de foc şi răspunderea disciplinară? Deschidem o cutie a Pandorei care poate costa vieţi nevinovate.
În legislaţia românească, datorită unor politicieni lipsiţi de cultură politică, juridică şi de ordin general, datorită unor magistraţi slab pregătiţi profesional dar şi din servilism faţă de anumite instituţii religioase şi o interpretare în stil autohton a unor libertăţi democratice avem mai multe paradoxuri juridice.
De vreme ce prin Constituţia ţării pedeapsa cu moartea a fost abolită, de ce dăm drept unui poliţist să-l execute pe un potenţial infractor fără vreo judecată, în condiţiile în care uzăm mereu de prezumţia de nevinovăţie? Militarul ştie că este pregătit să omoare şi să moară. Dar poliţistul este pregătit să asigure liniştea publică şi respectarea legii nu să aibă drept de viaţă şi de moarte asupra unui cetăţean suspectat că ar fi comis o infracţiune şi care, cum spuneam, s-a speriat şi a dat să fugă de poliţist.
Un alt paradox este cel al jurământului martorului depus în faţa procurorului sau a judecătorului. Credinciosul jură pe Biblie dar dacă se dovedeşte că a jurat fals, nu este pedepsit pentru păcatul minciunii aşa cum spune Biblia ci după legile mirene. Mă întreb, de ce este pus martorul să jure pe Biblie şi nu pe Constituţie, mama legilor?
Un alt paradox este cel al împrumutării în legislaţia românească a unor prevederi din legislaţia americană, prevederi care nu au nimic comun cu educaţia şi nivelul nostru de civilizaţie. Iar un exemplu este chiar aceste modificări aduse legislaţiei privind uzul de armă de către poliţişti. O să-i vedem de acum înainte cu mâna pe tocul pistolului privindu-ne suspicios, umflându-şi pieptul şi călcând ţanţos aşa cum au văzut ei prin filmele americane cu cowboy.
Tot de la americani am importat modul în care acţionează mascaţii. Nişte haidamaci, nişte brute lipsite de educaţie dar cu o cagulă pe faţă pentru a fi la adăpost de orice răspundere penală pentru faptele lor năvălesc în zorii zilei în casele unor cetăţeni suspectaţi de comiterea unor infracţiuni. Nu contează că în casă sunt copii minori, brutele dau năvală şi ţipă ca nişte descreieraţi „culcat, mâinile la ceafă”. Copii asistă ţipând să-şi vadă mama şi tata brutalizaţi iar o astfel de imagine îi va urmări toată viaţa.
Să mai adăugăm şi faptul că nu de puţine ori mascaţii au băgat spaima în fiinţe nevinovate pentru că au greşit adresa dar n-au răspuns pentru faptele lor. Un popor civilizat, educat n-ar permite un astfel de comportament unor angajaţi ai statului plătiţi din banul public. La noi este permis. Nici Securitatea lui Dej şi Ceauşescu nu procedau aşa. Ridicau noaptea pe câte unul dar o făceai discret şi fără panaramă prin săritul gardului când poarta este deschisă sau spartul uşii cu bubuituri când uşa nu este încuiată.
Dacă am avea în Parlament oameni educaţi, cunoscători ai valorilor morale ale poporului nostru, toate aceste abuzuri grave ale instituţiilor statului asupra cetăţeanului de rând, folosind angajaţi plătiţi din banul public pe post de forţe de intimidare şi pedepsire n-ar mai avea loc fără vreo judecată. Toate aceste procedee instituţionale sunt creaţii ale unor politicieni tributari gândirii de stânga, o doctrină politică care în orice colţ al lumii a ajuns la putere s-a manifestat prin crime oribile şi teroare.
Victimele regimurilor comuniste şi socialiste se ridică la nivel mondial la incredibila  cifră de 340 milioane de morţi. Meditaţi un pic la configuraţia politică actuală a Parlamentului României şi veţi înţelege mai bine gravitatea faptei de a da frâu liber poliţiştilor să tragă în noi fără a avea răspundere penală sau disciplinară.
Şi mă mai întreb unde o fi societatea civilă românească, unde este câinele de pază a democraţiei să ne apere viaţa şi să nu ne mai înspăimânte copii brutele mascate, creându-le sechele psihice pentru tot restul vieţii?
Modificările votate în Senat urmează a fi dezbătute în Camera Deputaţilor, Cameră decizională. Nu cred că se va mai schimba ceva!

written by Ioan Rotundu

Sep 06

Dan Doboş a luat note maxime la concursul pentru postul de manager al Orchestrei Rapsozii Botoşanilor, atât la teorie cât şi la partea practică. N-am habar cine au fost examinatorii dar după cum l-au notat pe concurent îmi dau seama că tot concursul n-a fost decât îndeplinirea unei formalităţi ordonată de preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani, social-democratul Costică Macaleţi.
Dan Doboş a obţinut al doilea mandat de manager fără ca în primul mandat să fi înregistrat rezultate manageriale măcar la nivel  modest. A preluat Orchestra de la maestrul Ioan Cobâlă într-o perioadă când formaţia avea deja un prestigiu naţional şi internaţional, era invitată la Televiziunea Naţională, la festivaluri de muzică populară în ţară şi în străinătate.
Din momentul în care la cârma orchestrei a fost numit Dan Doboş, prin voinţa personală a fostului preşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani, Florin Ţurcanu, ajuns infractor cu iminent statutul de recidivist, Orchestra Rapsozii Botoşanilor n-a mai fost luată în seamă.
Solist vocal de duzină şi cu un repertoriu format cântând pe prispă la nunţi, Dan Doboş s-a dovedit a fi abil în a se pune bine cu politicienii ajunşi în funcţii de decizie. I-a cântat lui Ţurcanu pe la întrunirile electorale de prin judeţ „Frumuşel îi ciobănaşul” iar Ţurcanu l-a răsplătit cu funcţia pe care, iată, o va mai deţine patru ani.
Dacă orchestra a ieşit din elita muzicii populare româneşti odată cu pensionarea forţară a maestrului Ioan Cobâlă, în schimb ea s-a remarcat prin cântec şi voie bună pe la festivalurile din judeţ organizate de primari. Când era de cântat la un festival unde în faţa scenei luau loc liderii PSD-ului, Dan Doboş ieşea în pagubă pentru că nu îndrăznea să ceară bani. Dacă se nimerea ca primarul să fie liberal, negocia tariful, aşa cum a făcut şi la spectacolele organizate de primarul comunei Coţuşca, Dan Vezeteu, Doboş neţinând cont că fiind fiu al satului ar fi putut cânta şi fără plată.
În momentul de faţă membrii orchestrei pot fi întâlniţi pe la nunţi, spectacolele organizate în municipiul Botoşani, pentru botoşăneni, fiind tot mai rare spre deloc.
Pentru notele proaspăt primite şi reinvestirea în funcţie Doboş a devenit adânc îndatorat preşedintelui Costică Macaleţi, şeful său de la judeţ care-i asigură păpica, aşa că imediat ce va începe campania electorală pentru alegerile parlamentare, vocalistul nostru manager va putea fi întâlnit dând spectacole în beneficiul electoral al PSD-ului.
M-am săturat să tot repet că de opt ani încoace instituţiile botoşănene de cultură au fost politizate iar profesioniştii în domeniu trecuţi la munca de jos. Cât a fost preşedinte le Consiliului Judeţean Botoşani, liberalul Mihai Ţâbuleac a decapitat de specialişti Memorialul Ipoteşti, punând manager un economist format la şcoala muncitorească de la fostul Mecanex, specializat în numărarea şuruburilor La Direcţia Judeţeană de Cultură l-a pus director pe un profesoraş de ţară, Dan Huţu, care nici astăzi n-a priceput care-i este rostul în această funcţie.
Pe Ţâbuleac l-a urmat liberal Florin Ţurcanu care l-a păstrat pe economistul muncitoresc Miluţă Jijie la Memorial şi în plus l-a scos pe lipitorul basarabean de cioburi de la subsolul Muzeului Judeţean şi l-a pus director la Centrul Judeţean de Promovarea Tradiţiilor Populare, promovându-l apoi director la Muzeul Judeţean Botoşani.
Costică Macaleţi, proaspătul social-democrat ajuns preşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani i-a pus gând rău profesoarei Cornelia Viziteu, directorul Bibliotecii Judeţene „Mihai Eminescu” Botoşani. Cică trebuie pensionată. Sunt curios pe cine a pregătit PSD-ul să-i ia locul. Oricine ar fi, ce a făcut profesoara Viziteu pentru promovarea comorilor ascunse în rafurile bibliotecii, pentru susţinerea culturii botoşănene, nu va reuşi un altul decât numai dacă va fi un specialist în domeniu şi nu un trimis al partidului, ca recompensă pentru serviciile aduse.
În momentul de faţă este dificil să mai vorbim de o activitate culturală adevărată la nivel de judeţ. Avem comori culturale nevalorificate  pentru că cei care ar trebui să le dea rost, adevăraţii specialişti, sunt ţinuţi la distanţă de politic.

written by Ioan Rotundu

Jun 11

Nu este prima oară când angajaţi de la Antifraudă ANA Suceava dac controale în Piaţa Botoşani. Sâmbătă, 11 iunie a.c., un „el” şi o „ea” controlau documentele primare ale chioşcarilor din piaţă, în mod special la cei care vând mărfuri industriale.
Multe tarabe erau pustii, semn că respectivii vânzători au preferat să piardă o zi din vânzări decât să primească o amendă împovărătoare sau să accepte să treacă pe la şeful pieţei Iustin Bozi pentru a achita „cotizaţia” la PSD.
Da, nu exagerez cu nimic când afirm că aceşti inspectori fiscali, pe lângă atributul de control În vederea descoperirii evaziunii fiscale, sunt şi colectori de sume pentru PSD. S-a încheiat campania electorală a alegerilor locale şi urmează cea parlamentară. Am stat de vorbă cu câţiva dintre cei controlaţi dar şi cu cei care îşi aşteptau rândul şi am aflat lucruri aproape incredibile.
Piaţa Botoşani este controlată de oamenii PSD-ului prin şeful pieţei Iustin Bozi, cel pus şef de către fostul primar Ovidiu Portariuc şi care imediat ce s-a instalat în funcţie a început fel de fel de represalii asupra chioşcarilor determinându-i să devină membri PSD, înfiinţând în acest sens Organizaţia Pieţei Botoşani a PSD.
Inspectorii fiscali se informează de la Bozi cine trebuie „vaccinat” cu câte o amendă iar Bozi le dă pe listă pe toţi cei care nu răspund la comenzile PSD-ului transmise prin intermediul său.
Cum funcţionează mecanismul „bani pentru PSD” am înţeles din discuţiile cu chioşcarii. Inspectorii controlează şi nimeni nu scapă de amendă indiferent cât ar fi de corect. Dar dacă se află în graţiile lui Bozi, primeşte amenda minimă, după care trece pe la Bozi şi contribuie la finanţarea PSD-ului.
Cum s-a ajuns ca PSD-ul să-i controleze pe inspectorii fiscali este un alt mecanism interesant. În cadrul ANAF Bucureşti funcţionează patru direcţii printre care şi Direcţia Antifraudă. Această Direcţie are în subordine directă structurile înfiinţate pe regiunile fiscale. Pe Regiunea Iaşi, centrul Antifraudă este la Suceava iar inspectorii au competenţe de control pe judeţele Botoşani, iaşi, Suceava, Vaslui, Bacău, Neamţ.
La Bucureşti, în cadrul ANAF, Direcţia Antifraudă este condusă de către un director pus în funcţie de Guvernul Ponta. Acest director primeşte semnalul de la liderul cel mare al PSDD când şi cum să acţioneze pentru a strânge bani în interesul PSD. Dacă spusele celor din piaţă sunt corecte, Antifrauda a primit dispoziţie de la Liviu Dragnea să strângă bani pentru campania parlamentară din toamnă.
Mai ştiu cei din piaţă că în curând Dragnea va veni la Botoşani şi Suceava pentru a se informa direct cum stau lucrurile pentru alegerile parlamentare. La Botoşani se pare că va binecuvânta dorinţa grupării Macaleţi – Federovici de a-l trimite la plimbare pe Ovidiu Portariuc pentru că a pierdut Primăria Botoşani. La Suceava iar şi stabili pedepse pentru cei care au pierdut Primăria şi Consiliul judeţean dar se va informa de la Antifraudă şi cum stau cu „colecta”
Când mi s-au relatat toate aceste de către cei din piaţă n-am prea dat crezare dar ulterior m-am informat de la anumite surse şi mi s-a confirmat mecanismul de finanţare pentru PSD.
Mi s-a spus că inspectorii Antifraudă de la Suceava sunt de fapt botoşănenii care au activat la Garda Financiară şi care n-au luat examenul pentru a fi menţinuţi în structurile nou create au fost recuperaţi de Guvernul Ponta şi făcuţi inspectori la Direcţia Generală  Antifraudă Fiscală din cadrul ANAF Bucureşti. De aici r5ezultă şi servilismul lor faţă de PSD.
PSD-ul are postaţi oameni în funcţiile cheie în toate ministerele şi instituţiile guvernamentale, oameni de care premierul Cioloş nu se poate atinge pentru că ar avea înţelegere cu Liviu Dragnea. PSD-ul nu depune în Parlament moţiune de cenzură să pice Guvernul Cioloş iar premierul nu curăţă ministerele, agenţiile şi instituţiile guvernamentale de oamenii puşi acolo de PSD.
În tot acest timp liberalii se laudă cu „succesul lor istoric” în alegerile locale, deşi au pierdut controlul primăriilor şi a consiliilor judeţene în favoarea PSD.
Liberalii pot să se bucure în continuare de ”succes” că Dragnea ,lucrează pentru ei în vederea alegerilor parlamentare din toamnă.

written by Ioan Rotundu

May 22

Zilele trecute m-am întâlnit cu un vechi coleg de liceu, acum pensionar, cu care nu mă mai revăzusem din perioada comunismului.. Omul era extrem de dezamăgit şi dezorientat pentru că un necaz al vieţii petrecut în urmă cu mulţi ani i-a schimbat viitorul. Un ghinion al vieţii, un moment de rătăcire a minţii, îl împinse în comiterea unei fapte reprobabile.
Măcinat de remuşcări, s-a dus la un stareţ de mănăstire şi i-a dezvăluit fapt. Din acel moment viaţa sa a devenit un calvar pentru că stareţul l-a şantajat metodic şi l-a făcut să-şi piardă nu numai averea dar şi liniştea vieţii. Omul ajunsese la bătrâneţe să-mi dea dreptate când în liceu polemizam cu profesoara de Filozofie pe teme religioase şi afirmam că Religia nu este decât no formă de exploatare a conştiinţei umane în beneficiul unui grup restrâns de privilegiaţi consideraţi lideri religioşi. Ajunsesem la această concluzie după ce citisem cele trei volume ale lui Mircea Eliade „Istoria credinţelor şi ideilor religioase” dar şi o altă sumedenie de cărţi despre cultura primitivă a diverselor popoare de pe toate continentele.
Stă în firea omului ca din când în când să simtă nevoia de a-şi descărca conştiinţa de ceea ce el crede că ar fi fost un păcat comis cu vorba sau cu fapta. Înainte de răspândirea religiei creştine, această destăinuire se făcea către un prieten de încredere căruia i se solicita şi un sfat sau către un lider spiritual al comunităţii, dacă acesta exista.
Răspândirea religiei creştine asupra mai multor popoare s-a lovit şi de existenţa unor puternice tradiţii populare, bariere culturale peste care creştinismul nu reuşea să treacă. Atunci, propovăduitorii religiei creştine au descoperit că încorporarea acestor sărbători populare tradiţionale în sărbătorile religioase, convertirea lor la creştinism, are eficienţă socială maximă.
Aşa au descoperit reprezentanţii religiei creştine nevoia omului de rând de a-şi descărca conştiinţa de ceea ce el presupunea a fi un păcat. Aşa s-a creat de către liderii creştini un puternic mijloc de dominare a conştiinţei credinciosului, Biserica devenind o puternică instituţie care controla viaţa omului de rând şi putea prin mijloacele create să i-o influenţeze după cum îi dictau interesele. Falsa promisiune că după spovedanie urma iertarea păcatelor contra unor pedepse fizice sau mai ales financiare dădea creştinului convingerea că păcatele sale au fost şterse din evidenţele divinităţii.
De-a lungul istoriei umanităţii, conducătorii de popoare au acceptat cu religia un fel de concubinaj, conştienţi de puterea ei asupra conştiinţei umane şi eficientele mijloace de manipulare de care dispune. Regii, împăraţii, voievozii se lăsau unşi în scaun de cel mai înalt lider religios pentru a crea supuşilor impresia că sunt aleşii, unşii lui Dumnezeu.
În comunism, Securitatea şi Miliţia au realizat repede cât de folositoare le poate fi Biserica prin reprezentanţii ei. De la această nevoie de informare asupra stării de spirit a populaţiei şi de a afla autorii unor fapte infracţionale a pornit colaborarea dintre Securitate şi Miliţie cu preoţii, colaborare care a dus la o decădere morală a preoţilor nemaiîntâlnită în istoria existenţei românilor, dar care colaborare le-a adus linişte şi o viaţă tihnită . Dezlegarea de a se deconspira toţi preoţii colaboratori ai Securităţii va confirma spusele mele de acum.
După 1990, Biserica s-a regrupat prin a-şi canaliza forţele slujitorilor în a contracara imaginea compromisă din comunism dar mai ales de a pune stăpânire deplină pe conştiinţa credincioşilor. Aşa s-a ajuns ca în prezent românii să participe cu miile la diferite evenimente religioase, având credinţa că prin această prezenţă li se iartă din păcate şi va da năvală peste ei bunăvoinţa divinităţii aducându-le prosperitate şi sănătate fără muncă şi fără un minim de cunoştinţe despre cum trebuie protejat corpul uman de excese alimentare, boli şi alte infecţii provocate de microbii şi viruşii de laborator.
Speculând spovedania ca „taină divină”, actualii slujitori ai Bisericii au devenit stăpânii conştiinţei celor slabi de înger, ca să mă exprim în termeni credincioşi Cei mai „slabe de înger” sunt părţile feminine care se duc la preoţi pentru a le povesti ce păcate au comis în ultima vreme. Aşa ajung să fie exploatate financiar şi sexual de preoţi.
Este dovada ignoranţei şi lipsei de educaţie a românilor care în loc să-şi folosească resursele intelectuale pentru a-şi rezolva problemele de familie, de sănătate şi de viaţă, îşi pun toată nădejdea în falsa impresie că preotul le va intermedia la Dumnezeu rezolvarea tuturor greutăţilor. De fapt ei îşi dau bruma de câştig preoţilor fără să conştientizeze că nu primesc nimic înapoi dacă nu rezolvă toate dorinţele prin muncă proprie.
Nevoia de uşurare a conştiinţei de aşa-zisele păcate vine din partea acelor caractere slabe, victime sigure ale liderilor religioşi care le vor exploata cum le va fi mai bine şi mai potrivit intereselor.
Colegul meu s-a dovedit a fi un caracter slab, stareţul la care a apelat l-a simţit repede şi l-a exploatat financiar până l-a adus la sapă de lemn. Îmi aduc aminte de acel călugăr semianalfabet de la Schitul Zosin care mi-a spus că nu pot fi creştin dacă nu am un duhovnic căruia să-i pun pe tavă toate păcatele mele comise cu fapta sau vorba. Incult călugărul, dar şi-a dat repede seama că nu aparţin categoriei a cărei conştiinţe poate fi dominată de cei ca el.
Mai rămâne de lămurit un lucru esenţial: La ce criterii raportăm faptele noastre pentru a stabili dacă am comis un păcat sau nu? Cine este îndreptăţit să stabilească aceste criterii?

written by Ioan Rotundu

May 15

Campania electorală dă naştere şi la unele evenimente tragico-comice. Rodica Tănase din Viişoara a sunat la Tele’M să ceară ca Lumea lu’ Rotundu sdă vină la Viişoara pentru că primarul îşi bate joc de ea. Mai exact ia pus impozite mari, pe care nui le poate plăti, şi i-a blocat ajutorul social şi alocaţia complementară.
Cel de la tele’M; care a vorbit cu Tănase la telefon m-a sunat să-mi transmită dorinţa acesteia. Cum obişnuiesc ca înainte de a trece la filmări să fac un minim de verificări priind seriozitatea subiectului, am sunat-o pe Tănase ca să cer mai multe detalii. Aşa am aflat că de la primărie i-. comunicat că are de plată impozite locale de peste 2.000 lei dar nimeni din primărie nu vrea să-i spună în ce constă aceste mpozite. Apoi, a adus la primărie adeverinţă de la ANAf că nu are nbiciun fel de datorii din impozite şi taxe dar funcţionarul de la Social, un anume Epure,  nici n-a vrut să se uite la actul adus.
După discuţia cu mine, a doua zi, Tănase s-a rimelat, pudrat, rujat, sidefat unghiile, s-a îmbrăcat cu bluză şi fustă ca să-i rămână buricul gol şi s-a proţăpit în biroul primarului Daniel Hurmuz spunându-i cu satisfacţie că vine Lumea lu’ Rotundu şi o să vadă el ce păţeşte.
Numai că Lumea lu’ Rotundu n-a venit cum credea Rodica noastră pentru că eu l-am sunat şi pe primarul Hurmuz de la care am aflat că Rodica Tănase n-a plătit impozitul pe casă şi teren de mai mulţi ani . Fiind în plată la ajutorul social i s-a blocat plata până la încasarea impozitelor. S-a procedat cum spune legea. Adeverinţa de la ANAF atesta că nu are de plată impozite ţşi taxe la bugetul de stat, dar ea este datoare la bugetul local, motiv pentru care i s-a blocat şi alocaţia complementară.
Aşa stând lucrurile, nu aveam nici un motiv să-i dau satisfacţie Rodicăi de a se vedea filmată la Lumea lu’ Rotundu deşi poate că buricul său ar fi meritat să fie văzut de întreg judeţul şi mai departe.
Problema Rodicăi Tănase am descâlcit-o ulterior. Restantă la impozitele şi taxele locale, ea şi-a făcut socoteala că fiind campanie electorală, de frica votului primarul o să-i şteargă datoria. Socoteala ei de acasă, făcută la buricul gol, nu s-a potrivit cu cea a primarului şi nici cu cea a Lumii lu’ Rotundu.
Să facă bine Rodica să-şi acopere buricul, mai ales că soţul ei munceşte în străinătate, să renunţe la rimel, ruj, pudră şi ojă şi să-şi plătească impozitele că nu toate buricele de neveste a căror bărbaţi sunt plecaţi la muncă în străinătate pot obţine facilităţi fiscale iar la Lumea lu’ Rotundu ca să li se facă reclamă erotică nici atâta.

written by Ioan Rotundu

Apr 24

Sâmbătă spre seară, în timp ce mă aflam în studioul de montaj pentru un nou reportaj la Lumea lu’ Rotundu şi discutam cu montatorul Mircea Brehuescu ce coloană sonoră să folosim ni-a sunat telefonul. Era Mircea Mihai, primarul de Manoleasa, aflat într-o stare extrem de agitată. La început nu mi-am dat seama ce s-a întâmplat iar când m-am lămurit ce vrea am declanşat sistemul de înregistrare al telefonului.
Primarul era agitat pe motiv că în urma publicării pe blogul meu a unui comentariu intitulat „Şi aleşii oneşti pot cădea pradă ticăloşilor” prin care criticam atitudinea politică a viceprimarului Constantin Beldea de a se înhăitat cu un impostor politic pe nume Alexandru Boroleanu, la propunerea acestuia de-al face primarul comunei., Beldea şi Boroleanu a lansat în comună zvonul că aş fi fost plătit de primar ca să scriu acel comentariu.
L-am calmat pe primar şi i-am spus că n-am cum polemiza Boroleanu, un om lipsit de educaţie şi principii morale şi că a-l băga prea mut în seamă ar însemna să-mi pun în joc propria imagine şi să dezamăgesc zecile de mii de botoşăneni care-mi apreciază munca.
Ulterior, am meditat asupra discuţiei avute şi i-am dat dreptate primarului să fie agitat pentru că o asemenea acuzaţie că m-ar fi plătit i-ar putea aduce un prejudiciu electoral. Dacă pe Boroleanu nu am a-l condamna pentru că este tipul uman de cea mai joasă condiţie morală, în schimb am a-l obroza pe viceprimarul Constantin  Beldea (foto imaginea sonora) care, deşi cuscru cu primarul, a putut crede că Mihai m-ar fi plătit să scriu acel comentariu.
Beldea pretinde că ar fi jurist, absolvent la Spiru Haret. Bag seamă că şi-a cumpărat licenţa prin plata taxelor anuale şi nu prin însuşirea cunoştinţelor specifice profesiei de jurist. În anul Ii de facultate există un curs intitulat Etica juridică, eu avându-l profesor la acest curs pe Prof. univ. dr. Doru Tompea de la Universitatea „Petrea Andrei” Iaşi. Este un curs care te ajută să înţelegi ce atitudine şi comportament trebuie să ai ca jurist, ce valori morale şi etice trebuie să-ţi călăuzească paşii în profesie.
Dacă Beldea măcar citea acest curs, ştia că o asociere a numelui său cu cel al lui Boroleanu  însemnă de fapt p alterare a imaginii sale în comunitate, Boroleanu fiind un evazionist fiscal de proporţii care a înşelat nu numai Fiscul şi partenerii de afaceri dar şi comunitatea locală prin neplata impozitelor şi taxelor ajunse la uriaşa sumă de 1,5 miliarde lei vechi şi urmăreşte ca Beldea, scos primar, să-i şteargă datoria.
Boroleanu este înconjurat de persoane dubioase şi fără căpătâi şi rost în viaţă iar oamenii din comună ştiu acest lucru şi-l filtrează prin prima înţelepciunii populare, trăgând cuvenitele concluzii.
Dacă Beldea a ajuns la concluzia că primarul m-ar fi plătit înseamnă că puterea lui de înţelegere este mult, inferioară celei pe care am crezut-o eu. Boroleanu l-a plătit pe Lucian Alecsa să scrie multe neadevăruri despre activitatea primăriei şi a primarului. A încercat să-mi sugereze şi mie că se cunoaşte cu fiul primar şi că am putea avea o colaborare avantajoasă. L-am parşivit pur şi simplu.
Eu nu candidez la Manoleasa aşa că prea puţin îmi pasă de ce spune Beldea şi Boroleanu, Imaginea mea este cea pe care mi-o dau zecile de mii de botoşăneni care-mi urmăresc activitatea zilnică. Nimeni nu poate spune că m-a plătit să scriu sau să nu scriu ceva care să-l avantajeze.
Am scris aceste comentariu pentru a aduce explicaţiile cuvenite la convorbirea telefonică înregistrată, din păcate neintegral, pentru că nu am nimic de ascuns şi nu pactizez cu escroci de tipul lui Boroleanu.

written by Ioan Rotundu

Apr 21

Constantin Puiu Beldea este viceprimarul comunei Manoleasa din iunie 2006. A fost ales viceprimar la jumătatea mandatului de primar deţinut de social-democratul Ionel Vatamaniuc.
La alegerile locale din 2008, primarul comunei a devenit liberalul Mircea Mihai care l-a preferat pe Beldea viceprimar poate şi pentru faptul că familiile lor erau apropiate şi chiar s-au înnemurit prin a deveni  cuscri.
Colaborarea dintre cei doi a funcţionat ceas iar la alegerile din 2012, când cetăţenii comunei i-au înnoit lui Mircea Mihai mandatul lui de primar, Beldea a rămas în continuare viceprimar, funcţie deţinută şi în prezent.
Om gospodar şi respectat în comună, Beldea a intrat în atenţia grupării mafiote locale condusă de un decăzut social şi evazionist fiscal Alexandru Boroleanu, lider al PDL care a adus multe necazuri comunei şi a pus piedică atragerii unor importante fonduri europene, el având tot timpul calitatea de consilier local. Cândva om de afaceri cu ceva cheag, Boroleanu şi-a risipit bruma de avere strânsă din evaziune fiscală pe două candidaturi la funcţia de primar, candidaturi nereuşite pentru că sătenii îl percep drept un impostor.
Putred de dator, la Fisc, parteneri de afaceri înşelaţi dar mai ales la Primăria Manoleasa cu peste un miliard lei vechi din impozite şi tace neplătite de ani la rând, Boroleanu l-a studiat atent pe Beldea şi a descoperit la acesta o dorinţă de mărire. I-a speculat această slăbiciune şi l-a atras de partea grupării sale mafiote intoxicându-l cu fixaţia că poate fi viitorul primar.
Boroleanu a pus la cale o lovitură politică împotriva primarului Mircea Mihai, încercând să-i convingă pe cei din PNL Botoşani că Mihai nu va mai fi ales de către săteni şi că noul preferat al fi Beldea. Numai că minciuna are picioare scurte iar cei din PNL nu s-au lăsat manipulaţi de Boroleanu.
Respins de PNL, Boroleanu s-a îndreptat spre UNPR şi l-a făcut pe Beldea candidatul acestui partid. Scopul clar al lui Boroleanu este că dacă-l va face primar pe Beldea, acesta îl va scăpa de datoriile către Primărie. Absolvent al Facultăţii de drept la Spiru Haret, dar lipsit de cunoştinţe juridice ca toţi cei licenţiaţi pe bază de plata taxelor şi nu a asimilării cunoştinţelor, Beldea nu realizează că ce vrea Boroleanu nu va putea să-i rezolve niciodată, fie şi ales primar.
Ieri am trecut prin Manoleasa, în cadrul unei acţiuni de evaluare a potenţialilor primari aleşi prin votul din 5 iunie,  şi am discutat cu cunoscuţii mei mai vechi care mi-au explicat că actualul primar are prima şansă de a fi reales. În schimb l-au compătimit pe Beldea pe care-l considerau un om serios dar a căprui credibilitate este în scădere vertiginoasă pentru că s-a înhăitat cu gaşca lui Boroleanu.
La ieşirea din Primărie am fost abordat de un derbedeu de-al lui Boroleanu care  a avut îndrăzneala să-mi ceară socoteală despre  activitatea mea de jurnalist şi publicist, cerându-mi să-l susţin pe Boroleanu. Derbedeul m-a confundat probabil cu acei reporteri pe care Boroleanu i-a manipulat cum a dorit.
Viaţa mea se desfăşoară după nişte principii morale pe care Boroleanu şi derbedeii care-l înconjoară n-au cum le pricepe pentru că n-au educaţia necesară. Eu nu sunt Lucian Alecsa să-mi bage Boroleanu 100 de lei în buzunar ca apoi să scriu lucruri mizerabile la adresa celui indicat, aducând grave prejudicii interesului comunitar.
Spunea Prof. dr. Petrea Curcă în interviul despre cartea sa „Revoluţia la Botoşani” că sunt un excepţional cunoscător al comunităţii botoşănene. Îi mulţumesc pentru apreciere. Sunt pentru că toată viaţa mi-am petrecut-o printre botoşăneni. Le-am cunoscut necazurile şi bucuriile, le-am cunoscut mizeria morală şi valorile călăuzitoare în viaţă. Am observat cu atenţie care este zestrea noastră morală moştenită din veacuri şi care este contribuţia la această zestre adusă de educaţia generaţiilor ce se succed.
În cărţile mele, care n-au poposit prea mult prin librării pentru că au fost cumpărate, am surprins fragmente din viaţa noastră comunitară cu bunele şi relele ei. În primul volum al trilogiei „Doar politicieni sau şi ticăloşi?” am zugrăvit viaţa politică botoşăneană aşa cum au făurit-o, trăit-o şi-o mai trăiesc politicienii noştri, fără a le exagera meritele sau a le ierta derapajele de la interesul general comunitar în favoarea celui personal sau de grup.
Editorul meu nu mi-a tipărit cărţile în 10 sau 20 de exemplare ca să mă împăunez că sunt scriitor. Au fost tipărite în tiraje de sute de exemplare., primele două „Întâmplări hazlii dar adevărate” şi „Masoneria botoşăneană” în peste 1.000 de exemplare şi mi se cere reeditarea lor.
Aşa stând lucrurile, a-mi asocia numele cu derbedeii de prin comunele judeţului care aspiră la funcţii de decizie pentru a jefui banul public ar fi o jignire gravă adusă celor peste o sută de mii de botoşăneni care-mi urmăresc activitatea publicistică, i-aş jigni fără a fi iertat vreodată pe acei oameni de artă, cultură şi ştiinţă care mă cunosc şi mă onorează prin a mă primi în cercul lor şi mă felicită pentru ceea ce fac în interesul comunitar.
Îl compătimesc pe Beldea că s-a lăsat dominat de gaşca lui Boroleanu numai pentru speranţa că ar putea fi viitorul primar. Cu o astfel de susţinere politică, onestitatea sa, respectul de care se bucură vor suferi o deteriorare greu de cuantificat. Un dialog cinstit şi deschis cu primaru-cuscru poate că ar fi adus o altă rezolvare a dorinţelor sale de mărire, fără a-şi juca la pokerul lui Boroleanu cinstea şi onoarea.

written by Ioan Rotundu